--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Mai 2017, nr. 5 (325), an XXVIII (serie nouă)
In memoriam
--- pagina: 8

A plecat un Om, de o aleasă omenie și un profund caracter: Liviu Turdean (1935-2017)

de Pr. Gheorghe-Dragoş Braica

În general, omul este evaluat de către semenii săi, după ceea ce face în viață și după ceea ce lasă în urma sa. Cel căruia încercăm să-i dedicăm rândurile de mai jos a fost un om special, în sensul că, pe lângă ceea ce a lăsat pentru clujeni, și nu numai, a fost și un om de caracter.

Născut în anul 1935 într-o familie cu opt copii, a înțeles mai mult decât alți conducători de unități-firme greutățile angajaților. A parcurs toate etapele de învățământ, absolvind Facultatea de Comerț și Merceologie din București, cu o medie strălucită, fiind situat pe locul al doilea..

Peste 41 de ani director al întreprinderii de cosmetice „Farmec”, apoi al „Farmecului S.A.”, fiind cel mai longeviv conducător de întreprindere-firmă din țară. Aici s-au perindat peste o mie de oameni, azi efectivul este de aproximativ șapte sute de angajați care, lună de lună, își iau salariile fără întârziere. Firma este cu capital 100% românesc, ceea ce nu este simplu și nici ușor într-o piață atât de diversificată, cu așa mare concurență și uneori defavorizată. Este singura care nu s-a lăsat prinsă de mrejele dolarului și se „bate” în unele domenii de la egal la egal cu marile companii internaționale.

Produsele Farmecului au inundat toate „piețele” tării, iar peste hotare au ajuns în peste treizeci de țări.

A avut în subordinea sa mai multe generații care s-au bucurat de inteligența, calitățile sale manageriale, dar și de bunătatea sa. Știa să se aplece spre nevoile celuilalt, calitate sufletească moștenită și cultivată în casa „profesorilor” de la Grebenișul de câmpie, părinții Ilie și Susana. În angajările făcute se orienta ca la Farmec să fie cât mai mulți membri din aceeași familie.

Prin acest mod de conducere a format o echipă inimoasă de profesioniști, pentru care a fost mentor, sursă de inspirație, marcând destine și scriind una dintre cele mai de succes povești românești. Îl impresiona suferința semenului său și căuta să-i fie alături, ajutându-l. Pentru ca cele afirmate să aibă acoperire faptică aduc mărturia unei foste angajate a „Farmecului S.A.”, căreia i-a decedat soțul, și apoi fiica. S-a simțit „învinsă și nu mai spera în nimic“. Cu toate aceste, spune ea, „m-am trezit acasă cu o sumă importantă de bani trimisă de domnul Liviu Turdean, bani pentru înmormântare”. Câte drumuri o fi făcut Liviu Turdean prin spitalele Clujului interesându-se de angajații săi! La regretatul profesor Roman Vlaicu, unde era unul din muncitorii săi, la fostul conducător al Spitalului de Neurochirurgie, dr. Gheorghe Mureșan, care spunea: „de-ar fi toți ca el, am fi departe… O, e un om extraordinar!... m-a impresionat grija pentru oamenii săi”. Aceeași grijă pentru angajații Farmecului l-a dus la Primărie și la Spațiul Locativ ca să intervină pentru obținerea de locuințe.

A fost cunoscut - la vremea respectivă – cazul colegului de detenție al Preotului Gavril Relea, inginerul Aurel Baghiu, care dezvăluie încă o fațetă a „generalului Liviu Turdean”.

„Chinuit de singurătate, hulit de mulți dintre cei care-l cunoscuseră, nedorit și neacceptat să muncească”. Un om cu visele spulberate, Liviu Turdeanu vine ca un balsam în întâmpinarea vieții sale. În ciuda interdicțiilor de „partid” ale vremii, a avut curajul să treacă peste ele, să-i aprobe înscrierea la concursul pentru ocuparea postului de șef al Atelierului de proiectare și să-l numească în acest post.

Pentru succesele obținute și recunoscute în anul 2007 i s-a decernat titlul de „Senior al cetății”.

Liviu Turdean ne-a descoperit și o altă latură a caracterului său, mai puțin cunoscută de unii sau deloc de alții. Pe lângă faptul că duminica în biserică te bucura prezența lui, ce nu o puteai trece neobservată, în Postul Mare se mărturisea. A fost și consilierul bisericii „Sf. Ap. Petru și Pavel” – Grigorescu. S-a implicat în rezolvarea unor probleme importante, susținând și intervenind la forurile competente pentru obținerea celor două terenuri, unde s-a construit biserica „Pogorârea Sfântului Duh” de la Institutul de chimie și biserica „Întâmpinarea Domnului” din Parcul Farmec, care a fost și susținută financiar. De asemenea, și credincioșii bisericii „Sf. Gheorghe” de pe strada Donath, nr. 122, s-au bucurat de susținere financiară.

A plecat un om lăsând în urma sa o firmă bine construită și viabilă și un model de viață ce merită cunoscută și urmată. A plecat „părintele” Farmecului S.A. și a l-a lăsat pe mâini bune. A plecat împăcat că lupta vieții n-a fost zadarnică.

Dumnezeu să-l odihnească!