--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Decembrie 2016, nr. 12 (320), an XXVII (serie nouă)
Recenzie
--- pagina: 10

Pr. Acad. MIRCEA PĂCURARIU, Tiparul în Biserica Ortodoxă Română, Editura Andreiana, Sibiu, 2016, 335 p. + o sută de ilustrații

de Mircea-Gheorghe Abrudan

Ajuns la vârsta căruntețelor înțelepțite de cei 84 de ani de viață, pr. Mircea Păcurariu își continuă activitatea istoriografică cu aceeași apetență livrească și rigurozitate științifică de care a dat dovadă în ultimele cinci decenii, de când slujește prin cuvânt și literă la catedra de istorie a Bisericii Ortodoxe Române. Cele peste 20 de cărți și câteva sute de studii și articole publicate în țară și în străinătate i-au deschis calea spre cel mai prestigios for cultural al țării, Academia Română, al cărei membru corespondent a fost ales în 1997, iar titular a devenit în toamna anului 2015.

Ultima izbândă editorială a părintelui academician marchează, fără îndoială din punct de vedere editorial, anul comemorativ al Sf. Ierarh martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești, Tiparul în Biserica Ortodoxă Română oferind o primă sinteză care înfățișează întreaga lucrare publicistică desfășurată și promovată de Biserica noastră începând cu secolul al XVI-lea și până astăzi. În cuvântul său de început distinsul autor explică apariția cărții menționând că ea se dorește a fi un omagiu postum adus tuturor „celor care au ostenit în decursul a peste cinci secole să lase în urma lor cărți de spiritualitate ortodoxă sau de valoare culturală și artistică”.

Volumul se deschide cu „Precuvântarea” IPS părinte mitropolit Laurențiu Streza al Ardealului, care subliniază importanța, necesitatea și valoarea apariției monografiei închinate tiparului românesc precizând că în acest fel sunt readuse în atenția preoților, a teologilor, a oamenilor de cultură, dar și a tuturor credincioșilor români figurile „marilor ierarhi cărturari, cu prezentarea detaliată a activității lor culturale, pusă în serviciul Bisericii și al neamului nostru. În afară de aceste lucruri, sunt amintiți și smeriții meșteri tipografi, pe nedrept uitați, dar care și-au făcut din plin datoria față de cultura românească, lucrând cu conștiinciozitate, cu dăruire, în totală smerenie, punând la îndemâna cititorilor cărți frumos tipărite, împodobite cu gravuri și frontispicii minuțios lucrate de acei meșteri și de ucenicii lor”.

Cartea este structurată cronologic, pe opt capitole mari, după cum urmează: „Activitatea tipografică în Țara Românească și Transilvania în secolul al XVI-lea”, cu subcapitole dedicate ieromonahului Macarie, lui Dimitrie Liubavici, ieromonahului Lavrentie, tipăriturilor lui Filip Moldoveanul, ale diaconului Coresi și Paliei de la Orăștie; „Tipografiile românești din prima jumătate a secolului al XVII-lea”, cu subcapitole despre tipografiile de la Câmpulung, Govora, Dealu/Târgoviște, Bălgrad (Alba Iulia) și din Moldova; „Tiparul în a doua jumătate a secolului al XVII-lea”, cu subcapitole ce prezintă tiparul în Țara Românească, cărțile de slujbă bilingve, Biblia de la București, tiparnița de la Iași, tipografia grecească de la mănăstirea Cetățuia, tipografiile de la Bălgrad (Alba Iulia), București, mănăstirea Snagov, Râmnic, Târgiviște și Buzău, tipografiile din timpul lui Constantin Brâncoveanu, tiparul pentru greci, arabii ortodocși și tiparul românesc în Georgia; „Tiparul în secolul al XVIII-lea”, cu subcapitole ce ilustrează activitatea editorială de la București, Râmnic, Buzău, Iași, Rădăuți, Blaj, Sibiu și Brașov, dar și pe cea românească de la Viena și Buda; „Tiparul în secolul al XIX-lea – până în 1918” cu subcapitole care survolează activitatea tipografiilor eparhiale și mănăstirești de la București, Râmnic, Buzău, Iași, Mănăstirea Neamț, Chișinău, Blaj, Sibiu, Arad, Caransebeș și Cernăuți; și, în cele din urmă, „Tiparul în secolul al XX-lea. Prezentare generală” structurată în trei părți, tiparul bisericesc în epoca interbelică, în perioada comunistă și după 1990, în toate cele trei perioade vizate fiind ilustrată activitatea publicistică a tipografiilor și a editurilor patriarhiei, mitropoliilor și eparhiilor de pe teritoriul țării.

Volumul este întregit cu un rezumat extins în limba engleză și un număr de o sută de ilustrații color de foarte bună calitate care reproduc alfabetul chirilic, pagini și frontispicii din manuscrise și cărți vechi românești, portrete de ierarhi tipografi și îndrumători ai tiparului, fotografii ale marilor mănăstiri unde au funcționat tipografii, coperțile ale unor cărți recent apărute la editurile Patriarhiei Române și ale Mitropoliei Ardealului.

Sinteza părintelui academician Mircea Păcurariu este o veritabilă mărturie despre activitatea cultural-tipografică foarte bogată și variată a Bisericii Ortodoxe din spațiul românesc pe durata a cinci secole, o carte scrisă într-un limbaj accesibil și publicată într-o haină editorială frumoasă care confirmă rolul incontestabil al Bisericii în ctitorirea limbii și a identității românești, în afirmarea culturii noastre naționale și a celei europene deopotrivă. Să luăm aminte! Să învățăm să ne prețuim istoria, cultura și memoria înaintașilor la adevărata lor valoare ca să nu ne dizolvăm în valul globalizării și al relativismului postmodern.