--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Martie 2017, nr. 3 (323), an XXVIII (serie nouă)
Biserica și Școala
--- pagina: 9

Spovedania

de Alexandru Pop

Clasa a V-a, Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, Cluj

Prof. îndrumător: Tămaș Ionela

Î

ntr-o zi, Mihai a hotărât că e momentul să meargă la preot și să-și spună păcatul pe care îl ținuse în inima lui, fiindu-i rușine să-l mărturisească. Își amintea cum într-o zi, la școală, a jignit un copil care avea un defect din naștere la un picior și nu putea să alerge aproape deloc.

Dându-și seama că a greșit, Mihai și-a întrebat bunica ce să facă pentru a se elibera de starea apăsătoare pe care o avea față de acel copil, cu care se întâlnea zilnic la școală, în pauze sau la alte activități. Bunica l-a sfătuit că întâi ar trebui să-și ceară iertare copilului căruia i-a gresit, și apoi să meargă și la preot să se spovedească pentru a putea primi iertare de la bunul Dumnezeu.

După ce a mers la preot și și-a mărturisit păcatul, preotul l-a întrebat un singur lucru: dacă îi pare rău de păcatul făcut și dacă și-a cerut iertare de la copil? Mihai a răspuns că și-a cerut iertare de la acel copil și că îi pare rău pentru fapta săvârșită. Atunci preotul i-a explicat că spovedania nu se face doar în fața unui preot, ci și în fața lui Dumnezeu, și trebuie să vină din suflet, pentru a putea primi iertarea. Din acel moment, Mihai a mers în fiecare săptămână la biserică și s-a simțit împăcat în sufletul său.