'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

În perioada postului Crăciunului, ASCOR Cluj-Napoca a organizat tradiționalele seri duhovnicești. Întâlnirile de anul acesta au adus atât invitați consacrați și bine cunoscuți publicului clujean, cât și personalități care nu au mai luat parte la conferințele de la Cluj-Napoca.

Părintele diacon Ioan Caraza, slujitor la parohia bucureșteană Miron Patriarhul și profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, conferențiar universitar specializat în Teologia Patristică, a fost la Cluj pentru a doua oară. După ce în timpul postului Paștelui a impresionat prin vastele cunoștințe în domeniul patristic, membrii ASCOR au dorit cu tot dinadinsul să îl mai invite pe distinsul profesor și slujitor al lui Dumnezeu. Astfel, în prima săptămână a postului, chiar înainte de sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică, Părintele diacon Ioan Caraza a pus în discuție tema: Copilărie și Adolescență în lumina Întrupării Mântuitorului Hristos – cel de-al doilea Adam. Cei prezenți la conferință au avut prilejul de a descoperi noi înțelesuri ale Tainei Întrupării Mântuitorului, ale pregătirii Maicii Domnului de a deveni sălaș al Ziditorului său. „Maica Domnului s-a pregătit pentru adolescență, pentru Bunavestire, pentru că la Templu Ea s-a împărtășit de cele ale Tatălui, a primit Darul Întrupării Mântuitorului. La început de post, avem icoana Maicii Domnului care este primită în Biserică. Această icoană este pentru pregătirea noastră. Trebuie să ne pregătim să ne păstrăm inima curată”, a afirmat invitatul. Potrivit conferențiarului, inima creștinilor poate să rămână curată doar prin jertfelnicie, doar prin dăruire, prin uitarea de sine, prin luarea și asumarea Sfintei Cruci. „Aceasta este taina pregătirii noastre – să avem inimă curată.” De asemenea, Părintele diacon Ioan Caraza a mai explicat publicului că pregătirea venirii Mântuitorului pe pământ s-a făcut prin nașterea Sa, fiind, astfel, descoperită, Taina Prunciei. În opinia cunoscătorului în excelență a Vechiului și Noului Testament, pentru a trăi și pentru a înțelege această taină, creștinii trebuie să cinstească și trebuie să vadă în Nașterea Mântuitorului Jertfa lui Dumnezeu pentru omenire.

Cel de-al doilea invitat, Părintele diacon Sorin Mihalache, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, cercetător în domeniul teologiei și al științelor exacte, dar și al psihologiei și filosofiei, cu un vast bagaj de cunoștințe, fiind și realizator la postul de televiziune Trinitas TV, a captat atenția clujenilor cu subiectul Lumina Celui Nevăzut. Seara duhovnicească a fost una cu totul aparte, întrucât invitatul a vorbit despre înțelesurile Luminii prin prisma descoperirilor mai noi și mai vechi din domeniul fizicii, dar și despre ceea ce spun Sfinții Părinți referitor la lumina creată și cea necreată. Întâlnirea a fost deosebită și pentru că s-a vorbit mult despre Creație, despre nenumăratele motive pentru care oamenii ar putea fi uimiți și copleșiți în fața Creației lui Dumnezeu. Iar această uimire, potrivit diaconului Sorin Mihalache, ar da naștere la smerenie, la conștientizarea faptului că toată frumusețea lumii este dăruită în mod gratuit omului. „Avem atât de mult material pentru Doxologie!”, a afirmat invitatul. În opinia atentului cercetător, în zilele noastre, nu este suficient să fim doar niște buni cunoscători ai Scripturii, ci este nevoie să avem cunoștințe și în științele exacte, pentru că, de multe ori „fizicienii sunt niște apologeți. Prin descoperirile lor, prin uimirea lor, ei trag alarma și ne vorbesc despre frumusețea lumii”. Totuși, pentru interpretarea descoperirilor din domeniul științei trebuie să existe și buni cunoscători ai Teologiei, pentru că doar în acest fel se va putea da o explicație corectă, o direcționare spre lucrarea lui Dumnezeu, care stă în spatele oricărui fenomen al naturii, al pământului, al Universului. De-a lungul serii duhovnicești, publicul a avut prilejul să afle de la eruditul invitat că mulți dintre cercetători, fizicieni, care au studiat temeinic și îndelung legile naturii, Creația, au încercat să demonstreze că lumea a fost creată întâmplător, dar după ce au găsit lucruri prea mari în Creație, s-au apropiat de spiritualitate, au avut și o altfel de abordare. Iar această schimbare de atitudine se petrece de multe ori după ce savanții se apleacă asupra decodificării luminii. „Lumina este cea care îi covârșește pe cercetători. În știință, lumina demonstrează în ce mod Universul este constant pentru om. Înțelegem tot ce se întâmplă în Univers prin intermediul luminii. Lumina îi povestește omului despre lume, iar fizicianul decodifică ceea ce transmite lumina, el știe ce se întâmplă cu fiecare foton”, a afirmat Părintele diacon Sorin Mihalache.

Despre prietenie a vorbit Părintele profesor Vasile Mihoc, un invitat mult așteptat și îndrăgit de clujeni. Abordarea subiectului a fost din mai multe perspective. În deschiderea serii duhovnicești, Părintele Constantin Mihoc a vorbit despre suprema prietenie, cea a Mântuitorului nostru Iisus Hristos – o prietenie până la jertfă, o prietenie pentru recuperarea omului –, spunând că: „Mântuitorul ni L-a revelat pe Acest Dumnezeu, Care și-a dat viața pentru noi”. Potrivit invitatului, creștinii, având modelul Mântuitorului, sunt chemați să aibă dragoste față de toți semenii. Iubirea la care suntem invitați să ajungem, cea fără limite, cea care ne face după chipul lui Tatălui, unește creștinii, făcându-i frați între ei. Totuși, Părintele Vasile Mihoc a ținut să sublinieze faptul că există o diferențiere între fraternitate și prietenie, spunând că prietenia este greu de definit. „Dacă ești credincios ai tot mai mulți frați. Dar, oare, se poate spune că ai și prieteni mai mulți?”, s-a întrebat invitatul, continuând cu argumentarea că prietenia este mult mai solicitantă și mai presus de fraternitate, este mai mult decât această legătură de rudenie. „Se poate spune că avem o mulțime de frați cu care ne adunăm ca să fim împreună, dar, în raport cu ei, există anumite limite; lor nu le putem spune totul, pe când unui prieten îi spunem ceea ce nu le putem împărtăși apropiaților. Este vorba despre o încredere pe care nu o ai față de altcineva”.

Frumos a punctat invitatul faptul că fiecare om ar trebui să aibă măcar un singur prieten pentru care să își dea viața, dar și măcar un prieten care să își pună viața pentru el. Din această perspectivă, a prieteniei jertfelnice, a prieteniei dăruitoare, se pot explica toate actele de vitejie, toată istoria creștinismului avându-și sorgintea în actul de dăruire pentru ceilalți, mucenicii mărturisitori fiind un exemplu în acest sens. Părintele Vasile Mihoc a mai vorbit despre prietenia dintre soți, despre prietenia dintre duhovnic și ucenic, dintre oameni și sfinți, spunând că pentru toate categoriile de prietenii este foarte important să cauți oameni cu care să îți fie drag să vorbești, să îți petreci timpul, oameni de care să îți fie dor. „Este foarte important să zidești prietenia!”, a fost îndemnul invitatului pentru toți cei care astăzi observă că omenirea se degradează, că oamenii se însingurează și se izolează și care ajung să își plângă de milă. Printre marii prieteni ai creștinismului, Părintele Vasile Mihoc i-a amintit pe Sfinții Trei Ierarhi, despre care se spune că erau un suflet în diferite trupuri. De asemenea, un exemplu de prietenie este și cel al Sfântului Apostol Pavel și ucenicul său Timotei.

Mai aproape de Hristos a fost tema pe care a propus-o spre discuție Părintele Teofil Roman, ecleziarhul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca. Pentru a fi aproape de Mântuitorul, Părintele Teofil Roman a spus că este important să fim mereu în stare de trezvie, de vigilență, se priveghem, ca să nu cădem în ispită. Invitatul a enumerat mai multe modalități de a fi aproape de Ziditorul nostru. Participarea la Liturghie și Împărtășania cu Trupul și Sângele Mântuitorului este, potrivit invitatului, modul prin care ne unim cu Iisus Hristos prin Sfintele Taine. „Prin Euharistie întreținem viața noastră întru Hristos, pentru că viața noastră fără Hristos este moarte. Prin participarea la Liturghie și prin împărtășirea cu El, Mântuitorul devine viața vieții noastre. El pătrunde tot mai adânc și arde spinii patimilor, ne curățește chipul, devenim după chipul Lui. Așadar, să nu pierdem nici un prilej de a participa la Liturghie”, a îndemnat Părintele Teofil Roman. Postul, rugăciunea, slujirea aproapelui, răbdarea suferințelor și a nedreptăților, gândul la moarte și pregătirea pentru trecerea în veșnicie sunt alte modalități prin care fiecare creștin se poate apropia de Cel pe Care Îl poate descoperi în inima sa.

În afară de tradiționalele seri duhovnicești organizate în zilele de joi, anul acesta ASCOR Cluj a inițiat întâlniri cu personalități marcante și în zilele de luni. Astfel, în timpul postului Crăciunului, la Cluj au fost prezenți doctorul în antropologia religiilor, scriitorul și realizatorul de emisiuni radio și TV, profesorul Marius Vasileanu, care a vorbit despre mișcarea Rugului Aprins și despre Părintele Daniil Sandu Tudor, precum și președintele Fundației Creștine Părintele Arsenie Boca, Cristian Filip, care a vorbit despre Prezența Mântuitorului și viața duhovnicească din temnițele comuniste. Tot într-o zi de luni, în campusul universitar Hasdeu au fost prezenți și Părintele Iustin Miron și Părintele Pantelimon Șușnea. Monahii au pus în valoare Taina Sfântului Maslu și au răspuns la întrebările tinerilor care au participat la această întâlnire de duh.