--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Aprilie 2016, nr. 4 (312), an XXVII (serie nouă)
Recenzie
--- pagina: 7

Pr. prof. univ. dr. VASILE GORDON, Vademecum omiletic. 100 de schițe pentru predici la toate duminicile și sărbătorile anului, cu un adaos de 12 pareneze, Renașterea, Cluj-Napoca, 2015, 337 p.

de Ionuţ Chira
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Vorbind despre responsabilitatea uriașă a preoților, Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază că pentru aceștia predica, alături de exemplul personal, este singurul mijloc de vindecare. „Aceasta este instrumentul, aceasta este hrana, aceasta este cel mai bun aer; aceasta ține loc de medicament, aceasta ține loc de cauterizare, ține loc de bisturiu”[1]. Însușindu-și acest cuvânt, pr. prof. dr. Vasile Gordon l-a pus în practică pe tot parcursul activității sale pastorale și didactice, atât de la amvon cât și prin intermediul scrierilor pe care le-a semnat, fie ele manuale sau cărți de predici.

Dintre cărțile de predici, cea mai nouă este Vademecum omiletic. 100 de schițe pentru predici, apărută la editura Renașterea la începutul acestui an. Trebuie spus încă de la început că acest volum de predici este unul atipic, în sensul că nu redă integral predica, ci prezintă ideile centrale ale cuvântări și câteva surse bibliografice unde tema abordată este aprofundată. Partea de tratare este încadrată între introducere și încheiere, pe care părintele profesor le redă integral.

Înainte de a deschide paginile acestui volum, ne atrage atenția titlul mai puțin obișnuit. Alegerea lui ne este explicată de către autor în prefața volumului. „Aceste schițe de predici […] se vor mai degrabă modalități, sau căi omiletice. Tocmai de aceea am apelat în titlu la termenul vademecum (în traducere: hai/mergi/înaintează cu mine), expresie care înseamnă, practic, ghid, îndrumar, călăuză, îndreptar” (p. 9). Odată înţeles, titlul ne oferă un indiciu şi asupra destinatarilor principali ai acestui volum: „slujitorii începători ai amvonului, care au mai puțină experiență oratorică” (p. 7).

După ce am făcut acest prim pas, ne putem continua drumul printre filele acestui volum, izvorâte din cuvântul de viață dătător al Sfintei Scripturi. În primele pagini vom descoperi o prefață, îndreptar pentru îndreptători, semnată de ÎPS Mitropolit Andrei, cu binecuvântarea căruia s-a tipărit acest volum, urmată de cuvântul introductiv al autorului în care ne oferă cheia pentru citirea schițelor intrate în acest volum.

Corpusul propriu-zis al volumului, structurat în opt capitole ne oferă un conținut omiletic foarte bogat, cu teme de actualitate, cu o argumentare variată, însă fără a se îndepărta de textul scripturistic și de spiritualitatea Răsăritului creștin. Primul capitol este dedicat Praznicelor Împărătești. Tematica abordată aici este în consonanță cu bucuria ce înconjoară marile sărbători ale ortodoxiei. Spre exemplu, la praznicul Cincizecimii, părintele alege ca temă fericirea de a primi Sfântul Duh.

Următoarele patru capitole conțin schițe pentru Duminicile din cursul unui an, pe care, pentru o orientare mai ușoară, prea cucernicia sa le împarte în funcție de perioada anului bisericesc. În următoarele două secțiuni, șase și șapte, autorul ne oferă schițe pentru sărbătorile dedicate Maicii Domnului și Sfinților mai importanți din calendarul ortodox. În ultima parte a volumului, autorul adună câteva modele pentru cuvântările ocazionale (pareneze), momentele alese fiind Taina Botezului, a Cununiei, a Maslului, Înmormântarea și Parastasul. De un real folos pentru predicatori este anexa de la finalul cărții. Aceasta se constituie într-o listă bibliografică a celor mai importante predici și comentarii biblice ale Sfinților Părinți și a celor mai importante cărți de predici semnate atât de autori români, cât și străini.

Așadar, prin ultima sa carte publicată, pr. prof. dr. Vasile Gordon pune la dispoziția studenților teologi, a tinerilor preoți, dar și a celor pasionați de propovăduirea Cuvântului, un ghid, un îndrumător care să le ușureze munca la amvon, și să îi călăuzească spre desăvârșirea lor ca predicatori.

[1] Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre preoție, ed. Sophia, București, 2004, p.130.


'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>