--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Martie 2017, nr. 3 (323), an XXVIII (serie nouă)
Spiritualitate
--- pagina: 6

Pregătirea pentru Sfânta Taină a Botezului Un imperativ misionar-pastoral al Bisericii azi

de Protos. Simeon Pintea

Începutul Postului Mare este un moment oportun pentru a semnala și reflecta la importanța și necesitatea unei pregătiri temeinice înaintea Sfintei Taine a Botezului. De altfel, această pregătire reprezintă, din punctul meu de vedere, un imperativ misionar și pastoral al Bisericii în vremea în care trăim.

Ce legătură are aceasta cu începutul Postului Mare? Se poate afirma că una foarte strânsă. Deși în vremea noastră Postul este perceput doar din perspectiva celei mai importante sărbători creștine, ca o pregătire pentru Sfintele Paști, fiind un timp al reculegerii și al pocăinței, acesta nu a fost din totdeauna așa. În Biserica veche, funcția principală a Postului Mare, era aceea de a-i pregăti pe catehumeni în vederea „luminării” prin Taina Botezului care se săvârșea atunci în noaptea de Paști. Botezul însuși era trăit ca moarte și înviere împreună cu Hristos, sau îngropare cu El „prin asemănarea morții Lui” pentru a învia cu El și a fi astfel „părtași și învierii Lui” (Romani 6, 3-11). În conformitate cu aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel, Apologetul creștin Tertulian într-o scriere din secolul al treilea arăta legătura dintre Botez și praznicul pascal: „Paștele oferă ziua cea mai solemnă pentru Botez, pentru că atunci s-au petrecut patimile Domnului nostru și în ele suntem botezați… După aceasta, Cincizecimea este o perioadă foarte potrivită pentru fixarea Botezului, pentru că în timpul ei Învierea Domnului nostru a fost făcută cunoscută de mai multe ori între ucenici și atunci harul Duhului Sfânt a fost dat prima oară…”

Postul mare își are așadar originea în pregătirea duhovnicească a candidaților la Botez care în vechime cuprindea lupte duhovnicești, rugăciuni, exorcisme și învățături, așa cum ni s-au păstrat în celebrele cateheze ale veacului al patrulea, sau în cărțile de cult, Molitfelnic și Liturghier. Cel mai bun exemplu în acest sens sunt Catehezele baptismale și mistagogice ale Sfântului Chiril al Ierusalimului. De asemenea, Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, specifică Postului Mare, în ciuda faptului că în zilele noastre nu mai există instituția specială a catehumenatului, are în cuprinsul ei rugăciuni pentru cei care se pregătesc pentru sfânta luminare în noaptea de Paști, prin taina Botezului. Iar în Molitfelnic înainte de Sfântul Botez avem încă rânduiala facerii catehumenului și exorcismele.

Care era atunci sensul acestei pregătiri atât de temeinice care putea dura de la unu la trei ani și culmina cu postul de patruzeci de zile înainte de Botez? Biserica privea cu multă seriozitate intrarea noilor membrii în sânul ei. Majoritatea acestora erau bineînțeles maturi, și înainte de a deveni creștini erau inițiați în tainele credinței și ale viețuirii creștine. Prin Botez începea pentru ei o nouă viață. Prin Botez intrau în Biserică și începeau o călătorie a cărei țintă era Împărăția lui Dumnezeu. Însă înainte de a porni la drum era necesară cunoașterea țintei și a regulilor călătoriei. Dar nu numai ei, ci și Biserica era pregătită, deoarece întreaga comunitate era implicată în această lucrare. Părintele Schmemann remarcă în acest sens că „Biserica însăși este pregătire: ea ne pregătește pentru viața veșnică. Misiunea ei este să ne transforme întreaga noastră viață în pregătire”. Din această perspectivă Botezul, ca poartă de intrare în Biserică, era perceput ca dar și ca misiune. Deci sensul pregătirii era tocmai această conștientizare a darului primit și a lucrării pe care însuși darul îl implică.

Cu trecerea timpului, Biserica a pierdut esența acestei pregătiri. Formal o avem în cadrul Slujbei Sfântului Botez, dar în realitate se reduce doar la câteva rânduieli care ni se par adesea anacronice, mai ales exorcismele, pe care le considerăm forme arhaice de ritual care ne plictisesc, tocmai pentru că nu înțelegem azi sensul lor. Din nefericire Botezul însuși este adesea înțeles doar ca un obicei care trebuie îndeplinit, dar nu știm exact din ce motiv. Cred că este de ajuns atât ca să realizăm cât de importantă este redescoperirea pregătirii temeinice înaintea unei lucrări atât de înalte și serioase din viața Bisericii precum e Sfântul Botez.

Ce sens ar avea însă o asemenea pregătire dacă marea majoritate a celor pe care-i botezăm sunt azi copii? Răspunsul la această întrebare este poate unul șocant. Sensul pregătirii este tocmai conștientizarea Tainei și apropierea de ea cu seriozitate. Dar cum poate înțelege conștient Taina un copil de câteva săptămâni? Biserica Ortodoxă, spre deosebire de unele secte raționaliste nu a pus niciodată înțelegerea ca pe o condiție pentru primirea Botezului deoarece adevărata înțelegere vine ca rezultat al lui. Este mai degrabă un dar al Botezului. Însă copilul nou botezat intră în sânul unei comunități, în sens restrâns comunitatea familiei în care va și crește, iar într-un sens mai larg comunitatea parohială sau Biserica. Deci, până când el va fi în stare să fie conștient de statutul pe care-l are în Biserică, de raportul său cu Hristos și cu celelalte mădulare ale Trupului Lui, trebuie ca familia mică și cea mare să înțeleagă și să conștientizeze darul și responsabilitatea legată de acesta oferit noului membru al Bisericii prin Botez ca să-l poată susține și crește în noua viață dobândită prin Taină. De aceea orice comunitate bisericească ar trebui să adopte o atitudine serioasă față de părinți, nași și toți membrii ei atunci când urmează să primească în sânul ei un nou mădular. Astfel însăși pregătirea va deveni „un act în întregime al Bisericii, recapitularea de către ea a tot ceea ce face posibilă regenerarea baptismală. Pentru că întreaga Biserică este schimbată, îmbogățită și împlinită când un alt copil al lui Dumnezeu este integrat în viața ei și devine membru al Trupului lui Hristos”.

Cuviosul Marcu Ascetul într-o scriere despre Sfântul Botez afirmă următoarele: „Sfântul Botez este desăvârșit, dar nu desăvârșește pe cel ce nu împlinește poruncile”. Deci Botezul este legat de un mod de viețuire care implică în primul rând cunoaștere și apoi trăire în conformitate cu modelul pe care ni L-a revelat Hristos. Tocmai din acest motiv trebuie, ca Biserică, să luăm în serios pregătirea pentru Sfântul Botez, ca darurile lui să nu fie în zadar, ca lucrarea lui să nu rămână stearpă. Având în vedere că suntem în Postul Mare, o perioadă liturgică care, cel puțin în vechime, era strâns legată de Botez, poate ar fi indicat să încercăm să ne implicăm mai mult în găsirea unor soluții în legătură cu această problemă destul de neglijată în viața Bisericii noastre, pregătirea pentru Sfânta Taină a Botezului.