--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Martie 2017, nr. 3 (323), an XXVIII (serie nouă)
Arta Sacra
--- pagina: 3

Bunavestire în iconografia ortodoxă

de Marcel Muntean

În fiecare an, la data de 25 martie, creştinii ortodocşi prăznuiesc Buna Vestire, una din cele mai mari sărbători ale Bisericii. Icoana care înfăţişează acest eveniment ocupă un loc vizibil în pictura murală a naosului. În bisericile mai vechi, cum sunt biserica Hosios Lukas, din Boetia, şi Daphni, de lângă Atena – ambele din secolul al XI-lea – tema Bunei Vestiri este zugrăvită într-una din trompele de colţ, de sub cupola centrală (în nord-est). În bisericile de dată mai târzie, în care cupola centrală se sprijină pe coloane, Buna Vestire este pictată pe suprafaţa peretelui de deasupra coloanelor dinspre răsărit: Sfântul Arhanghel Gavriil deasupra coloanei din nord-est, şi Născătoarea de Dumnezeu deasupra coloanei din sud-est. Când nu există astfel de coloane, ca în bazilicile fără cupolă, scena este zugrăvită în acelaşi mod pe peretele vertical de deasupra iconostasului.

Relatarea Sfântului Apostol Luca despre Buna Vestire (1, 26-38) a reprezentat sursa de inspiraţie pentru o bună parte din arta creştină, atât din bisericile orientale, cât şi din cele occidentale, începând cu ultima parte a secolului al II-lea. Detaliile iconografice ale sărbătorii sunt culese mai cu seama din Evanghelia deja menţionată, dar şi din Protoevanghelia lui Iacov (datând, se pare, de la sfârşitul sec. al II-lea).

Praznicul Bunei Vestiri sărbătoreşte bunăvoirea Fecioarei Maria de a conlucra cu planul dumnezeiesc de mântuire a umanităţii. Este un praznic plin de bucurie, dar şi de cutremur: cutremur în faţa marii taine a dumnezeieştii smerenii, în asumarea omenităţii noastre; şi bucurie înaintea răspunsului plin de dragoste şi ascultare, dat de Sfânta Fecioară Maria, care a fost un pas de importanţă majoră în realizarea mântuirii noastre. Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac; Fiul lui Dumnezeu Fiu Fecioarei se face, şi Gavriil darul bine îl vesteşte, pentru aceasta şi noi împreună cu dânsul Născătoarei de dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine (Troparul glas 4). Culorile întrebuinţate în această icoană împărtăşesc uimirea şi bucuria legate de praznic. În cadrul icoanei Bunei Vestiri, spaţiul este marcat îndeosebi prin liniile oblice ale celor două socluri, în partea de jos şi prin liniile oblice ale baldachinului tronului Fecioarei, în partea de sus. Acestea sunt privite de sus şi reprezentate planimetric într-o uşoară perspectivă inversată. Arhanghelul Gavriil este cel dintâi purtător de cuvânt al veştii celei bune pentru mântuirea omului, al faptei celei minunate a lui Dumnezeu – întrucât mântuirea omului nu putea veni fără fapta cea minunată a lui Dumnezeu. Alegerea Mariei, prin voinţa lui Dumnezeu, este pusă în acord cu încuviinţarea ei conştientă de a conlucra. A doua Evă îşi dă încuviinţarea, odată cu care Îl aduce în lume pe, noul Adam, prin care ne deschide drumul mântuirii noastre şi participării la viaţa Sfintei Treimi.

În iconografia ortodoxă, tradiţională, Buna Vestire este redată astfel: în partea stângă a compoziţiei se găseşte Arhanghelul Gavriil, cu mâna dreaptă întinsă, binecuvântând-o pe Prea Sfânta Fecioara Maria, care se află în partea opusă, iar în mâna stângă ţine un toiag, simbol al autorităţii mesagerului divin. Gavriil poartă tunică şi himation. Este înfăţişat în mişcare, cu un picior înainte şi cu genunchiul îndoit, sub veşminte. Expresia chipului este solemnă, bărbătească, dar smerită. Uneori, o aripă se află încă în aer, în vreme ce cealaltă este lăsată în jos. Fecioara Maria stă uneori în picioare, în faţa unui tron înalt, alteori aşezată pe el. Poartă veşminte lungi care îi lasă descoperite: faţa, gâtul şi mâinile. Chipul şi atitudinea ei exprimă modestie, prudenţă şi smerenie. Stă cu capul înclinat în direcţia îngerului. Cu mâna dreaptă face un gest de consimţire, în timp ce cu stânga ţine un fus. Privirea, atitudinea şi gestul ei exprimă cuvintele din Evanghelia după Luca: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău.

În fundal sunt clădiri ale căror forme elegante sporesc frumuseţea compoziţiei. Deasupra lor, la mijlocul icoanei se află o reprezentare a bolţii cereşti, sub formă de semicerc, de unde izvorăşte o rază de lumină. Lumina simbolizează harul Preasfântului Duh. Ea se opreşte la aureola Sfintei Fecioare. Uneori se mai adaugă şi alte elemente, dacă spaţiul permite – de exemplu, o masă lângă Maica Domnului, pe care se află cartea Vechiului Testament şi o vază cu flori. Aceasta din urmă simbolizează fecioria ei.

În icoanele pe sticlă transilvănene, detaliile enunţate sunt mult reduse. Întreaga scenă e dominată de cele două figuri principale şi de prezenţa Sfântului Duh, sub formă de porumbel. Motive decorative, cu accente florale, populează compoziţia ce este colorată în nuanţe vii de roşu-orange, ocru galben şi albastru. Portretele sunt delicat desenate şi pictate în alb. Simplitatea formelor şi a liniilor, precum şi a culorilor folosite, dau claritate mesajului scripturistic. Mişcarea este exprimată prin mâna Arhanghelului, ce stă ridicată spre cer. Scena pare să fie totuși încremenită, statică, dând sentimentul rugăciunii şi al meditaţiei.

Amintind de importanţa şi primordialitatea acestui praznic, Grigore al Neocezareei, în cuvântul său la Buna Vestire menţiona: Datori suntem a-i aduce lui Dumnezeu ca jertfe praznicele şi toate cântările, însă dintre toate, prima se cuvine a fi adusă Buna Vestire. Căci Buna Vestire, care s-a adus celei pline de har, s-a făcut începutul tuturor bunătăţilor, întru tot lăudata iconomie a Mântuitorului, învăţătura lui de Dumnezeu inspirată şi universală