--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Mai 2016, nr. 5 (313), an XXVII (serie nouă)
Documenta
--- pagina: 4

Povestea bisericuţei ortodoxe din Sângeorz-Băi - scrisoare-memoriu pe adresa ziarului Cuvântul, personal domnului Nae Ionescu -

de Alexandru Dărăban

Se cunoaşte că în „băile” Sângeorzului au fost vizitate de-a lungul anilor multe personalităţi, precum şi alte persoane venite la tratament. Printre aceştia, în acel an 1926, s-a aflat în staţiunea Sângeorzului un anume domn M. Ciupagea, secretarul asociaţiei de turism Hanul Drumeţilor din Bucureşti. Acesta trimise pe adresa ziarului Cuvântul, personal domnului Nae Ionescu, celebrul profesor, o scrisoare-memoriu intitulată Povestea bisericuţei ortodoxe din Sângeorz-Băi, al cărui conţinut îl prezentăm în rândurile ce urmează

Alexandru Dărăban

Stimate domnule Nae Ionescu

În timpul vacanţei din vara aceasta petrecută pe Valea Someşului, la Sângeorz, am avut ocaziunea să asist la sfinţirea bisericii ortodoxe din această localitate, sfinţire care s-a făcut în ziua de 15 august de S[finţia] Sa protopopul Pletosu din Bistriţa, S[finţia] Sa Teodosie Woloview din Ocniţa-Basarabia şi mulţi alţi preoţi şi diaconi al căror nume îmi scapă.

Biserica ortodoxă din Sângeorz, prima biserică ortodoxă din întreaga vale a Someşului, s-a ridicat cu osteneala ieromonahului Bâznog, ţăran din Sângeorz, călugărit mai târziu la una din mănăstirile de la Muntele Athos. Slugă tânără la unul din ţăranii înstăriţi din Sângeorz, Bâznog şi-a lăsat într-o bună zi serviciul oilor şi a plecat, înapoindu-se în satul său natal numai după şapte-opt ani, îmbrăcat în rasă călugărească şi hirotonit preot…

https://fashionwatchesblog.jimdo.com/ https://bestcopywatches.jimdo.com/ https://acopywatch.jimdo.com/ http://afakewatch.jimdo.com/

…Ca să se mântuiască pe el şi ai lui s-a hotărât Bâznog să ridice în satul său Casă Domnului şi din ziua în care a încolţit în mintea lui a plecat să colinde prin ţară spre a strânge bani din mila oamenilor. În câţiva ani de zile a izbutit Bâznog să adune atâţia bani, încât cu vreo 40-45.000 lei a cumpărat un loc mare, în Sângeorz-Băi, cu case pe el, care aduc azi enoriei un venit anual de 40.000 lei[1], a făcut o bisericuţă pe locul său părintesc, clopote la bisericuţă şi se gândeşte azi să facă o casă parohială şi o altă biserică pe locul din „Băi”.

Ca să ajungă la înfăptuirea acestora, a suferit sărmanul Bâznog un martiriu întreg!

Sângeorzul este un sat cuprins, mare, cu o populaţie de vreo 4.000 locuitori, în majoritate greco-catolici. Nu au trecut la ortodocşi decât un fost preot unit, care, pare-mi-se după moartea soţiei a vrut să se recăsătorească, un învăţător şi alţi 5-6 ţărani din aceleaşi motive. Despre preotul greco-catolic din sat se spun lucruri nu prea bune… Destul că noua bisericuţă pe care Bâznog vroia s-o ridice în Sângeorz, nu convenea nimănui dintre intelectualii satului şi, în special, „domnilor” ridicaţi din sat. Oricât de bine ţi s-ar părea că-i cunoşti pe ardeleni şi oricât te-ai munci să-i pătrunzi în sufletul lor este zadarnic, vor rămâne întotdeauna o problemă pentru mintea regăţeanului cinstit. Aceasta numai pentru intelectualii şi domnii de acolo. Ţăranul român este acelaşi peste tot, el a fost stăpân pe pământul lui totdeauna şi a rămas cinstit sufleteşte.

Privind, deci, rău întreprinderea „imoralului Bâznog”, cum îi zic şi azi, persecuţiile au început. Bătăi, schingiuiri n-au lipsit. L-au tuns, l-au ras, l-au tăvălit prin noroi, până l-au făcut să-şi ia lumea în cap… A fugit în pădure, unde a stat cinci-şase luni hrănindu-se cu buruieni. Biserica pe care o clădise i-au dărâmat-o la pământ. Şi toate aceste lucruri nu le-au făcut ţăranii, poporul căruia îi este indiferent dacă este unit sau ortodox, el este de lege românească, ci mai marii satului în frunte cu administraţia comunală care a confiscat şi clopotele la primărie.

După trecere de luni, când a socotit că urgia se va fi risipit, nenorocitul de Bâznog a coborât din munte. Ajutat cu sfatul şi vorba bună de câţiva intelectuali din Cluj, care veneau vara să-şi petreacă vacanţa la Sângeorz-Băi, Bâznog s-a aşezat din nou la lucru. De data aceasta bisericuţa lui a fost gata şi cu ajutorul unor românce ortodoxe de inimă, venite să-şi îngrijească sănătatea în Sângeorz, s-au reinstalat clopotele la bisericuţa lui Bâznog, care după cum am spus s-a sfinţit la 15 August, acest an, cu pompă mare.

Tot satul era în sărbătoare, ţărani şi ţărance gătiţi de Duminică umpleau biserica, curtea bisericii şi şoseaua din faţa bisericii. Arc de triumf cu „Bine aţi venit!” scris în cetină de brad, te primea în drumul spre biserică, iar în biserică toate icoanele prinse cu ghirlande de flori. Şi toate acestea făcute de un sat greco-catolic, fără imboldul nimănui.

Aş fi nedrept dacă aş omite să spun că succesul cel mare al acestei sărbători l-a pregătit în foarte mare măsură părintele protopop Teodosie Woloview din Ocniţa-Basarabia.

Venit să-şi îngrijească o veche boală de ficat la Sângeorz-Băi, părintele protopop Woloview, venerabilă şi blândă figură de 64-65 ani, a subjugat cu bunătatea sa întregul sat ca şi pe intelectualii aflaţi la Băi. Nu trecea ţăran sau ţărancă pe uliţele satului căruia părintele Teodosie să nu-i dea creştineasca şi blânda sa binecuvântare.

În zilele de Duminică dinaintea sfinţirii bisericuţei, în scurtele slujbe religioase ce făcea în locul noii bisericuţe, părintele Teodosie, bun predicator şi cunoscător al Bibliei, ţinea predici admirabile la care, încet, încet a început să participe întregul sat, ba ceva mai mult şi ţărani din împrejurimi. Iar predica părintelui Teodosie din ziua sfinţirii, când a vorbit despre botezul ortodox, între altele, a fost o minune.

În Duminica sfinţirii, părintele Teodosie, reţinut în casă de o grozavă criză de ficat, n-a mai putut merge la biserică. Tot satul îl aştepta, iar în biserica greco-catolică abia dacă mai erau câţiva credincioşi. Ce nu s-ar face pe drumul Ortodoxiei în Sângeorz, ca şi aiurea, de către un preot de talia părintelui Teodosie? Sunt lucruri care trebuiesc chibzuite de către conducătorii bisericii noastre ortodoxe.

Bâznog şi-a văzut visul cu ochii. M-am întrebat adesea dacă bisericuţa acesta ortodoxă va dăinui pe malurile Someşului şi dacă Bâznog, de fapt un incult, va putea face faţă împrejurărilor în care este chemat să păstorească, el rămânând deocamdată slujitorul bisericuţei.

…V-am scris, stimate domnule Nae Ionescu, întreaga povestire a bisericuţei ortodoxe din Sângeorz şi v-am scris-o aşa cum este, fără niciun înconjur. Nu sunt de vină în frecările de ultimul timp ortodocşi din nicio parte, cum nu sunt de vină nici ţăranii români, oricare le-ar fi credinţa. Vina o poartă greco-catolicii singuri, în prima linie clericii lor şi, apoi, „domnii” lor. Odată cu biserica, ei pierd şi terenul lor de sub picioare, vorbesc pe terenul politic şi economic, şi aceasta nu le convine. „Cela ce face însă voia Domnului, se va face peste puterea diavolului”, vorbea părintele Teodosie Woloview.

Ar trebui însă, prin meleagurile acestea, unde răsare din nou sămânţa ortodoxismului, să descalece curând şi neîntârziat vlădicii noştri, care până acuma nu prea se văd. Numai aşa îşi vor da seama de nevoile poporului.

Vă ştiu iubitor şi apărător al credinţei noastre o vorbă pentru bisericuţa ortodoxă din Sângeorz ar sprijini-o mult şi folositor[2].



[1] Este vorba de terenul unde se află Biserica „Schimbarea la Faţă”, precum şi Centrul de Tineret „Ioan Bunea” din Sângeorz-Băi.

[2] Cuvântul, Anul III, Bucureşti, 27 septembrie 1926, nr. 570, p. 4.