--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Martie 2013, nr. 3 (275), an XXIV (serie nouă)
Cuvântul Ierarhului
--- pagina: 1

Începutul mântuirii noastre

de Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei Andreicuţ

Începutul mântuirii noastre

Pentru creştinătate, în general, şi pentru Mitropolia Clujului, în special, sărbătoarea Bunei Vestiri are o importanţă mare. Semnificația ce o are pentru întreaga creştinătate este rezumată în troparul sărbătorii: Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celor din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei se face şi Gavriil harul bine-l vesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine![1]

Sfântul Luca ne relatează că la şase luni de la zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a fost trimis Arhanghelul Gavriil către o fecioară din Nazaret, a cărei nume era Maria, să-i spună: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său (Luca 2, 30-32).

Dacă pentru întreaga lume este importantă ziua Bunei Vestiri, când Maica Domnului zămisleşte de la Duhul Sfânt pe Mântuitorul tuturor oamenilor, pentru noi cei din Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului are o semnificaţie specială. Pe 25 martie 2006 se instala primul Mitropolit al Mitropoliei reînfiinţate la 4 noiembrie 2005. Este vorba de regretatul Mitropolit cărturar Bartolomeu Anania. Era o zi luminoasă de primăvară. Întronizat de Patriarhul Teoctist, Mitropolitul Bartolomeu îşi încheia cuvântarea în felul următor: Trăiesc şi eu bucuria zilei de astăzi, iar bucuria mea nu e a altceva decât cântecul unei lebede care, înainte de a merge printre trestii să se culce, este de pe acum încredinţată că un şir de aripi albe va luneca în urma ei, gata de zbor, pe cerul istoriei Transilvaniei[2].

Mitropolia o înfiinţase Sfântul Ştefan cel Mare. Academicianul Ioan-Aurel Pop menţionează că la 1498, un om de mare încredere a lui Ştefan cel Mare, vistiernicul Isac, se îngrijea de ferecătura unui Tetraevangheliar, realizat înainte de 1488, pentru «Arhiepiscopul nostru Daniil» de Feleac. Toate indiciile arată că Mitropolia Feleacului a fost creată şi a funcţionat în primele sale decenii sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei de la Suceava şi sub înaltul patronaj al lui Ştefan cel Mare[3]. Se împlinesc de atunci 525 de ani. Mitropolitul Bartolomeu se mută la Domnul pe 31 ianuarie 2011.

Şi tot într-o zi de Buna Vestire, pe 25 martie 2011, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel mă va instala pe mine ca şi „Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului”, care devine în 2012 „Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului”.

La Buna Vestire, ne spune Părintele Stăniloae că Însuşi Fiul lui Dumnezeu s-a unit la maximum cu umanitatea sau a venit în maximă apropiere de noi. Acum El nu mai rămâne ca persoană în alt plan decât persoanele umane... Acum persoana divină a Fiului lui Dumnezeu sau a Cuvântului intră în planul experienţei comune a celor ce cred în El[4].

Când avem în vedere viaţa celor ce petrec în Domnul atunci aflăm că acestora Domnul le vine totdeauna într-ajutor, le împlineşte orice lipsă, este pentru ei totul şi nici nu rabdă măcar să-şi întoarcă privirea sau dorul în altă parte decât spre bunătatea Lui[5].

Iată de ce e importantă Buna Vestire pentru întreaga omenire. Ne spune sinaxarul sărbătorii că Iubitorul de oameni şi Milostivul Dumnezeu, care pururea poartă de grijă neamului omenesc, întocmai ca un părinte plin de dragoste, văzând făptura mâinilor Lui înrobită şi chinuită de diavol şi împinsă către patimile cele pline de ocară şi supusă închinării la idoli, a găsit cu cale să trimită pe Fiul Său cel Unul-Născut, pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască neamul omenesc din mâinile diavolului[6].

Dumnezeu se face Om ca pe om să-l îndumnezeiască. Una dintre cântările canonului şi zice: Cel ce este din veci din Tatăl, din Maică arătându-se sub vremi lumii, Cuvântul cel mai presus de fiinţă, chipul robului primeşte şi se face trup, nedespărţindu-se de Dumnezeire, şi pe Adam îl zideşte din nou în pântecele celeia ce L-a zămislit pe El fără de sămânţă[7].

Sau, dintr-o altă cântare a canonului reiese limpede că întrupându-se Hristos îi dă posibilitatea omului să devină dumnezeu prin har: Taina cea din veac se descoperă astăzi şi Fiul lui Dumnezeu, Fiu al omului se face, ca părtaş fiind la ceea ce este mai rău să mă împărtăşească pe mine din ceea ce este mai bun. Amăgit a fost odinioară Adam şi dori1nd să fie Dumnezeu, nu a fost. Iar Dumnezeu se face om, ca pe Adam să-l facă Dumnezeu[8].

Aşa că, în mod firesc, astăzi fiind începutul mântuirii noastre, suntem îndemnaţi la bucurie: să se veselească făptura şi să salte firea, că arhanghelul stă cu frică înaintea Fecioarei şi-i aduce veste de bucurie, împotriva întristării[9].



[1]1 Ceaslov, Bucureşti, EIBMBOR, Bucureşti, 1973, p. 688.

[2]2 Eparhia, Vadului, Feleacului şi Clujului la 90 de ani, Cluj-Napoca, Renaşterea, 2012, p. 15.

[3]3 Ibidem, p. 42.

[4]4 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă 2, Bucureşti, EIBMBOR, 1978, p. 36.

[5]5 Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieştii Liturghii şi despre Viaţa în Hristos, Bucureşti, 1989, p. 134.

[6]6 Mineiul pe luna martie, Alba Iulia, Reîntregirea, 2001, p. 198.

[7]7 Ibidem, p. 201.

[8]8 Ibidem, p. 202

[9]9 Ibidem.