--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Decembrie 2016, nr. 12 (320), an XXVII (serie nouă)
In memoriam
--- pagina: 7

Protopopul Traian Man (1919-1991)

de Protopop Ioan Jeler

Dacă ar fi trăit până astăzi, la data de 14 noiembrie ar împlini vârsta de 97 de ani. Biografia care urmează a fost alcătuită după dosarul personal de la Protopopiatul Ortodox Român Cluj. S-a născut în localitatea Dretea, jud. Cluj, din părinţii Iosif şi Irina, agricultori. Primele patru clase le-a urmat la Şcoala primară nr. 3 "Avram Iancu" din Cluj, şi apoi opt clase la "Liceul de Aplicaţii" al Seminarului Pedagogic Universitar Cluj, între anii 1930-1938. În vara anului 1938 şi-a luat bacalaureatul mintohotel şi, la sfatul părinţilor, s-a înscris la Academia Teologică Greco-Catolică din Cluj. A fost un elev şi un student eminent. Academia Teologică a terminat-o în trei ani, al patrulea luându-l în al treilea, cu examene particulare. În anul 1952 şi-a luat licenţa în Teologie la Institutul Teologic de grad Universitar din Cluj, cu teza "Prietenia şi rolul ei în viaţa morală. La data de 6 sept. 1941 s-a căsătorit cu Maria Potra. Bunul Dumnezeu le-a binecuvântat familia cu patru copii. Maria Lucia, Mircea (decedat de mic), Eugeniu şi Marian.

La 14 sept. 1941, de Înălţarea Sfintei Cruci, a fost hirotonit preot de către Episcopul Iuliu Hosu la Mănăstirea Strâmbu, Protopopiatul Dej, pe seama parohiei Dretea, jud. Cluj.

A funcţionat ca preot în următoarele parohii: Dretea (14.09.1941 - 22.12.1943); Brăişor (23.12.1943 - 14.03.1958); Cluj-Borhanci (15.03.1958 - 14.01.1959); Cluj-Cordoş (15.01.1959 - 28.02.1959). La Parohia "Sfânta Treime" din Cluj a fost preot de la 01.03.1959 până la pensionarea din anul 1986. De la data de 1 aprilie 1971 până la data de 31.12.1984 a împlinit funcţia de protopop titular al Clujului.

Cu data de 01.01. 1985 s-a retras pentru limită de vârstă din funcţia de protopop în funcţia de preot slujitor II la parohia "Sfânta Treime" uncc din Cluj-Napoca.

În anul 1948 a revenit la Biserica Ortodoxă. Iată ce a declarat el în anul 1958, cu ocazia împlinirii a zece ani de la reîntregirea Bisericii Ortodoxe Române, cu privire la acest moment istoric:

"Am revenit la Biserica Ortodoxă străbună cu oarecare îndoieli, urmând exemplul credincioşilor mei, care m-au precedat în actul unificării. Pentru a nu mă despărţi de turma şi biserica mie încredinţată, am revenit, integrându-mă de la început cu loialitate în viaţa şi legile BOR.

Zi de zi, prin studiu şi documentaţie, prin bună credinţă, prin dorinţa sinceră de a cunoaşte adevărul, mi-am limpezit mie însumi nedumeririle şi îndoielile, ajungând să cred şi să ştiu că locul firesc, adevărat şi care îmi poate da mântuirea este sânul acestei biserici străbune...

Pentur credincioşi, unificarea nu a fost o problemă. Sudarea unificării religioase din 1948 este o problemă a preoţimii, în mod exclusiv, nicidecum a poporului. Revenirea noastră în Biserica Ortodoxă nu a fost un pas greşit, ci este un act folositor Bisericii lui Hristos, credincioşilor noştri, poporului nostru şi nouă înşine" (cf. Actul Episcopiei Cluj nr. 1757/1958).

Pentru munca depusă a primit distincţiile de iconom şi iconom stavrofor.

A trecut la cele veşnice la 14 iulie 1991 şi a fost înmormântat în cimitirul bisericii "Adormirea Maicii Domnului" din Mănăştur.

A fost un protopop harnic şi foarte exigent cu sine şi cu preoţii pe care i-a condus. A fost un foarte bun predicator, dovadă este panegiricul ţinut la înmormântarea pr. Academician Ion Agârbiceanu, pe care îl redăm în continuare.