Numele Familiei COLAN rămâne înscris cu cinste pe răbojul Istoriei Bisericii și a Neamului nostru românesc; în latura bisericească prin vrednicul ierarh cărturar, academician NICOLAE COLAN, fost episcop al Vadului, Feleacului și Clujului (1936-1957) și mitropolit al Ardealului (1957-1967), dar și prin alte personalități culturale, între care și nepotul său, academicianul profesor dr. HORIA COLAN.

În cinstea celui din urmă, la împlinirea unei vârste mai mult decât patriarhale, ierarhi de seamă, colegi de breaslă, ucenici, oameni apropiați, l-au omagiat, într-un cadru festiv, în cursul anului 2016, la București, Sfântu Gheorghe și Cluj-Napoca (la 11 mai, chiar la data împlinirii celor 90 de ani de viață a domnului academician HORIA COLAN), în Aula „A. Domșa” a Universității Tehnice din Cluj-Napoca. Acest important eveniment a fost organizat de către Academia Română, Filiala Cluj (prin Dl. Acad. Emil Burzo), Academia de Științe Tehnice din România și Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca.

În această carte sunt „redate mesajele rostite în cadrul sesiunii menționate, dar și alte câteva texte prezentate cu ocazia altor evenimente și manifestări dedicate sărbătoririi savantului HORIA COLAN, în semn de prețuire pentru întreaga sa viață închinată științei, școlii, societății și familiei”, alături de distinsa sa soție, doctorița Monica Colan.

Lucrarea se deschide cu o frumoasă fotografie color, ce îl reprezintă pe profesorul HORIA COLAN în „tunică” de academician, urmată de Prefața editorilor și de Cronologia vieții și activității științifice tehnice impresionantă a celui omagiat.

Din Cronologia vieții academicianului HORIA COLAN, dar și din mesajele celor pomeniți mai sus, pe linie eclesiastică, în frunte cu IPS Arhiepiscop și Mitropolit ANDREI ANDREICUȚ, iar pe cea tehnică, cu Acad. Ionel Valentin VLAD, actualul președinte al Academiei Române, reținem faptul că Acad. HORIA COLAN a văzut lumina zilei la 11 mai 1926, în Covasna, într-o familie de intelectuali; a urmat Școala primară la Berchiș - Severin, Liceul „Moise Nicoară” din Arad, pentru ca, între anii 1938-1940, să fie elev al Seminarului Pedagogic Universitar din Cluj (azi, Liceul „Emil Racoviță”), cu bacalaureat din nou la Arad, clasificându-se pe locul I (în 1944); în același an, a fost admis student, tot pe locul I al Facultății de Electromecanică a Universității Politehnice din Timișoara, cu licență în 1949; în anul 1950 a devenit asistent la Institutul Politehnic din Cluj, de unde va urca pe cele mai înalte trepte universitare; de pildă, în 1971, era doctor inginer, profesor și șeful Catedrei de Știința și Tehnologia Materialelor, dar și șef al Laboratorului de Cercetări pentru Tehnologia Pulberilor; în 1977 a devenit conducător de doctorat; după Evenimentele din 1989, pentru o scurtă vreme, a fost decan al Facultății de Mecanică, iar din 12 ianuarie 1990-1992, rector al Universității Politehnice din Cluj-Napoca; în 1991 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 2010, membru titular.

Pentru activitatea sa științifică de excepție (până în 2006 avea 21 cărți, 236 lucrări științifice, 179 articole de cercetare, 3 invenții, 58 de contracte de cercetare), a fost onorat cu titlul academic de Doctor Honoris Causa al Universităților Pro Deo, New York (1994), „Gh. Asachi” din Iași (2003), cea Tehnică din Cluj-Napoca (2007), „Transilvania” din Brașov (2007), „Petru Maior” din Târgu Mureș (2013).

Este membru în diferite Comisii științifice interne și internaționale în domeniu; a participat cu lucrări la numeroase congrese din țară și din străinătate în care și-a prezentat descoperirile sale în domeniul tehnic; a fost distins cu diferite premii și ordine precum: cele patru premii ale Ministerului Educației și Cercetării din anii 1958, 1961, 1963 și 1968; membru de onoare al Societății Franceze de Metalurgie și Materiale (1991); cetățean de onoare al Mun. Cluj-Napoca (1997); membru de onoare al AGIR (1997); Chevalier de l’Ordre des Palmes Académiques, France (1999); Cavaler al Ordinului Național „Serviciu Credincios”, România (2002); „Crucea Transilvană” (2010), oferită de Arhiepiscopia noastră.

Din lipsă de spațiu, ne vom referi, în încheiere, la alte două calități ale Domniei Sale: ca OM și FAMILIST; vom desluși aceste calități din caracterizările făcute de către doi apropiați ai săi; „OMUL și profesorul HORIA COLAN și-a dovedit... în viață... spiritul său cald, camaraderesc, nota de distincție și prietenească manifestare, elocința calmă și temperată, sensibilă la frumos și la năzuința de perfecționare continuă” (Mircea Popa, p. 157); ca FAMILIST, împreună cu soția sa Monica au două fiice, Dana și Ligia, căsătorite, și doi nepoți, o fată și un băiat, astfel încât Academicianul HORIA COLAN și soția sa doctorița MONICA au fost caracterizați așa: „Indiferent unde ne întâlneam, întâmplător... întotdeauna și peste tot, cuplul fericit (așa îl consideră toți care îl cunosc) Monica și Horia era și este nedespărțit” (Onufrie Vințeler, p. 163); cu adevărat modele de urmat, ca oameni și familiști, îndeosebi pentru tinerii zilelor noastre.