--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Iulie 2016, nr. 7 (315), an XXVII (serie nouă)
Tableta lunii
--- pagina: 3

Să ne iubim ierarhii!

de Alexandru Nemoianu

Biserica este așezământ teandric, întemeiat de către Iisus Hrisos, desăvârșită prin Duhul Sfânt, întărită prin jertfa Apostolilor, a martirilor, a mărturisitorilor, a credincioșilor. Biserica este în întregime unită cu Dumnezeu. Ea este forma de viață nouă după modelul și în asemănarea Sfintei Treimi, o existență în Hristos și în Duhul Sfânt, o viață care se împlinește prin participarea la Sfintele Taine. Biserica este o singură realitate, pământească și cerească, văzută și nevăzută, omenească și dumnezeiască. Membrii Bisericii pot fi - și uneori chiar sunt - individual, păcătoși dar, împreună, în comuniune, ei sunt "altceva" decât simpli indivizi. Acest "altceva" este Trupul lui Hristos. Biserica, între altele, are menirea să promoveze și să apere Dreapta Credință, să adune neamurile, să le unească în Pravoslavnicie către slava Tatălui, Fiului și Sfântului Duh. În afara Bisericii Drept-măritoare nu exista mântuire. Ce se va întâmpla cu cei din afara Ei noi nu știm sau, cum spunea Episcopul Kallistos Ware, "noi știm unde este Biserica; nu știm unde nu este". Este cu totul fascinant că în Biserică, membrii ei, toți și fiecare în parte, nu devin o masă uniformă. Fiecare persoană rămâne unică, având un rol unic de împlinit. Pogorârea Sfântului Duh s-a făcut prin "limbi" de foc ce s-au așezat peste fiecare dintre cei prezenți. Altfel spus, întotdeauna păcatul este plictisitor și repetitiv, dar niciodată Sfințenia. Toți membrii Bisericii sunt chemați să mărturisească și să propovăduiască Dreapta Credință, dar rosturile fiecăruia sunt diferite. Biserica este a ordinii, și nu a haosului și confuziei. În fruntea Bisericii se află Episcopii, Preoții și Diaconii. Ei sunt cei care slujesc și "drept învață cuvântul adevărului". Autoritatea supremă stă în Sfântul Sinod Național și în hotărârile celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice.

Harul și purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru Biserică a făcut ca în toate vremurile să avem vlădici vrednici, pe măsura timpurilor și pe măsura a ceea ce merităm. În momentul de față, un asemenea Ierarh vrednic este Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Daniel. El este un om cu o pregătire teologică superlativă și, mai ales, potrivit vremii de confuzie, teama existențială, îndoială pe care o trăim. Hotărât și aspru, el inspiră respect și, cred, atunci când este cazul, teama, frica. Despre buna gospodărire a sa nu este aici locul să insist. Dar cu totul remarcabil îmi pare modul în care a făcut rânduială acolo unde nu era, și mai ales modul în care a transformat, de fapt a reinventat, modul de a comunica. În momentul de față Biserica Ortodoxă Română are un sistem de informare și comunicare perfect adaptat veacului XXI. Comunicarea se face rapid, prin gazete tipărite, prin radio, prin internet. Confruntat cu vipera ateistă și uneltele sale, Biserica Ortodoxă Română răspunde prompt, întotdeauna la obiect, "pune la punct". Se poate spune ca Preafericitul Daniel a făcut cu putință și a asigurat viitorul Bisericii Ortodoxe Române. Este un Ierarh care trebuie iubit și pentru care trebuie să ne rugăm. Preafericitul Daniel este o încununare a dragostei autentice, care nu înseamnă sentimentalism, ci înseamnă autoritatea iubirii.