--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Martie 2017, nr. 3 (323), an XXVIII (serie nouă)
Cronica
--- pagina: 5

Călătoria icoanei Maicii Domnului

de Ierom. Maxim Morariu

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei, în perioada 16-26 februarie a acestui an, icoana făcătoare de minuni de la Muzeul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, cunoscută în istorie şi drept icoana de la Ilişua, soră a celei de la Nicula, a fost dusă în procesiune la Constanţa, înspre locurile în care s-a zămislit creştinismul românesc genuin.

Evenimentul a fost prilejuit de sărbătoarea unuia dintre hramurile Bisericii „Sfântul Nectarie de la Eghina şi Sfântul Teodor Tiron”, păstorită de părintele Marinel Pădure. La intrarea în oraş, icoana a fost aşteptată de un sobor de preoţi, în fruntea căruia s-a aflat chiriarhul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, însoțiţi de o numeroasă mulţime de credincioşi. După cuvântul de bun-venit al ierarhului, Maica Domnului a fost primită cu onoruri, fanfara Raja din localitate intonând imnul naţional. Apoi, pe toată durata drumului pedestru de la intrarea în oraş şi până la biserica prăznuită, unde icoana urma să fie amplasată spre închinare, s-a săvârşit slujba vecerniei, ce s-a continuat şi încheiat în demisolul locaşului.

Amplasată în biserică, icoana a fost apoi cercetată, în toată perioada pomenită, de câteva zeci de mii de credincioşi constănţeni. De asemenea, prin bunăvoinţa părintelui paroh, Marinel Pădure, zilnic, în sfântul locaş s-au săvârşit zilnic Sfânta Liturghie şi Taina Sfântului Maslu, astfel încât, pentru rugăciunile clerului şi credincioşilor, o mulţime de binecuvântări s-au revărsat asupra clerului şi credincioşilor din urbe.

Icoana Maicii Domnului de la Ilişua a fost pictată, după estimările specialiştilor, cândva în jurul anului 1672, de către pictorul Luca din Iclod, autorul fiind aceeaşi persoană cu cel căruia i se datorează existenţa icoanei făcătoare de minuni de la Mănăstirea Nicula şi cea de la Mănăstirea Strâmba, din judeţul Sălaj. În anii 1717 şi 1730, ea a lăcrimat, ultima minune fiind certificată chiar de către autorităţile austriece ale vremii şi de o comisie, formată din călugări catolici, care a fost chemată să investigheze faptul neobişnuit. În perioada comunistă, a fost adăpostită în Biserica de la Calvaria şi, între anii 1992-2012, în Biserica Ortodoxă din Mănăştur. Din acel an, ea face parte din patrimoniul Muzeului Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca.