'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Omul este curios din fire. Curiozitatea este o caracteristică a minții lui și este cea care îl determină să cerceteze și să descopere tot mai mult. Este dorința lui de a cunoaște sau de a afla ceva nou. Din vârstă fragedă el ridică întrebări pentru tot ceea ce se află în jurul lui. Chiar dacă află răspunsuri, el nu încetează să se întrebe.

Astăzi, omul este mai curios ca oricând, iar în unele cazuri curiozitatea îl macină și îl împinge spre diferite moduri de abordare a realității. Ne-am pus vreodată problema dacă întrebările sau curiozitățile noastre au vreo relevanță pentru noi? Merită sau nu să cunoaștem anumite lucruri? În ce direcție trebuie să se manifeste curiozitatea noastră? Indicat este să ne punem aceste întrebări, deoarece ele pot fi un mod potrivit de a ne cunoaște mai bine, un mod de a ne evalua.

Astăzi, este extrem de ușor să ne informăm. Avem la dispoziția noastră probabil cel mai complex mod de informare în masă, adică Internetul. Televiziunea, mijloacele de informare în masă, internetul și rețelele de socializare alimentează constant curiozitatea omului cu noi știri din toate domeniile. Suntem curioși să aflăm tot ce se petrece în jurul nostru fie că ne este folositor fie că nu. Curiozitatea a dus la apariția unor emisiuni de televiziune cu caracter imoral și indecent. Subiecte și evenimente din viața celebrităților au ajuns să stârnească curiozitatea telespectatorilor, încât unii nu se mai satură să afle noutăți din lumea mondenă. Iată un mod negativ în care poate fi folosită curiozitatea. În tot acest joc, tinerii sunt vulnerabili, dacă nu au discernământ, o formare creștină și o morală creștină provenită din familie, școală și Biserică.

Una dintre rețelele de socializare care ne sporește curiozitatea este Facebook. Fie că utilizăm computerul, tableta sau telefonul mobil, suntem mereu tentați să verificăm ce mai e nou în societatea în care trăim. Suntem curioși ce locuri au mai vizitat prietenii noștri, ce imagini au mai postat, cu cine s-au întalnit etc. Suntem dornici să cunoaștem persoane noi, să ne facem prieteni noi pe această rețea de socializare și suntem curioși să aflăm mai multe lucruri despre ei.

În măsura în care dorim îmbunătățirea fondului cultural și a limbajului personal, curiozitatea este benefică, deoarece stârnește interesul. Ea este ca un fitil din lumânarea învățării, care alimentează constant motivația de a învăța, după cum arăta autorul american William Arthur Ward. Însă, umbrită de incultură, ignoranță și nepăsare, curiozitatea aduce efecte negative pe toate planurile.

Curiozitatea naște în om, de cele mai multe ori, îndrăzneala, iar aceasta nu este de multe ori îndrăzneala cea bună de care ne vorbesc Sfinții Părinți. Societatea actuală propune deci o altă formă de curiozitate pe care o cultivă cu ajutorul mijloacelor mass-media. Curiozitatea poate să fie pătimașă, adică să nască o permanentă nevoie de noutate sau de repetare a unor fapte. Diavolul obișnuiește să ne stârnească curiozitatea de cele mai multe ori pentru a ne duce spre pierzare. Sunt numeroase exemple care arată că, dacă ești curios, poți aluneca spre păcat. Fie ești tentat să încerci senzații noi (droguri, băuturi, experiențe sexuale, etc.), fie ești ispitit să cazi în plăceri cu care te-ai mai întâlnit.

Ideal este să învățăm să ne cultivăm curiozitatea, să o folosim spre binele și spre folosul nostru personal, intelectual sau chiar spiritual. Acesta poate fi un exercițiu al nostru personal pentru vremea postului, de exemplu, să învățăm să nu mai fim curioși pentru lucrurile inutile. Un alt exercițiu pe care-l putem face este să încercăm să reducem din orele petrecute pe rețelele de socializare și să încercăm să „socializăm” mai mult cu Dumnezeu, prin rugăciune. Nu este imposibil, trebuie doar să închizi computerul sau telefonul mobil și să deschizi Cartea de Rugăciuni.

Este folositor să încercăm să ne ținem curiozitatea în frâu și să deținem controlul asupra acesteia, căci ne poate duce spre patimă, dacă nu suntem prudenți. Dacă vom îndrepta curiozitatea în mod constant față de noi înșine, vom constata că este mai de folos să cunoaștem și să rezolvăm problemele și neajunsurile noastre decât cele ale aproapelui nostru. În Evanghelia după Matei se spune foarte clar: „De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, și bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?” (Mt. 7, 3). Iată o învățătură simplă dar utilă, pe care Mântuitorul ne-o oferă. Să fim curioși, deci, cu privire la situația noastră, mai degrabă, decât să fim curioși de faptele celorlalți, căci putem foarte ușor să cădem în greșeala de a-i judeca pe aceștia. Preocuparea și atenția noastră trebuie să fie îndreptată spre propria persoană, dar acest lucru nu înseamnă izolarea totală față de semenul nostru și renunțarea la orice legătură cu el, ci stabilirea și păstrarea unui echilibru. Nu vom reduce total interogațiile sau curiozitățile din viața noastră, ci le vom selecta pe cele folositoare și pe cele care au cu adevărat o relevanță pentru noi.

Dacă Albert Einstein spunea că este important să nu ne oprim din a ne pune întrebări, putem adăuga că este mai important a ne pune întrebările sau acele întrebări care pot avea o relevanță pentru noi și un efect pozitiv și ziditor asupra noastră și asupra sufletului nostru.