--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Iulie 2016, nr. 7 (315), an XXVII (serie nouă)
Filocalia - supliment
--- pagina: 14

Terapia unei sfinte deprimate

de Dumitru Fişcu

Cuvioasa Olimpiada diaconița, așa cum este consemnată în Sinaxarul zilei de 25 iulie, s-a născut la Constantinopol într-o familie de demnitari imperiali. Rămasă de timpuriu orfană, ajunge moștenitoarea unei averi imense. Devine foarte cunoscută şi apreciată pentru virtuţile sale. Sfântul Grigorie de Nazianz îi dedică un poem de ziua nunții. Sfântul Grigorie de Nyssa îi dedică Comentariul la Cântarea Cântărilor. S-a măritat la 20 de ani, dar a rămas văduvă după un an și jumătate. După acest eveniment se dedică ascezei și milosteniei. Când Olimpiada avea 35 de ani, în februarie 398, vine la Constantinopol, ca patriarh, Sfântul Ioan Gură de Aur. Între el și Olimpiada se naște o frumoasă prietenie. Despre această prietenie ne-au rămas mărturie scrisorile Sfântului Ioan Gură de Aur scrise din exil. Când acesta a fost exilat, Cuvioasa Olimpiada a început să sufere de ceea ce Sfântul Ioan numește athymia. Traducătorii moderni ai scrisorilor au tradus termenul prin depresie nervoasă, deprimare.

Sfântul Ioan Gură de Aur repetă de câte ori este nevoie – cauzele deprimării Olimpiadei nu sunt atât evenimentele exterioare ce tulbură Biserica sau faptul că el este exilat, cât gândurile libere și modul greșit de a interpreta aceste evenimente: „Pentru că cele ale voişiei nu stau în legile imuabile ale firii pe care ne este cu neputinţă să le îmblânzim şi schimbăm, ci în gândurile libere ale alegerii voinţei noastre pe care ne este uşor să le mânuim. Știi doar, dacă-ţi aminteşti, că şi mai înainte – căci nu s-a scurs mult timp de atunci – multele şi lungile cuvinte în care m-am cheltuit pentru aceasta, când am adăugat necontenit şi istoriile pe care le-am citat. Fiindcă cele ale voioşiei stau în chip firesc nu în firea lucrurilor, cât în opinia oamenilor[s.n.]” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrisori din exil, trad. I. Ică jr., Edit. Deisis, Sibiu, 2008, p. 183).

Sfântul Ioan pornește de la principiul după care se ghidează şi psihoterapiile moderne de orientare cognitivă – oamenii nu sunt afectaţi numai de ceea ce li se întâmplă, ci în primul rând de modul în care interpretează evenimentele. El găsește în Biblie modalităţi de a interpreta orice eveniment negativ din viaţă, astfel încât omul să-şi păstreze seninătatea în cele mai dificile împrejurări: Ţi s-au luat banii? Spune: «Gol am ieșit din pântecul maicii mele, gol voi pleca de aici» [Iov 1, 21]. Adaugă și cuvântul Apostolului: «Nimic n-am adus în lume; și este vădit că nu putem nici scoate ceva din ea» [1 Tim. 6,7]. Ai auzit numai rele și unii te-au umplut de mii de ocări? Adu-ţi aminte de vorba care zice: «Vai vouă când vă vor vorbi toţi oamenii de bine» [Lc. 6, 26] și «Bucuraţi-vă și săltaţi când vor scoate un nume rău împotriva voastră» [Mt. 5,11]. Ai fost strămutat în exil? Gândește-te că n-ai nici patrie, ci, dacă vrei să fii iubitor de înţelepciune, ţi s-a poruncit să socotești străin orice pământ. Ai fost predat unei boli cumplite? Spune cuvântul Apostolului: «Cu cât omul nostru dinafară se strică, cu atât cel dinăuntru se înnoiește din zi în zi» [2 Co. 4, 16]. Cutare a suferit o moarte violentă. Gândește-te la Ioan și la capul său tăiat în închisoare, purtat pe tavă și făcut răsplată pentru dănţuirea unei desfrânate. Gândește-te la răsplătirile care au urmat de aici. Fiindcă atunci când sunt aduse de cineva pe nedrept asupra altuia, aceste pătimiri desfiinţează păcatele și lucrează dreptatea. Măreţia folosului lor este pe măsura celor ce le suportă cu noblețe” (Ibidem, p. 241).

Dacă, în ciuda acestor sfaturi, deprimarea revine, Sfântul Ioan găseşte totuşi o modalitate de raportare la depresie care poate duce la suportarea ei cu mai mare uşurinţă. Mai întâi, descrie deprimarea ca fiind mai rea decât moartea. Apoi, concluzionează că acela care o va suporta cu răbdare și mulţumire va dobândi răsplată mai mare decât a mucenicilor. La gândul acesta o îndeamnă pe Olimpiada să se bucure, și astfel starea de deprimare să se amelioreze: „Deci dacă pătimirile au mari răsplătiri, iar deprimarea e mai cumplită şi mai dureroasă decât toate pătimirile, gândește-te cât de mari sunt răsplătirile ei. Căci nu voi înceta să-ţi cânt această cântare, ca ceea ce am făgăduit în introducere să împlinesc acum, ţesând din însăși deprimare gândurile care nasc mângâierea deprimării” (Ibidem, p. 195.)

Aflat departe de Olimpiada, Sfântul Ioan Hrisostom tratează depresia ei prin leacul cuvântului: „Deşi suntem într-un singur loc, fără instrumente, leacuri, hrană, băutură şi bani, și departe, alungăm totuși această boală. Cum și în ce mod? Pregătind leacul cuvântului care se face pentru bolnavi toate aceste lucruri, și mai mult decât cele zise. […] Pregătind deci acest leac, îl trimitem tuturor și știu că toți se vor bucura de tratamentul lui, dacă vor lua aminte cu exactitate și cu minte teafără la cele spuse.”(Ibidem, p. 263) Leacul cuvântului pregătit pentru Cuvioasa Olimpiada a devenit foarte necesar şi actual astăzi, când boala pe care încearcă s-o trateze e mai răspândită ca oricând, chiar şi în Biserică. Pentru că orice creştin, pe lângă împărtăşirea de Cuvântul întrupat, mai are nevoie şi de interiorizarea cuvântului Său, de însuşirea unei concepţii de viaţă care să întemeieze casa sufletului pe stâncă, iar nu pe nisipurile mişcătoare ale gândurilor.