'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Celebrarea la Buna Vestire a celor 10 ani de la înscăunarea în Cluj a Mitropolitului Bartolomeu și a 5 ani de întronizarea Înaltpreasfințitului Andrei, Mitropolitul nostru, a prilejuit o sărbătoare mare în sufletele și biserica noastră. Împreună cu ierarhii din țara noastră care au participat cu această ocazie la hramul Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului, din sobor a făcut parte și Înaltpreasfințitul Părinte Pavlos al Dramei care a adus pentru câteva zile (25-27 martie 2016) moaștele Sfântului Nou Mărturisitor Gheorghe din Drama, Grecia.

Sfântul Gheorghe Karslidis, cinstit ca Nou Mărturisitor din Drama, a trăit între anii 1901-1959. El s-a născut în localitatea Argyroupolis din Pontul Asiei Mici, în anul 1901, așa cum s-a menționat, din părinții Sava Karslidis și Sophia. A primit la Sfântul Botez numele de Atanasie.

Copilăria și-a petrecut-o în Georgia, Armenia, dar și în Rusia, înainte de a veni în Sipsa, din nordul Greciei, respectiv în apropiere de orașul Drama. A rămas încă de copil orfan de părinți, fiind crescut de bunica sa, dimpreună cu fratele și sora sa Ana. Aceasta din urmă va muri la o vârstă fragedă, fiindu-i un adevărat far călăuzitor în viața sa. Se menționează că viitorul Sfânt a purtat cu el moaștelele Anei, ducându-le la viitoarea Mănăstire pe care o clădi în Grecia[1]. La vârsta de șapte ani, bunica viitorului Sfânt l-a luat pe copil într-un pelerinaj la renumita Mănăstire din Pont, numită Sumela. Fratele său mai mare nu avea grijă de el, de multe ori pricinuindu-i supărări. Văzând această situație și având nenumărate greutăți, bunicii l-au dat pe Atanasie să fie crescut într-o familie de turci.

Ducând o viață îndreptată spre rugăciune, dar și, având o adevărată înclinație și chemare spre cele sfinte, Atanasie va primi tunderea în monahism în anul 1919, în Georgia la o Mănăstire cu hramul Izvorul Tămăduirii. Noul său nume va fi de acum, Simeon. În plină ascensiune a unei politici anticlericale, ateiste, nefaste, caracterizată prin distrugeri de biserici, deportări, persecuții și mica comunitate, de unde făcea parte monahul Simion a fost supusă privațiunilor și batjocurii. Sfântul este la rândul său întemnițat și alături de el și alți monahi, printre care și un unchi al lui care era episcop.

Suferințele prilejuite de șederea în închisoare au fost multiple: a fost dezbrăcat, legat, batjocorit și purtat pe străzile orașului, hotărându-se executarea lui. În momentul rafalei de gloanțe, se menționează că unul a atins învelișul metalic al icoanei Maicii Domnului pe care Sfântul o purta în permanență; altul l-a rănit la gât și al treilea l-a vătămat la picioare[2]. Aruncat în groapa celor morți, Sfântul va supraviețui datorită ajutorului primit de la un prieten de suferință. Dar cu toate acestea va fi din nou întemnițat, deoarece la interogatoriul comandantului închisorii, Sfântul Nou Mărturistor nu va consfinți lepădarea de Hristos în schimbul libertății. Privat de aceasta va fi supus altor orori care au dus la îmbolnăvirea și agravarea bolilor, i-au căzut dinții, i s-au vătămat picioarele[3].

Cu ajutorul unor familii evlavioase a fost eliberat și îngrijit. Bucuria întâlnirii cu Biserica lui Hristos era tot mai aproape, astfel că la 8 septembrie în anul 1925 de praznicul Nașterii Fecioarei, Sfântul este hirotonit preot și numit Gheorghe. După 4 ani, ajutat de familiile Eustatie și Dimitrie Ianakidis va ajunge în Grecia, mult dorită. Îl regăsim mai târziu, în anul 1930, la vârsta de 29 de ani în Sipsa Dramei, locul de care îl va lega cea mai intensă bucurie, fiind de fapt și locul ridicării viitoarei biserici. Aici, el va viețui aproape de vărul său, bătrânul Grigorie Kiurțidis.

Viața și-o va petrece în multă rugăciune, neagonisind lucruri materiale ori bogății și va purta cu sine, aproape totdeauna, doar câteva cărți liturgice, icoane și o parte din osemintele surorii lui, Ana.

În anul 1936, Sfântul Gheorghe Karslidis a ajuns într-un pelerinaj la Ierusalim. El a vizitat multe din mănăstirile din Țara Sfântă. La una dintre sihăstriile de lângă cea a Sfântului Sava cel Sfințit, din apropierea Betleemului a întâlnit un ascet bătrân, care îi era unchi. Domnul l-a luminat pe cel vârstnic, arătându-i că tânărul îi este nepot[4].

Dorința de a făuri o biserică i se va împlini, și în anul 1938 Ministerul Agriculturii a dăruit Sfântului Gheorghe patru pogoane de pământ. Cu ajutorul sătenilor, dar și al altor binefăcători, a zidit o biserică, închinată Nașterii Maicii Domnului. În anul următor cu sprijinul vrednicilor de laudă locuitori din Sipsa Dramei s-a zidit o mănăstire închinată Înălțării Domnului. Sfințirea ei a avut loc în ziua de 14 septembrie 1939.

În anul 1941, soldații bulgari l-au luat prizonier alături de alți săteni și pe Sfântul Gheorghe Karslidis din Drama, ducându-l în închisoare și mai apoi spre a fi executat. Se amintește că, în ziua stabilită, după ce și-a făcut rugăciunea le-a spus soldaților să termine treaba ce o au de făcut, adică executarea lui, e frică, ei l-au abandonat și au fugit[5]. A trecut la Domnul la 4 noiembrie 1959.

Sfântul Gheorghe Karslidis din Drama a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă a Greciei în data de 2 noiembrie 2008.

În icoane, Sfântul are chipul transfigurat și înconjurat de nimbul sfințeniei, el apare înveșmântat cu potcap, epitrahil și mantie monahală. Are în mâna stângă modelul bisericii de la Sipsa Dramei, iar cu dreapta binecuvintează. În unele icoane, când apare doar bust, poartă în mâna stângă toiagul, ca semn distinctiv al starețului de la Sipsa.

Nenumăratele sunt minunile, vindecările, binefacerile, ostenelile, rugăciunile pe care Sfântul le-a săvârșit încă din timpul vieții. O multitudine de însănătoșiri sunt menționate în viața sa închinată cu precădere jerfirii aproapelui și jertfei de sine adusă lui Dumnezeu. Minuni și vindecări nu încetează să depună mărturie și în ziua de azi despre cel care l-a urmat și l-a mărturisit pe Hristos potrivit Evangheliei: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri (Matei 10, 32).

Fie ca acest timp binecuvântat de bucuria prezenței moaștelor Sfântului Gheorghe Karslidis Nou Mărturisitor să ne fie nouă tuturor întărire și model în urcușul nostru duhovnicesc spre Înviere.

---

[1] Monahul Moise Aghioritul, Fericitul Stareț Gheorghe Karslidis 1901-1959, Ed. Evanghelismos, București, 2002, p. 29.

[2] Ibidem, p. 37.

[3] Ibidem, p. 38.

[4] Ibidem, p. 48.

[5] Ibidem, p. 50.