'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Teologia patristică şi ideile regăsite în scrierile unor părinţi sau scriitori cunoscuţi din primele secole creştine se bucură astăzi de o adevărată redescoperire. Reeditarea operelor autorilor din această perioadă sau publicarea unor volume în paginile cărora sunt analizate spusele lor constituie o dovadă în acest sens.

În cea din urmă se înscrie şi lucrarea părintelui arhimandrit Ghrighentie Oţelea, stareţul mănăstirii “Adormirea Maicii Domnului” de la Strâmba, judeţul Sălaj, care e deja cunoscut mediului publicistic datorită publicării unei frumoase monografii a lăcaşului pe care îl păstoreşte de aproape două decenii^[1]. De această dată, dânsul se apleacă asupra personalităţii lui Evagrie Ponticul^[2], analizând modalităţile de tămăduire a gândurilor răutăţii pe care le propune acesta.

Lucrarea beneficiează de prefaţa părintelui episcop Petroniu Florea al Sălajului şi de o postfaţă ce poartă semnătura părintelui conf. univ. dr. Gabriel Gârdan, consilier al aceleiaşi eparhii şi cadru didactic universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Pe lângă binecuvântarea propriu-zisă şi recomandarea lucrării, ierarhul pomenit realizează şi o scurtă prezentare a impactului ideilor evagriene, arătând că: “Dacă din punct de vedere cantitativ, lucrările lui Evagrie Ponticul sunt puţin numeroase, în ceea ce priveşte conţinutul lor, sunt foarte importante. Ele au fost preţuite nu numai la greci, dar chiar şi de alte popoare, în limbile cărora au fost traduse şi răspândite cu mare repeziciune”^[3].

La rândul lui, părintele postfaţator pendulează în jurul conceptului de paternitate duhovnicească, ce joacă un rol important în cercetarea analizată, realizând o trecere în revistă a rolului jucat de acest concept în istoria spiritualităţii răsăritene. După ce defineşte din punct de vedere etimologic patrologia, şi vorbeşte despre multiplele forme pe care le-a ipostaziat termenul de-a lungul timpului, el arată de ce paternitatea duhovnicească a devenit o trăsătură definitorie a spiritualităţii ortodoxe: “Comparând traseul duhovnicesc al omului cu ascensiunea pe un munte necunoscut, în spiritualitatea răsăriteană s-a înrădăcinat profund ideea că aşa cum există nevoia de o călăuză care are capacitatea să ne descifreze tainele muntelui şi să ne ferească de pericolele sale, tot aşa avem nevoie de îndrumători duhovnoceşti, buni cunoscători ai urcuşului spiritual şi experimentaţi căţărători pe culmile trăirilor duhovniceşti. Din această perspectivă, paternitatea duhovnicească şi tradiţia povăţuirii au devenit trăsături definitorii ale spiritualităţii ortodoxe”^[4].

Lucrarea propriu-zisă, împărţită în 5 capitole, analizează biografia controversatului personaj (pp. 17-44), comparând diferite surse şi propunând cea mai plauzibilă variantă atunci când nu există un consens unanim al patrologilor, prezintă rolul lui în disputa origenistă (pp. 45-50), şi analizează opera lui (pp. 50-72), focalizându-se pe cele opt gânduri ale răutăţii (pp. 73-106) şi pe cele opt păcate pe care le generează ele (pp. 107-140). Autorul realizează de asemenea o comparaţie cu Sfântul Ioan Casian (pp. 140-146), insistând de fiecare dată asupra laturii practice a scrierilor autorului din cel de-al patrulea secol creştin.

După enunţarea propriu-zisă a celor opt gânduri, în jurul cărora se concentrează de altfel lucrarea, autorul încearcă să pătrundă în interiorul ideilor sale şi să vadă cum se răsfrâng trăirile lui asupra ideilor enunţate în paginile scrierilor sale.

Lucrarea părintelui Ghrighentie, întocmită într-o manieră riguroasă, cu un aparat critic ce susţine afirmaţiile sale şi o bibliografie selectivă plasată la finalul ei, nu se remarcă totuşi prin excesul bibliografic cu care ne-au obişnuit cercetările contemporane, ea rămânând un text echilibrat şi accesibil cititorilor, atât din acest motiv, cât şi datorită limbajului accesibil.

Având în vedere conţinutul şi actualitatea temei cu care părintele arhimandrit pomenit se preocupă în cadrul cercetării lui, nu putem decât să o recomandăm spre lectură celor interesaţi de teologia patristică sau de opera evagriană.

---

^[1] Arhim. Ghrighentie Oţelea, Mănăstirea Strâmba, loc Sfânt de îndreptare a sufletului, Editura Episcopiei Sălajului “Credinţă şi viaţă în Hristos”, Zalău, 2013.

^[2] Despre care, părintele Gabriel Bunge a scris mai multe opere, devenite cu adevărat referenţiale în spaţiul teologic. A se vedea, de exemplu: Ierom. Gabriel Bunge, Evagrie Ponticul. O introducere, trad. diac. Ioan Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1997; Idem, Mânia şi terapia ei după avva Evagrie Ponticul sau Vinul dracilor şi pâinea îngerilor, trad. diac. Ioan Ică jr., ediţia a II-a, EdituraDeisis, Sibiu, 2002; Idem, Akedia. Plictiseala şi terapia ei după avva Evagrie Ponticul sau sufletul în lupta cu demonul amiezii, trad. diac. Ioan Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2003.

^[3] PS. Petroniu Florea, “Cuvânt înainte”, în Arhim. Grighentie Oţelea, Remedii patristice pentru boli contemporane: gândurile răutăţii şi tămăduirea lor. Perspective evagriene, Editura Episcopiei Sălajului “Credinţă şi viaţă în Hristos”, Zalău, 2015, p. 5.

^[4] Pr. conf. univ. dr. “Paternitateaduhovniceascăînspiritualitatearăsăriteană”, înArhim. GrighentieOţelea, Remediipatristicepentrubolicontemporane: gândurilerăutăţiişitămăduirealor. Perspectiveevagriene, EdituraEpiscopieiSălajului “CredinţăşiviaţăînHristos”, Zalău, 2015, p. 158.