'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Anul acesta nu am notat pas cu pas, ca de obicei, ceea ce s-a petrecut pe parcursul acestui pelerinaj. A fost deja a șasea oară când s-a organizat. Totuși, aș vrea să redau acum câteva frânturi din această peregrinare.

De data aceasta, spre deosebire de alți ani, peleriniinu s-au mai adunat la Catedrală înainte de plecare, ci s-au strâns direct la autocare, în Piața Ștefan cel Mare, după Liturghia și Parastasul ce avuseseră loc la Bisericuța Studenților din Campusul Universitar Hașdeu, la care majoritatea tinerilor pelerini au participat în dimineața aceea. De data aceasta, am avut cu noi 15 luxury replica watches preoți însoțitori, cu mult mai mulți decât în celelalte ediții.

Vagoanele de tren au fost schimbate cu cele zece autocare a câte 50 de locuri, care aveau să ne ducă până la Iclod, satul în care a fost pictată vestita icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, aflată acum în Biserica mare a Mănăstirii Nicula. Aveam să primim arhiereasca binecuvântare a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Andrei în curtea acestui sfânt așezământ, câteva ore mai târziu, după un drum ostenitor, dar aducător de multe foloase duhovnicești. De la Iclod, precum ne este obiceiul, am pornit pe jos spre ținta pelerinajului nostru.

Un fapt inedit a fost acela că unii dintre pelerini au parcurs drumul dintre Iclod și mănăstire cu bicicleta. De asemenea, anul acesta, la organizarea evenimentului au participat mai multe asociații de tineret și anume: A.S.C.O.R. Cluj, A.T.C.OR. Cluj, Liga Studenților, Facultatea de Teologie şi Seminarul Teologic.

Drumul a fost presărat cu rugăciune,cântări, dar și cu bucuria comuniunii și a comunicării. A fost o adevărată sărbătoare a Maicii Domnului, care începuse de fapt cu o seară înainte, când am participat la slujba Imnului Acatist al Buneivestiri, o Utrenie împodobită cu citirea acelui Acatist, cu multe cântări închinate Împărătesei Cerurilor, dar și cu relatarea marilor minuni pe care aceasta le-a făcut pentru a-i ajuta pe creștini să iasă biruitorui în timpul atacurilor păgâne. De asemenea, sâmbătă dimineață, în loc de obișnuita Utrenie, din strană se auzeau cântându-se multe Acatiste și Paraclise ale Apărătoarei Doamne.

Acest praznic al Maicii Domnului parcă s-ar fi împletit cu cel al Floriilor, care avea să vină abia peste o săptămână, dar timpul parcă a luat-o înainte. În drum spre Nicula, am văzut mulți mălini înfloriți. Pelerinii, îmbiați de frumusețea lor, rupeau crenguțe parfumate, pe care apoi le duceau în mâini, spre icoana făcătoare de minuni. Gestul lor nu a putut să nu amintească de cei care ieșeau în întâmpinarea Domnului cu ramuri de finic, atunci când intra în Ierusalim, cu atât mai mult cu cât, în drumul nostru, ne-am întâlnit și cu un măgăruș, ce s-a lăsat mângâiat și hrănit de noi. Crucea pe care acesta o avea însemnată pe spate nu a putut să nu ne aminteacă de Mântuitorul, care a șezut pe mânzul asinei cu doar câteva zile înainte de a fi răstignit. Din când în când, pe la porțile caselor, eram așteptați de oameni binevoitori, care ne ofereau apă rece. Îl percep acum ca pe un gest de pocăință, ca pe o replică la gestul ostașilor de a-L adăpa pe Domnul Hristos cu oțet, când Acesta era pe cruce.

*În toate se vedea purtarea de grijă a lui Dumnezeu.*

La Gherla, pelerinii au fost primiți în biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, unde am rostit rugăciuni împreună cu preoții, urmând ca, în curte, să primim ceva de-ale gurii și să ne bucurăm de umbră deasă și de puțină odihnă. Acolo ni s-au alăturat alți preoți și tineri, care au parcurs împreună cu noi drumul ce ne rămăsese până la Nicula. Convoiul avea în frunte o cruce, ripide, o icoană mare a Maicii Domnului Ierusalimitissa și o copie a Maicii Domnului de la Nicula. Bătaia de toacă ne-a însoțit mereu, chemându-ne tainic la rugăciune și la amintirea de cele cerești.

Încă din momentul în care mai aveam cinci kilometri de parcurs, clopotele Mănăstirii au început să bată. Sunetul colinda văzduhul, ajungând și la urechile noastre, parcă îmbărbătându-ne. Peste doar câteva zeci de minute, cei aproape 1000 de pelerini au umplut colinele din jurul bisericii în care se află icoana, așezându-se în cete, mai mici sau mai mari, pe iarbă. Această imagine nu a putut să nu amintească de poporul care mergea după Mântuitorul, însetând și flămânzind de cuvintele Lui. După ce ne-am închinat, am participat la slujba Vecerniei cu litie în cinstea Sfintei Maria Egipteanca. Primele cuvinte ale rugăciunii de binecuvântare a pâinilor, „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai binecuvântat cinci pâini în pustie şi ai săturat cu ele cinci mii de bărbaţi (...)”, au întărit asemănarea dintre acea priveliște și relatarea biblică, cu atât mai mult cu cât, imediat după binecuvântarea de final, aveam să primim cina oferită de mănăstire. De asemenea, ÎPS Andrei ne-a oferit fiecăruia o carte cu minunile Sfântului Mina, care ne-a ferit de posibile pagube pe tot parcursul drumului.

Nădăjduim ca toate binefacerile de care am avut parte de-a lungul acestui pelerinaj și toată bucuria duhovnicească acumulată să ne apropie și mai mult de Maica Domnului, să ne întărească în credință și să ne fie stâlp de susținere în lucrarea continuă de schimbare a vieții și a minții după poruncile Domnului Hristos.