--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Decembrie 2016, nr. 12 (320), an XXVII (serie nouă)
Cronica
--- pagina: 3

Sărbători de iarnă cu Familia Regală

de Mircea Gelu Buta

În luna octombrie 2006, când împlinea vârsta de 85 de ani, Majestatea Sa Regele Mihai I a spus, între altele, că dorește să prăznuiască Nașterea Domnului, Crăciunul, în mijlocul poporului, străbătând satele din Ardealul de Nord, iar integrarea în Uniunea Europeană să îl găsească într-o sfântă mănăstire.

În ultimele zile ale anului 2006, Majestăţile lor Regele Mihai împreună cu Regina Ana, alături de Alteţa Sa Regală Principesa Margareta, Alteţa Sa Principele Radu, Alteţa Sa Regală Principesa Elena şi soţul acesteia, Alexander McAteer, şi câţiva membri ai Casei Regale s-au aflat în judeţul Bistrița-Năsăud. Au fost invitați de ÎPS Bartolomeu al Clujului, care a explicat că, din punct de vedere spiritual şi potrivit dreptului canonic din ţările ortodoxe, Regele este unsul lui Dumnezeu și trebuie să primească respectul cuvenit. În bisericile creştine, monarhia emană de la Dumnezeu şi nu de la oameni și este o certitudine că biserica continuă să conducă detaşat în topul de încredere a românilor. Bizanţul ne-a deprins să percepem puterea lumească ca pe o emanaţie de putere divină, iar pe reprezentantul ei, ca pe un învestit al lui Dumnezeu. Această optică nu a dispărut odată cu Evul Mediu sau cu epoca de Istorie Modernă. Generaţii întregi, mai ales lumea satului, privesc puterea nediferenţiat, doar ca pe o realitate care le transcende. Mentalitatea anglo-saxonă, conform căreia miniştrii sunt servitorii cetăţeanului care plăteşte impozite şi îi întreţine astfel, prinde greu la noi, poate cel mult la intelectualii care şi-au făcut studiile în Germania sau în Anglia ori la ucenicii acestora.

Organizarea sejurului a fost încredințată de către Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu Anania părintelui protopop Alexandru Vidican și Prof. Dr. Mircea Gelu Buta, Directorul Spitalului Județean Bistrița. Aceștia, împreună cu Ioan Tuca, Directorul Casei Majestății Sale Regale, au ales ca locație amplasamentul Codrișor din zona Podului Budacului, aparținătoare de municipiul Bistrița.

Membrii Curții Regale, în jur de douăzeci de persoane, au sosit în municipiul Bistrița cu o zi înainte, pentru a face pregătirile necesare. Conform programului stabilit, în seara zilei de 28 decembrie 2006, cu o exactitate elvețiană, la orele 19.00, automobilul regal a oprit în fața hotelului, unde a fost așteptat de protopopul Alexandru Vidican, Prof. Dr. Mircea Gelu Buta și Valer Sâmihăian, proprietarul locației. Cei prezenți au putut observa că și astăzi, după atâția ani de condus, Regele s-a urcat la volan cu aceeaşi siguranţă discretă, cu o plăcere sfioasă, cu o robusteţe uşor de remarcat. În plus, s-a văzut că acesta tratează maşina cu respect, așa cum sunt trataţi oamenii pe care îi întâlneşte zilnic, cu atenţie. După ce părintele protopop Alexandru Vidican a binecuvântat pe oaspeți, doamnele au primit buchete de flori, în timp ce jurnaliștii prezenți au imortalizat momentul. După prezentarea programului, cu care Majestățile Lor au fost de acord, acestea au dorit să închine un pahar de șampanie cu organizatorii, după care s-au retras să servească cina.

În ziua de 29 decembrie 2006, familia regală a făcut un prim popas pe Valea Ţibleşului, în localitatea Spermezeu, renumită prin bogăţia şi varietatea tradiţiilor şi a obiceiurilor care se regăsesc aici ca fenomene vii, împletite cu însăşi existenţa oamenilor locului. Din punct de vedere istoric, trebuie spus faptul că, acum, pentru prima dată, satul Spermezeu a avut cinstea de a primi şi găzdui un rege al României și că au fost câteva ore excepţionale, cu valoare şi greutate inestimabile.

Potrivit vechilor rânduieli, înalţii oaspeţi, încă de la intrarea în sat au fost însoţiţi de un alai de călăreţi, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, şi conduşi până în faţa bisericii, unde, în dangăt de clopot, au fost întâmpinaţi de mulţimea credincioşilor din sat şi din împrejurimi, în frunte cu preoţii şi cu primarul localităţii Spermezeu. Doi dintre bătrânii satului, în străvechiul port tradiţional al locului, le-au oferit să guste din pâine, sare şi „horincă”, în semn de „Bun-venit!”. În mijlocul lor, copiii le-au dăruit flori, iar preotul paroh Ioan Simeon Buta s-a înfăţişat înaintea Majestăţilor Lor cu Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce. După intrarea în sfântul lăcaş, protosinghelul Macarie Drăgoi, ca fiu al satului şi cercetător al etnologiei şi etnografiei acestor locuri, a rostit un cuvânt de întâmpinare. Vorbitorul a evidenţiat semnificaţia unică a momentului, faptul că pentru prima dată un rege şi o regină a României au vizitat Spermezeul şi Valea Ţibleşului, consideraţia profundă păstrată în conştiinţa populară a zonei pentru regii României, bucuria întregii comunităţi de a putea prezenta în faţa aleşilor vizitatori crâmpeie ale moştenirii tradiţionale, care se constituie, în ultimă instanţă, în repere ale identităţii culturale româneşti, care au îmbogăţit şi vor îmbogăţi mereu tezaurul valorilor comune ale bătrânului continent.

Credincioşii prezenţi au dat glas străvechilor colinde, iar apoi oaspeții au putut vedea vechile obiceiuri ale umblatului cu Steaua și Viflaimul. La ieşirea din sfântul lăcaş, în cântecul fluierelor, s-au jucat Caprele şi Turca, după care Majestăţile şi Alteţele Lor Regale au răsplătit colindătorii cu daruri. O frumoasă surpriză a reprezentat gestul unuia dintre sătenii septuagenari, Alexandru Poenar, care a înmânat Regelui Mihai o fotografie moştenită de la tatăl său, Grigore Poenar, care se fotografiase în anul 1926, pe când era militar la Jandarmeria din Chişinău, împreună cu viitorul rege, în vârstă de numai 5 ani.

În continuare, înalţii oaspeţi au luat prânzul în casa familiei Vasile şi Ana Drăgoi, dându-le prilejul să regăsească încă o mărturie emoţionantă la întâlnirea dintre mica şi marea istorie, când le-a fost prezentată o cană din porţelan cu imaginea Regelui Mihai copil, cumpărată în perioada interbelică, din târgul de la Năsăud, de bătrânii familiei. Din ea au băut lapte două-trei generaţii de urmaşi.

La plecare, gazdele au oferit reginei şi principeselor câte un costum popular românesc de sărbătoare, ca o rememorare a unei epoci în care reginele României obişnuiau să îmbrace straiele portului popular. La ieşirea din ograda gospodăriei familiei Drăgoi, Majestăţile şi Alteţele Lor au fost colindate de o ceată de flăcăi, îmbrăcaţi în străvechiul port tradiţional.

În continuare, oaspeții au vizitat câteva ateliere meșteșugărești din satul Spermezeu. A fost vorba de moara veche de apă „a lui Andrei”, încă funcţională, de „Căucia de la Podul Sânătorii”, unde tânărul fierar a arătat oaspeţilor modul de confecţionare al potcoavelor, apoi de cojocăria lui Ioan Cristea, unde, impresionate de frumusețea cojoacelor din blană de oaie, principesele au ținut neapărat să achiziționeze câteva piese vestimentare. De aici, alaiul s-a deplasat la una dintre cele mai vechi case din sat, construită la începutul sec. XX, locuită de badea Alexandru Clapa împreună cu fiul şi nora sa, unde femeile adunate la șezătoare - obicei îndătinat pentru această perioadă a anului - au prezentat torsul caierelor de lână, depănatul firelor, broderia, cusutul manual și țesutul la război.

O ultimă oprire a alaiului regal de pe Valea Ţibleşului a avut loc la Mănăstirea Dobric, înfiinţată cu binecuvântarea arhiepiscopului Bartolomeu Anania în anul 1992, de către maica stareţă Veronica Coţofană. Spre seară, membrii Casei Regale s-au întors pentru a înnopta în municipiul Bistrița.

În următoarele zile, alături de Majestățile Lor Regale s-au aflat în permanenţă protopopii locului, părintele Alexandru Vidican, părintele Ioan Dâmbu și Prof. Dr. Mircea Gelu Buta, care i-au însoțit într-un veritabil pelerinaj de suflet şi simţire românească pe Valea Bârgăului, Mănăstirea Piatra-Fântânele, Valea Someșului Mare, localitatea Zagra şi, nu în ultimul rând, Mănăstirea Nicula, cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, sub oblăduirea căreia ne încredinţăm întotdeauna şi mai ales în momentele de mare însemnătate ale vieţii noastre.

Impresionat la vederea mulțimii de credincioși, purtând prapori și conduși de preoții lor, adunați în fața bisericii din Prundu Bârgăului, entuziasmat, Regele a exclamat: „Smerenia este o putere fără seamăn!”. Este important să constaţi că un om cum e Regele, format în instituţiile apusene, să creadă că, atunci când omul se află în momentele hotărâtoare ale vieţii, nu-l mai conduce mintea, ea arătând numai alternativa, direcţia finală dând-o inima. Acestea sunt urme de plămădeală răsăriteană, pe care încercăm în zadar să le ignorăm.

În seara zilei de 31 decembrie 2006, suita regală s-a deplasat de la Bistrița spre Mănăstirea Nicula, la invitația mitropolitului Bartolomeu, pentru a petrece împreună trecerea dintre ani. Din păcate, în acea după-masă, lunecând pe treptele înghețate, mitropolitul și-a fracturat un picior și a fost dus la Clinica de Ortopedie din Cluj-Napoca. La aflarea veștii, Majestatea Sa a dorit să facă, în acea noapte, o vizită celui suferind. Apariția Majestății Sale și a celorlalți membri ai Casei Regale a surprins și a uimit personalul medical al clinicii. Alaiul regal s-a reîntors la Mănăstirea Nicula, pentru a servi masa de Anul Nou.

Familia Regală a constatat şi a înţeles că România în care a revenit după anul 1990 nu mai era aceeaşi cu România anului 1945, iar uneori, oricât de mult ţi-ai dori să recuperezi trecutul, constaţi că, totuşi, e prea târziu… Dând dovadă de decenţă, diplomaţie, respect şi onoare, Regele Mihai, împreună cu Familia Regală, a continuat şi continuă să-şi servească ţara cu multă dragoste şi în tăcere. Probabil, cea mai bună revanşă în faţa istoriei[1].

* Fragment din volumul: Mircea Gelu Buta, Adrian Onofreiu, Biserica Ortodoxă din Bistrița - O cronologie documentară, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016.



[1] Mircea Gelu Buta, Amintiri despre Mitropolitul Bartolomeu Anania, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2013, p. 47.