'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

În zilele de 11 și 12 iunie, ASCOR Cluj-Napoca a organizat un pelerinaj pe jos în nordul Olteniei. Debutul pelerinajului pe jos și cu bicicleta a avut loc la Schitului Iezer situat în apropiere de Bǎile Olǎneşti, la o distanţǎ de 5 km de satul Cheia, pe valea râului cu acelaşi nume. După ce ne-am închinat la moaștele Sfântului Cuvios Antonie de la Iezer, cel care a rectitorit schitul atestat documentar încă din anul 1495, am continuat itinerariul spre masivul Buila-Vânturarița din Munții Căpățânii. Intonând Paraclisul Maicii Domnului, urcușul n-a fost foarte anevoios până la Schitul Pahomie, a cărui istorie începe la 1520. Înainte de a intra în incinta schitului am admirat o cascadǎ superbă care curge în zeci de firicele pe un perete de stâncǎ acoperit de mușchi. Alături de mulțimea rândunicilor care își aveau cuiburile lipite de stânca gigantică sub care e așezată bisericuța schitului erau prezenți și câțiva corbi care ne-au adus aminte de Sfântul Prooroc Ilie, sub patronajul căruia se află așezământul. Lăsând poverile din spate în grija părinților de aici, am continuat urcușul spre Mănăstirea Pătrunsa, un traseu nu atât de anevoios pe cât de frumos. De la Schitul Pahomie am pornit pe un drum forestier, continuând apoi pe cărări de munte din ce în ce mai abrupte, am ajuns la mănăstire uluiți de frumusețea locurilor. Din cele două biserici ale mănăstirii, cea mare este recent construită, iar biserica veche, cu hramul „Cuvioasa Parascheva“, datează din 1740 și este monument istoric. Din cuvintele părintelui stareț am înțeles că în această biserică se întâlnesc noaptea la Sfânta Liturghie pustnicii ascunși în munții din apropiere. Aflând despre existența acestora, crucea așezată pe vârful Masivului Buila, la poalele căruia este așezată mănăstirea, ne conferea impresia unei colosale catedrale.

Pe același drum ne-am întors la Schitul Iezer aflat la o distanță de aproximativ 13 kilometri. După un urcuș de aproximativ 500 de metri am vizitat peștera Sfântului Antonie de la Iezer și ne-am continuat periplul spre Schitul Bradu. Drumul ni s-a părut anevoios, cu multe urcușuri și coborâșuri dificil de parcurs din cauza ploii care le-a făcut alunecoase. Se apropia înserarea și eram osteniți iar cei 3 kilometri parcă nu se mai sfârșeau, însă a fost spre folosul nostru pentru că nu ne-am mai încrezut în forțele proprii și am cerut mai insistent ajutorul lui Dumnezeu. Ne-am bucurat când am ajuns la schit, locul mirific și liniștea din jur dându-ne impresia că am ajuns într-un spațiu în care lumea parcă este mai aproape de Dumnezeu. Fără semnal la telefon, ne-am adaptat repede la atmosfera de aici. A doua zi, duminică am participat la Sfânta Liturghie și ne-am bucurat împreună cu obștea care a făcut cu noi o mică repetiție pentru hramul din data de 24 iunie.

Cu forțe proaspete am revenit la Schitul Iezer, de unde am plecat spre Mănăstirea Cozia și apoi spre o mănăstire foarte frumoasă, de curând ctitorită, cu hramul Sfinții Trei Ierarhi, din localitatea Gruiu Lupului, unde se află și moaștele Sfântului Gherasim cel Nou din Kefalonia.

Ne-am întors la Cluj puțin osteniți, însă foarte bucuroși, convinși că a meritat din plin efortul. Cu siguranță fiecare dintre noi a devenit mai puternic după acest pelerinaj.