--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Martie 2017, nr. 3 (323), an XXVIII (serie nouă)
Recenzie
--- pagina: 8

Iuliu-Marius Morariu, Restitutio Grigore Pletosu, Editura Eikon / Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2014.

de Pr. Dan-Marius Goga

Ca cercetător preocupat de viaţa şi activitatea protopopului şi profesorului Grigore Pletosu (1848-1934), am aşteptat cu nerăbdare volumul teologului Iuliu-Marius Morariu, devenit între timp ieromonahul Maxim, dedicat profilului spiritual al acestuia. Pot spune că nu am fost dezamăgit. M-a impresionat plăcut mult modul în care autorul a reuşit să se folosească de anumite izvoare istorice cu scopul de a scoate la iveală aspecte privitoare la spiritualitate şi la modul în care se ipostaziază ea în viaţa şi activitatea protoiereului, mi-a plăcut acribia sa şi modul profesionist în care a lucrat.

Lucrarea a apărut cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „George Coşbuc” de la Bistriţa, fiind parte a proiectului ei editorial din anul 2014. Structurată în trei capitole mari, ea beneficiază de prefaţa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, care remarcă temeinicia demersului (p. 7) şi-l felicită pe cel ce l-a întreprins. Urmează apoi o parte introductivă (pp. 8-28), în cadrul căreia autorul trece în revistă principalele scrieri anterioare dedicate vieţii şi activităţii lui Grigore Pletosu, subliniind plusurile şi minusurile lor, un capitol ce se ocupă cu trecerea în revistă a vieţii şi activităţii lui (pp. 28-50), segmentat în două părţi, cea dintâi dedicată vieţii, iar cea de-a doua operei (care este, însă, destul de succint trecută în revistă, autorul limitându-se doar la enunţarea titlurilor publicate de el, şi nu şi la analiza şi prezentarea lor detaliată).

Cel de-al treilea-capitol este apoi dedicat modului în care se reflectă profilul spiritual al lui Pletosu în activitatea sa didactică (pp. 51-96). După ce, în prima parte, părintele Maxim vorbeşte despre modul în care se regăsesc caracteristicile profilului spiritual al dascălului creştin în concepţia patristică, în pedagogie şi în literatura română, el particularizează chestiunile generale prezentate, arătând cum se regăsesc aceste elemente universal-valabile în viaţa şi activitatea preotului şi profesorului năsăudean. El nu uită să sublinieze, de asemenea, că pe lângă activitatea propriu-zisă, protopopul a desfăşurat mai multe activităţi complementare. Astfel, a fost preşedintele secţiunii şcolare a „Astrei”, între 1902-1911, membru, în mai multe mandate, al Consistoriului Mitropolitan de la Sibiu, colaborator şi redactor al unor periodice precum Şcoala Română, sau fondator al Revistei Teologice (unde s-a numărat ulterior între colaboratorii destoinici ai mitropolitului Nicolae Bălan).

Analizând documentele cu valoare didactică ce poartă semnătura lui, cercetătorul constată de asemenea profesionalismul protopopului şi preocuparea sa pentru a le oferi elevilor săi conţinuturi actuale şi interesante. El arată că: „An de an, părintele Pletosu își înnoia programele școlare, adăugându-le noi apariții editoriale din literatura de specialitate, și dovedind prin aceasta că este pasionat și conștiincios cu munca lui, calități absolut necesare vocației dăscălicești. De altfel, programele deveneau anual mai mari și mai stufoase, astfel că, în comparație cu primele planuri, cele dinspre finalul carierei vor fi mult mai bine dezvoltate, autorul dând dovadă de multă pricepere și discernământ critic” (p. 68).

Urmează apoi un capitol în cadrul căruia autorul prezintă modul în care se reflectă profilul spiritual al lui Grigore Pletosu în activitatea sa pastorală (pp. 97-126). Structurat în aceeaşi formă ca şi precedentul, el conţine o subunitate tematică dedicată profilului preotului în general, după care îşi continuă descrierea insistând asupra modului în care se reflectă caracteristicile întrunite la toţi marii păstori de suflete în activitatea pastorală a părintelui Pletosu. Încă de la început, Iuliu Morariu ţine să sublinieze faptul că două dintre caracteristicile importante ale activităţii lui în acest sens sunt: lupta lui pentru conservarea păcii inter-confesionale şi competenţa lui de a forma o elită Ortodoxă într-un spaţiu majoritar unit:

„În decursul întregii sale vieți, părintele a întreținut bune relații atât cu comunitățile greco-catolice din zonă (cu precădere cu cele din Năsăud și cu cele aparținătoare vicariatului Rodnei, cu care a intrat în contact), cât și cu cele reformate (cu precădere în ultima parte a vieții, acestea având o pondere foarte mare între locuitorii orașului), fapt ce l-a făcut să fie foarte respectat în cadrul comunităților în care a activat.

De asemenea, faptul că, într-un mediu majoritar unit a ajuns să formeze un nucleu de tineri ortodocși, dintre care unii au ajuns apoi personalități eclesiastice (Miron Cristea, Nicolae Bălan, Nichita Duma), spune ceva cu privire la profilul spiritual al protoiereului Grigore Pletosu” (pp. 111-112).

Capitolul este urmat apoi de concluzii şi de o anexă documentară, constând dintr-un interviu cu stră-nepotul părintelui, domnul Pavel Jarda, fiul compozitorului Tudor Jarda, în cadrul căruia sunt evidenţiate aspecte privitoare la genealogia familiei, altminteri neîntâlnite în documentele ce se păstrează până astăzi.

Lucrarea părintelui Maxim (Iuliu-Marius) Morariu se constituie aşadar într-o frumoasă şi reuşită încercare de îmbinare a surselor şi metodei cercetării de istorie bisericească cu elementele metodologice ale spiritualităţii. Prin intermediul ei, el reuşeşte să readucă în atenţie personalitatea şi opera protopopului şi profesorului năsăudean, primul critic literar al lui George Coşbuc şi mentorul Patriarhului Miron şi al Mitropolitului Nicolae Bălan, oferind în acelaşi timp o prezentare interesantă şi de noutate, atât ca metodă, cât şi ca structură.