--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Februarie 2013, nr. 2 (274), an XXIV (serie nouă)
Cuvântul Ierarhului
--- pagina: 1-2

Reîntemeietorii

de Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei Andreicuţ

Reîntemeietorii

Întemeietorul Mitropoliei Clujului a fost Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. Şi înaintea lui au existat reşedinţe episcopale în Transilvania, care au apărut din raţiuni duhovniceşti şi au dispărut datorită vitregiei vremurilor. Este suficient să amintim scaunul Sfântului Ierotei de la Alba Iulia, episcop hirotonit la Constantinopol în anul 953[1], temeliile catedralei acestuia fiind descoperite în anul 2011[2].

La sfârşitul veacului al XV-lea, Ştefan cel Mare şi Sfânt va întemeia o Mitropolie la Feleac, lângă Cluj, şi o Episcopie la Vad, pe domeniul Ciceului. Datorită relaţiilor bune pe care Sfântul Voievod Ştefan le-a avut cu regele Matei Corvin al Ungariei, lucrul acesta a fost posibil. Ştim că Sfântului Ştefan i-au fost oferite domeniile Ciceului şi Cetății de Baltă.

Dacă, după tradiţie, eparhiile din Transilvania depindeau de Mitropolia Munteniei, mitropolitul de aici fiind şi „exarh al plaiurilor”, de data aceasta Feleacul şi Vadul erau legate de Mitropolia Moldovei. Aşa au rămas şi pe vremea lui Petru Rareş.

Academicianul Ioan-Aurel Pop menţionează că „la 1498, un om de mare încredere a lui Ştefan cel Mare, vistiernicul Isac, se îngrijea de ferecătura unui Tetraevangheliar, realizat înainte de 1488, pentru „arhiepiscopul nostru Daniil” de Feleac. Toate indiciile arată că Mitropolia Feleacului a fost creată şi a funcţionat în primele sale decenii sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei de la Suceava şi sub înaltul patronaj al lui Ștefan cel Mare”[3].

Inscripţia votivă de pe tetraevangheliar, redactată în slavonă, pomeneşte de faptul că biserica din piatră a Mitropoliei se ridică pe vremea Arhiepiscopului Daniil: „Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh s-a săvârşit acest Tetraevangheliar din porunca Înalt Prea Sfinţitului nostru Arhiepiscop chir Daniil, în zilele marelui crai Matiaş. S-a scris pe numele Feleacului, aproape de oraşul Cluj, unde şi biserică a zidit în numele prea sfintei noaste maici Paraschiva. În anul 6997 (1488), luna octombrie, 25 zile”[4].

Academicianul Marius Porumb, referindu-se la Feleac, subliniază: „Condiţiile deosebite în care se afla această localitate din vecinătatea oraşului Cluj, libertăţile şi privilegiile de care se bucura, poziţia geografică deosebit de favorabilă, pe unul dintre cele mai vechi şi mai importante drumuri comerciale din inima Transilvaniei şi, desigur, nu în ultimul rând, faptul că Feleacul avea o puternică şi omogenă comunitate românească liberă, au contribuit la apariţia unui important centru religios şi de cultură românească, ce se va dezvolta concomitent cu înfiinţarea Mitropoliei de aici”[5].

Un document emis de oraşul Cluj în 1550, care se păstrează în muzeul Mitropoliei, aminteşte de Arhiepiscopul Daniil de Feleac[6]. De fapt, primul episcop cu reşedinţă în satul din apropierea Clujului, amintit cu numele, este Marcu, în documentele vremii grecus Episcopus nomine Marcus[7].

În ceea ce priveşte Episcopia de la Vad, şi simbolul heraldic de pe sigiliu te duce cu gândul la Putna, la Moldova. Spune Academicianul Nicolae Edroiu că „simbolul heraldic de pe sigil aparţine tipului hagiografic şi reprezintă scena Adormirii Maicii Domnului, făcând trimitere la hramul Mănăstirii Vadului. Este acelaşi cu hramul Mănăstirii Putna, de care era legată mănăstirea de pe Someş prin crearea ei şi sufraganat”[8].

În a doua jumătate a veacului XVI, centrul puterii eclesiastice se deplasează către Alba Iulia, Mitropolia de aici atingându-și apogeul pe vremea lui Mihai Voievod Viteazul. Valurile şi vitregia vremurilor, stăpânirile străine, vor face ca în timp Mitropolia de la Feleac şi Episcopia sufragană de la Vad să dispară.

A venit Unirea cea Mare din 1918. Toate condiţiile erau create ca Eparhia Vadului, Feleacului şi Clujului să renască din cenuşa ei. Sinodul extraordinar ţinut la Sibiu, pe 7/20 iulie 1919, a ales primul Consistoriu Eparhial pentru Cluj, care avea scopul de a întemeia Eparhia Clujului. Consilierul Nicolae Ivan a fost ales preşedinte al acestui Consistoriu clujean. La sfârşitul întâlnirii Sinodului, Nicolae Ivan a prezentat delegaţilor prezenţi şi un hrisov ce confirma decizia de a se construi o catedrală în Cluj.

Eparhia Vadului, Feleacului şi Clujului se va reînfiinţa în 1921, avându-l ca episcop tot pe neîntrecutul ctitor Nicolae Ivan, căruia i se datorează, printre multe alte lucruri, şi ridicarea catedralei. Ea se va construi între anii 1923-1933 şi va purta hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Doi arhitecţi de marcă, Constantin Pomponiu şi George Cristinel, i-au întocmit proiectul, iar locul ales pentru construcţie a fost parcul din faţa Teatrului Naţional. Compania tehnică care a executat lucrările a fost cea a inginerului Tiberiu Eremia din Bucureşti. Nicolae Ivan este reîntemeietorul Eparhiei.

Sfinţirea Catedralei a avut loc în 5 noiembrie 1933, într-o superbă zi de toamnă, prezenţi fiind Patriarhul Miron Cristea, Mitropolitul Nicolae Bălan, Regele Carol al II-lea, Marele Voievod de Alba Iulia Mihai, nenumărate autorităţi militare şi civile, precum şi mulţime de credincioşi.

Între 1936-1957, Episcop al Vadului, Feleacului şi Clujului a fost Nicolae Colan. A urmat apoi la cârma Eparhiei, Vlădica Teofil Herineanu. Om al rugăciunii şi al Scripturii, a păstorit între anii 1957-1992.

În 1993 ajunge Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului Bartolomeu Anania, om de cultură, scriitor de marcă şi neîndoit mărturisitor al credinţei ortodoxe. Dintre multele lucrări ce i-au fost dragi, merită amintită Ediţia jubiliară a Bibliei, la a cărei diortosire a lucrat 11 ani de zile.

Printr-o hotărâre a Sfântului Sinod, din 4 noiembrie 2005, ia fiinţă Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Primul ei Mitropolit, instalat de praznicul Bunei Vestiri al anului 2006, a fost arhiepiscopul Bartolomeu. Sfârşindu-şi cuvântul de instalare, noul Mitropolit spunea: „Trăiesc şi eu bucuria zilei de astăzi, iar bucuria mea nu este altceva decât cântecul unei lebede care, înainte de merge printre trestii să se culce, este de pe acum încredinţată că un şir de aripi albe va luneca în urma ei, gata de zbor, sub cerul istoriei Transilvaniei”. El este reîntemeietorul Mitropoliei.

În ce priveşte „cântecul de lebădă”, el a încetat pe 31 ianuarie 2011, înainte de a reuşi să-i sărbătorim, pe 18 martie, cei 90 de ani de viaţă. Data plecării din viaţă este foarte apropiată de a celuilalt reîntemeietor, Episcopul Nicolae Ivan mutându-se la Domnul la data de 3 februarie a anului 1936.

Luând seama la Sfatul Sântului Apostol Pavel, care zice: „aduceţi-vă aminte de mai-marii noştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7), duminică 3 februarie 2013, în Catedrala Mitropolitană vom oficia slujba parastasului pentru cei doi reîntemeietori. Dumnezeu să-i odihnească cu sfinţii!



[1] Ioan-Aurel Pop, Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV, Fundaţia Culturală Română, Cluj-Napoca, 1996, p. 143-144.

[2] Ziarul Unirea, Sâmbătă, 6 august 2011.

[3] Tradiţia istorică a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, în „Eparhia Vadului, Feleacului şi Clujului la 90 de ani”, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2012, p. 42.

[4] Marius Porumb, Biserica Arhiepiscopală din Feleac, ctitoria lui Ştefan cel Mare, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, p. 12.

[5] Ibidem, p. 11.

[6] Monumente Istorice şi de Artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, Cluj-Napoca, 1982, p. 85.

[7] Timotei Cipariu, Archivu pentru filologia şi istoria, XXXIX, 1870, p. 778.

[8] Eparhia Vadului, Feleacului şi Clujului la 90 de ani, p. 61.