--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Ianuarie 2017, nr. 1 (321), an XXVIII (serie nouă)
Filocalia - supliment
--- pagina: 13-14

Ieșirea din sine spre un alt sine – pelerinaj în Basarabia

de Iulia Anamaria Mureşan

În încercarea de a folosi cât mai bine cu putință zilele libere din perioada 1-4 decembrie, ASCOR Cluj a organizat mult-așteptatul pelerinaj de colinde în Republica Moldova, la frații noștri de peste Prut. Au fost zile inedite, în care văzul și auzul s-au desfătat gustând amestecul inedit de tradiție românească împletită cu cea rusească.

De cum am trecut granița, parcă intrasem într-o lume de basm, într-o reprezentare aievea a poveștilor cu promoroacă pe care le auzisem în copilărie de la bunici, părinți și dascăli. De o parte și de alta a drumului, copaci dezveliți de frunze și îmbrăcați în haine groase de zăpadă ne străjuiau calea pe covorul de nea așternut pe șosea. Ne aștepta un drum lung, căci planul era ca în cele patru zile să traversăm Basarabia de la Nord la Sud și să ne închinăm în mai multe mănăstiri de pe acest traseu.

Am început așadar cu Mănăstirea Cosăuți, care se află în zona de nord a țării, unde ne-a întâmpinat una din cele trei viețuitoare ale mănăstirii. După ce ne-a povestit un scurt istoric al locului, aceasta ne-a condus în trapeză, unde am fost serviți cu ceai cald, biscuiți și dulceață de „malină”, despre care am aflat ulterior că este de fapt zmeura noastră. Tot acolo am văzut o icoană a Maicii Domnului îmbrăcată aproape în totalitate cu biluțe ce respectau cromatica originală. De acolo ne-am îndreptat spre Călărășeuca, unde ne-a fost oferită masa de prânz și unde Maica Emilia, prima viețuitoare a locului, ne-a primit cu multă căldură și a citit cu mult interes cărticelele primite în dar de la pelerini. „Ooo, Sfântul Nicolae!” – a exclamat ea cu bucurie văzându-se dăruită cu Acatistul său. De acolo am plecat la Briceni, Mănăstirea cu hramul Învierii Domnului. Tot acolo se află și un paraclis ce-l are ca ocrotitor pe Sfântul Ciprian al Cartaginei. Monahii de acolo îl cinstesc mult pe Episcopul Dorimedont. Ce este uimitor în cazul acestei mănăstiri este că actuala biserică este zidită pe locul unde acum câțiva ani fusese o discotecă. Prima zi de pelerinaj s-a încheiat la Mănăstirea Zăbriceni, unde rasoforul Paisie ne-a introdus în atmosfera duhovnicească a locului, prezentându-ne programul liturgic după rânduiala athonită, participarea monahilor și a credincioșilor la Sfintele Taine și relatându-ne minuni făcute de Maica Domnului după ce credincioșii se închinau icoanei sale numită „Grabnic Ascultătoarea” (este vorba de o copie a celei originale și adusă la mănăstire tocmai din Muntele Athos) și despre cântarea psaltică pe care mănăstirea o promovează. Ulterior am aflat că este singura mănăstire din Basarabia în care se cântă astfel. De asemenea, ne-a prezentat și produsele foarte benefice sănătății pe care le realizează frații, dintre care nu poate fi trecut cu vederea Ivanceai, o plantă care a crescut miraculos pe proprietatea mănăstirii, dat fiind că în mod normal ea crește în alte medii decât cele de acolo. A doua zi am participat la Sfânta Liturghie și ne-am închinat la sfintele moaște ale mai multor sfinți.

De acolo ne-am îndreptat spre raionul Orhei, în care ne-am închinat în Mănăstirea rupestră Butuceni. Așezarea și istoria locului sunt impresionante. Forma de relief ce predomină în zonă și care atrage mulți pelerini este promontoriul. Mănăstirea se află pe malul râului Răut, un afluent al Nistrului, iar biserica și cele 11 chilii sunt săpate în roca calcaroasă. În contrast cu asprimea și sobrietatea locului, o copilă de 14 ani cu gâtul gol și obrajii bătuți de vânt le spunea celor ce voiau să audă povestea locului.

Pelerinajul s-a continuat cu Mănăstirea Curchi, unde ne-am închinat în biserica mare, cu hramul Sfântul Nicolae și unde am primit o masă caldă din partea obștii.

De acolo ne-am îndreptat spre Mănăstirea Hirova, unde ne-am bucurat să vedem un iconostas alb, împodobit cu flori de câmp.

Cea de a treia zi a pelerinajului a început cu participarea la Sfânta Liturghie în catedrala din Chișinău, unde răspunsurile au fost date de un cor de copii cu voci impresionante. Acolo se află o parte din moaștele Sfântului Nicolae, precum și o icoană a Sfinților moldoveni, în care sunt reprezentați și Sfântul Ștefan cel Mare și Sfânta Parascheva. Numărul de credincioși care s-au împărtășit a fost foarte mare și s-a slujit în limbile română și rusă.

Am poposit și la biserica studenților din Chișinău, unde slujește părintele Octavian Moșin, pe care nu cu mult înainte de pelerinaj l-am avut ca invitat la Cluj. Ne-am bucurat să ne revedem și să-i cunoaștem pe o parte din tinerii care frecventează acel loc. Apoi ne-am îndreptat spre Mănăstirea Suruceni, unde ne-am închinat la moaștele multor Sfinți, printre care: capul Sfintei Sinclitichia, capul Sfântului Alexandru, Patriarhul Ierusalimului, Sfântul Apostol Andrei, Sfântul Mucenic Gheorghe și mulți alții. Am ajuns la mănăstire în timp ce maicile făceau Paraclisul Maicii Domului. Acolo este și rânduiala rugăciunii neîncetate din Psaltire. Am fost de asemenea omeniți cu bucate alese, oferite spre pomenirea celor adormiți.

Un alt loc deosebit a fost Mănăstirea Condrița. Chiar de la intrare ne-a întâmpinat o sculptură în piatră reprezentându-L pe Mântuitorul ducând-Și crucea. Biserica mare este zidită din cuburi de piatră și este ocrotită de Sfântul Nicolae, iar la subsol se află un paraclis săpat în stâncă. Iconostasul și icoanele sunt de asemenea sculptate în piatră, locul amintind de Grota Laptelui din Betleem.

Următoarea oprire a fost la Mănăstirea Căpriana, unde Vecernia a început la scurt timp. Îndemnul la rugăciune a fost dat de un părinte diacon care a intonat cu putere: „Sculați-vă!”. Tot acolo am aflat că în Basarabia obștea se adresează starețului prin apelativul „Înalt-Preasfințite stăpâne”. Corul era format din 8 tineri, dar glasurile lor erau atât de puternice, încât păreau a fi cu mult mai mulți. Tot acolo am avut darul de a ne închina la moaștele întregi ale Sfântului Ierarh Gavriil. Ne-am urnit cu greu când a sosit timpul să plecăm. Afară răsunau cântările de seară, iar vântul le purta și printre ramurile copacilor care se legănau în bătaia lui vijelioasă.

De acolo ne-am îndreptat spre Mănăstirea Sireți, ocrotită de Sfântul Iacov Persul, unde am fost primiți cu multă căldură. Acolo se află o parte din moaștele unui Sfânt de la Aiud, precum și ale Sfântului Antonie cel Mare și ale Sfinților Eftimie, Ignatie și Acachie. De asemenea, pe peretele din spatele bisericii sunt reprezentați sfinți ca Părinții Ilie Cleopa și Iosif Isihastul. Acolo am fost îngăduiți să intonăm și cântece patriotice românești, obștea de acolo simțindu-se parte a poporului român.

Seara am poposit la Mănăstirea Hagimus, cu hramul „Sfintele Marta și Maria”, surorile dreptului Lazăr, unde am participat la Privegherea în cinstea Maicii Domnului, căci a doua zi avea să fie prăznuită, după calendarul vechi, intrarea ei în biserică. Maicile de la strană ne-au purtat pe treptele înalte ale armoniei prin cântările deosebite. Acolo am primit și cina, iar a doua zi am participat la Sfânta Liturghie. Înainte de plecare, ne-am închinat în biserica de lemn ocrotită de Sfântul Ștefan cel Mare din incinta mănăstirii și ne-am adăpat din izvorul tămăduirii. Maica ghid ne-a relatat că mulți din cei care beau acea apă ori se scaldă în bazinul special amenajat se vindecă de tot felul de boli. În drum spre autocar, Părintele duhovnic Andrei ne-a întâmpinat cu mare bucurie cu o icoană a Maicii Domnului, cu care ne-a binecuvântat. În drum spre autocar am fost petrecuți de priveliști cu totul aparte: pe stânga grădini atent îngrijite, iar pe dreapta biserica nouă, încă în construcție, de o frumusețe rară.

De acolo ne-am îndreptat din nou spre Chișinău, unde, la biserica studenților ne aștepta domnul Andrei Eșanu, istoric (doctor în istorie), scriitor, profesor cercetător, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei și membru de onoare al Academiei Române, care ne-a vorbit despre o sumedenie de aspecte istorice care au determinat separarea Basarabiei de România și despre multe alte curiozități și neclarități ale tinerilor prezenți.

Seara ne-am îndreptat spre gara din Chișinău, unde Părintele Arsenie Boca l-a văzut pe cel pe care l-a numit „Omul durerilor”. Evenimentul a avut loc în 1940, când basarabenii, îngroziți de vestea ocupației sovietice, se grăbeau să urce în trenurile ce aveau să-i ducă în România. Mulți dintre ei însă nu am apucat acel moment, urmând să fie duși în lagărele de concentrare, care pentru majoritatea dintre ei s-au dovedit a fi mormânt. În acele clipe, Părintele Arsenie a zărit un om sărac privind cu durere adâncă tot scenariul. Inima l-a îndemnat să-l miluiască cu ceva. Însă după ce a scos pâinea din geantă pentru a i-o da, acel om dispăruse. A înțeles atunci că acela nu putea fi altul decât Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Tot acolo, în gară, ne-am întâlnit și cu câțiva tineri ortodocși, care ne-au întâmpinat cu multă bucurie, ne-au cântat colinde și ne-au recitat poezii. Dorul lor după România este unul arzător. „Faceți voi ceva de acolo, că eu de aici nu mai pot face nimic” – zise conducătorul grupului, referindu-se la unire.

La întoarcerea în țară nu am putut să nu trecem pe la moaștele Sfintei Parascheva, ocrotitoarea noastră, a cărei icoană am zărit-o de atâtea ori pe meleagurile „de peste Prut”.