'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Preasfinţite Părinte Iustin,

C

uvântul meu duhovnicesc va fi scurt, dar, socot eu, potrivit pentru acest moment.

Şi-l încep cu ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel într-o predică lungă, pe care o găsim în cartea „Faptele Apostolilor”. Eu mă opresc la un singur verset: „Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu Însuşi sângele Său”.

Sunt convins că Duhul Sfânt a ales cel mai bine şi v-a pus episcop peste maramureşeni şi sătmăreni ca să-i conduceţi înspre mântuire. Multe îndatoriri aveţi Preasfinţia Voastră în această misiune, care nu-i nouă. Oarecum e o continuitate, dar, în mod oficial, astăzi sunteţi titularul Eparhiei de Maramureş şi Sătmar.

Am zis că multe sunt îndatoririle, le pomenim astăzi festiv, pentru Preasfinţia Voastră, dar şi pentru onoratul public care este aici de faţă. Şi măcar patru din îndatoririle multe pe care le aveţi le voi sublinia eu astăzi, şi pe lângă aceste îndatoriri, e nevoie de o virtute. De mai multe virtuţi, dar dintre ele mai ales de o virtute esenţială, pe care o voi pomeni eu la urmă. Şi îndatoririle cele patru pe care vreau să vi le aduc sunt următoarele:

Întâi de toate, să-i primiţi pe absolut toţi credincioşii, tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, titraţi şi oameni simpli, bisericoşi şi nebisericoşi, pe toţi să-i primiţi cu aceeaşi receptivitate. Îmi aduc aminte cu nostalgie, pentru că anii zboară, cum în urmă cu 27 de ani, când m-a instalat Înaltpreasfinţitul Antonie pe mine, mi-a pomenit de această îndatorire, de a-i primi pe toţi, şi zicea aşa: „Să ştii, vlădica, că dacă sunt 100 de oameni în audienţă şi eşti obosit, şi urmează să-l primești pe ultimul, să nu te arăţi obosit, pentru că şi el are problemele lui, care pentru el sunt cele mai importante, chiar dacă au fost înaintea lui încă 99. Deci, întâi de toate să-i primiţi pe toţi cu aceeaşi receptivitate!

În al doilea rând, să-i iubiţi pe toţi. Alături de mentorul Preasfinţiei Voastre, alături de Arhiepiscopul Justinian, aţi ucenicit această iubire nemărginită faţă de poporul binecredincios. Zicea dânsul că i se rupea inima de oamenii veacului acestuia, de oamenii mileniului trei, care au atâtea încercări şi atâtea necazuri. Deci, să-i iubiţi pe toţi!

Iar a treia îndatorire este să vă rugaţi pentru ei, pentru toţi. Pe bună dreptate zice Sfântul Ioan Gură de Aur că episcopul, în slujirea lui, e mai mare ca Proorocul Ilie, că la rugăciunea Proorocului Ilie Dumnezeu a coborât foc din cer şi a ars jertfa, dar la rugăciunea episcopului Dumnezeu trimite pe Însuşi Duhul Sfânt din cer, Care preface prescura şi vinul în trupul şi sângele Mântuitorului. Deci, să vă rugaţi pentru toţi! Pentru toţi maramureşenii, pentru toţi sătmărenii, pentru toţi românii, pentru toţi creştinii, de orice neam ar fi, pentru ca să se apropie de Hristos şi să meargă pe calea cea bună!

Iar a patra îndatorire este aceea să le purtaţi sarcinile la toţi. Şi nu-s puţine necazurile pe care le au oamenii, sarcinile pe care le au. Şi preasfinţia Voastră sunteţi primul care le luaţi pe umăr şi le duceţi, pentru că ei singuri se poticnesc şi cad şi au nevoie de sprijin şi de ajutor.

Pe lângă aceste patru îndatoriri or mai fi foarte multe altele. Eu le-am pomenit doar pe cele patru. Şi în această lucrare aveţi nevoie de multe virtuţi. Şi le aveţi. V-a dăruit Dumnezeu cu multe virtuţi, dar una este esenţială: să aveţi multă răbdare. Virtutea răbdării. Pe bună dreptate, am cules din folclorul monahal o poezioară intitulată „Umilinţă şi răbdare”. Nu v-o citesc toată. Doar o strofă am notat-o pentru festivitatea de astăzi, cu care se şi termină poezioara, care ne spune că are nevoie de foarte multă răbdare episcopul, care e călugăr. Şi Preasfinţia Voastră sunteţi călugăr de vocaţie. De tânăr ați intrat în mănăstire. Şi se termină poezioara aşa: „Că sunt multe daruri sfinte,/ Însă nu toţi vor să ştie,/ Că-ntre toate, a te-nvinge/ A te tempera-n răbdare,/ Din iubire către Domnul/ Este darul cel mai mare.”

Să vă întărească Dumnezeu răbdarea, să vă ţină sănătatea, ca să-i puteţi duce pe toţi maramureşenii şi sătmărenii pe calea mântuirii, într-un veac care nu-i deloc uşor. E secularizat, şi secularizant. Îmi spunea cineva odată, dar îi pot şi divulga numele, domnul ministru Rus, că pe noi, pe clericii de astăzi ne aşteaptă o foarte mare misiune. Pe bătrâneii noştri îi mulţumim cu slujbe şi cu rugăciuni, dar e vorba de generaţia tânără, generaţia Facebook-ului. Generaţia respectivă trebuie să o ducem înspre mântuire că ei sunt creştinii de mâine. Şi atunci noi Îl rugăm pe Dumnezeu să vă ajute şi ca această generaţie să o puteţi duce pe calea mântuirii.

Întru mulţi şi fericiţi ani şi misiune cu rod!