--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Decembrie 2016, nr. 12 (320), an XXVII (serie nouă)
Aniversare
--- pagina: 4

Părintele profesor Mircea Basarab, la ceas aniversar

de Pr. Iustin Tira

Rar se întâmplă în viaţa unui elev sau student ca, atunci când un profesor respectat și iubit de elevi sau studenţi fie pleacă într-o altă unitate de învăţământ, fie se pensionează, să fie urmat la catedră de un replica tag heuer watches tânăr dascăl care, în foarte scurt timp, să devină un profesor tot atât de respectat, ascultat și iubit. Astfel de modele ţi se așază în suflet, rămân acolo pentru tot restul vieţii, iar tu rămâi elevul lor, indiferent de vârstă.

Elev fiind la Seminarul Teologic din Cluj, în urmă cu ceva vreme, am trăit această experienţă. Când părintele profesor Ioan Zăgrean, care ne preda Studiile biblice, Morală și Dogmatică, în ianuarie 1968, a fost promovat ca titular al catedrei de Morală la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, în locul său a fost numit tânărul dascăl Mircea Basarab. Îl cunoșteam cu toţii pentru că activa în Centrul Eparhial și Seminarul Teologic încă din 1961, dar noua responsabilitate și hirotonirea întru diacon (care a avut loc, dacă nu mă înșel, în 30 ianuarie 1968, replica hublot watches de praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi, patronii școlilor teologice) l-au transformat într-un dascăl cu prestanţă, cu ţinută clericală (la cursuri întotdeauna purta reverendă), cu limpezime și logică impecabilă în predare, apropiat de elevi, dar și autoritar. Lecţiile de studiul Noului Testament, ca și cele de Vechiul Testament și Dogmatică, erau atractive, transpuse perfect în logica și capacitatea noastră de a înţelege și asimila cunoștinţele predate. Adeseori predarea era însoţită şi de instrucţiuni privind notarea operativă şi completă a lecţiei. În acei ani nu existau manuale şcolare pentru nici una din disciplinele teologice din Seminar, astfel că notiţele luate la predarea lecţiei erau foarte importante şi deveneau cursurile după care învăţam.

Am realizat cât de mult ne-au ajutat acele cursuri ale părintelui Mircea Basarab când am devenit studenţi la Institutul Teologic din Sibiu. Aici ne-am reîntâlnit cu disciplinele din Seminar, de data aceasta la nivel universitar. Spre deosebire de colegii noştri absolvenţi de liceu teoretic, noi doar ne împrospătam cunoştinţele şi le adăugam pe cele de înalt nivel academic. Acelaşi fenomen s-a petrecut şi cu muzica bisericească, cu liturgica, cu tipicul bisericesc şi cu limbile clasice (greacă şi latină), pe care noi, absolvenţii Seminarului din Cluj, le stăpâneam bine pentru că am avut dascăli foarte buni.

Elevii seminarişti din acea perioadă, aproape în totalitate, proveneau din mediul rural, din familii modeste de ţărani sau muncitori, mulţi dintre noi fiind la prima generaţie în pantofi. Această realitate presupunea că aveam nevoie nu numai de învăţătură de bună calitate, ci şi de educaţie, de formare şi de pregătire pentru calea pe care o alesesem, aceea de a deveni clerici. La vârsta adolescenţei fiind nu realizam foarte limpede cât de necesare şi importante erau toate aceste componente ale creşterii şi formării noastre. Părintele Mircea Basarab, ca şi ceilalţi dascăli ai seminarului din acei ani, ştia prea bine şi era preocupat să ne ofere tot ceea ce era necesar educaţiei şi formării noastre. A făcut-o nu numai cu pricepere şi tact pedagogic, ci şi cu multă dragoste. Ca elev simţi un astfel de dascăl, iar preţuirea şi recunoştinţa sunt sentimentele pe care i le porţi toată viaţa.

Din păcate pentru Seminarul Teologic din Cluj Napoca, prezenţa efectivă la catedră a părintelui Mircea Basarab s-a încheiat în iunie 1971 pentru că a urmat un lung şir de studii de specializare la universităţi din străinătate: la Institutul ecumenic de la Bossey-Elveţia (1971/1972); la Facultatea Ludwig-Maximilian din München (1974-1977) şi doctoratul în teologie la Institutul Teologic din Bucureşti în 1978. În paralel, a urmat şi studiile Facultăţii de Filologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, cu licenţă susţinută în anul 1977.

Încheiată fiind perioada studiilor, cu obţinerea celui mai înalt titlu academic, hirotonit preot încă din 1973, a urmat o altă etapă în viaţa părintelui Mircea Basarab, anume cea pastoral-misionară şi cultural-teologică ce se întinde pe parcursul a aproape 40 de ani, desfăşurată în comunitatea românilor ortodocşi din München, Germania. Prima Sfântă Liturghie pentru românii ortodocşi de aici a fost oficiată în 14 iulie 1974 după care au urmat procedurile legale de înfiinţare şi recunoaştere a parohiei ortodoxe române „Naşterea Domnului” din München. Recunoscută de autorităţile germane (în 27 ianuarie 1976) şi de către Patriarhia Română (în 26 februarie 1976), parohia „Naşterea Domnului” şi părintele Mircea Basarab şi-au început călătoria şi lucrarea duhovnicească în istoria Bisericii Ortodoxe din postura de unitate parohială şi preot paroh. Acesteia i s-a adăugat şi cea de-a doua parohie, „Sf. Dumitru” Nürenberg, pe care a înfiinţat-o în octombrie 1981 şi a păstorit-o până în iunie 1997.

Pe lângă îndatoririle sacerdotale, de-a lungul celor 38 de ani de slujire părintele Mircea Basarab a fost prezent și activ în activități desfăşurate în întruniri interortodoxe, ecumenice (a făcut parte din Comisia Bisericii Ortodoxe Române de dialog teologic cu Biserica Evanghelică din Germania), conferințe, activități în cadrul Comunității de lucru a Bisericilor Creștine din Bavaria, întruniri internaționale, articole și studii publicate în reviste teologice din țară și străinătate. În sfera cultural-teologică a activității sale se înscrie și înființarea și tipărirea buletinului parohial „Renașterea”.

O parte din preocupările teologice ale părintelui Mircea Basarab le regăsim în volumele: „Cartea Profetului Amos”, București, 1980 (teză de doctorat); „Ermineutica biblică”, Oradea, 1997; „Istoricul parohiei ortodoxe române „Nașterea Domnului” din München”, Oradea, 1997; „Biserica și Neamul din diaspora”, Cluj-Napoca, 2001; „Istoricul Mitropoliei Ortodoxe pentru Europa Centrală și de Nord”, Oradea, 2001 și „Interpretarea Sfintei Scripturi în Biserica Ortodoxă”, Cluj-Napoca, 2005.

Chiar dacă am concentrat la maximum cei peste 50 de ani de activitate și slujire la Altarul Bisericii și Neamului, cele schițate mai sus pot constitui un început de portret al unui dascăl, teolog, om de cultură și preot, pe care-l regăsim în lucrarea și viața părintelui profesor Mircea Basarab acum, la vârsta de 80 de ani pe care o va împlini pe 12 decembrie 2016.

Elevii Seminarului Teologic din Cluj din anii '70, pe lângă recunoștință și prețuire, îl păstrăm în suflet cu dragoste și admirație. A fost și rămâne un reper.

Întru mulți ani!