--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Iulie 2017, nr. 7 (327), an XXVIII (serie nouă)
In memoriam
--- pagina: 8

Preoteasa FLORICA DÂMBU (1954-2017)

de Pr. Iustin Tira
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Preoteasa Florica Dâmbu s-a născut în data de 14 noiembrie 1954, în familia lui Gavrilă și Floarea Rus, oameni cu frică de Dumnezeu și gospodari de frunte din Zagra, județul Bistrița Năsăud. Cursurile liceale le-a urmat în Gherla la Liceul „Petru Maior”, iar pe cele universitare de Ştiinţe Economice la Universitatea de Vest din Timişoara. Vreme de 35 de ani a lucrat ca economist la Banca de Credit, iar apoi Cooperativa de Credit „Antic” Bistriţa. Cu data de 1 septembrie 2015 s-a pensionat dar a continuat să lucreze până în ziua trecerii ei la cele veşnice – 10 iunie 2017. Pe timpul studiilor şi la locul de muncă a arătat nu numai inteligenţă şi pricepere, ci şi seriozitate şi corectitudine, execelând prin hărnicie şi conştiinciozitate. Nimeni, niciodată, nu i-a putut face vreun reproş.

În anul 1975 s-a căsătorit cu tânărul licenţiat în teologie Ioan Dâmbu, hirotonit pe seama parohiei Rodna, de unde, la scurt timp, a fost transferat în Parohia Zagra, în care slujeşte cu vrednicie şi în prezent.

Florica a fost soţia, mama şi preoteasa al cărei portret l-a schiţat Sfântul Apostol Pavel în scrisoarea adresată ucenicului săi iubit Timotei: „veghetoare asupră-şi, neclevetitoare, cumpătată, credincioasă întru toate” (1 Timotei 3, 11). Înzestrată de Dumnezeu cu darul înţelegerii şi cu simţul răspunderii pentru misiunea ei de mamă şi de preoteasă, a fost întotdeauna atât pentru familie, cât şi pentru comunitate, reperul de stabilitate şi echilibru, de înţelegere, de omenie şi de generozitate, de bunătate şi de modestie.

Aceste însuşiri i-au alcătuit portretul unei mame minunate şi preoteasă de vocaţie: distinsă, elegantă în cuvânt şi atitudine, dialogul cu ea devenind un moment de adevărată elevaţie sufletească. Nu supăra pe nimeni, vorbea cu calm şi cu răbdare, câştigând în acest fel respect şi unanimă apreciere. Toate acestea au ajutat-o să fie mereu o neîntrecută colaboratoare în misiunea sacerdotală şi administrativ-bisericească a protopopului Ioan Dâmbu.

Dumnezeu a binecuvântat-o cu doi copii plini de calităţi morale şi intelectuale: Ana şi Ionel, fiecare cu familie după rânduială creştină, purtând în minte şi-n viaţă modelul mamei şi al tatălui, cei dintâi dascăli ai copiilor.

Datorită împrejurărilor vieţii, pe parcursul mai multor ani, a avut bucuria de a primi şi ospăta mari personalităţi care au trecut pe la casa parohială din Zagra, între care îi amintim pe: Regele Mihai şi Regina Ana, dimpreună cu Principesa Margareta şi Principele Radu şi alţi doi membri ai familiei regale, arhiepiscopul Teofil Herineanu, episcopul-vicar Justinian Chira Maramureşanul (ulterior arhiepiscop al Maramureşului şi Sătmarului), arhiepiscopul şi mitropolitul Bartolomeu Anania, episcopul-vicar Irineu Bistriţeanul (astăzi arhiepiscop al Alba Iuliei), arhiepiscopul şi Mitropolitul Andrei Andreicuţ şi episcopul vicar Vasile Someşanul. Toţi au admirat-o pentru prezenţa ei tainică şi binefăcătoare. Acestora li s-au adăugat personalităţi ale culturii naţionale, scriitori şi pictori. Horea Bernea, binecunoscutul pictor şi om de cultură, aproape totodeauna când mergea la Bistriţa, înnopta la casa parohială din Zagra pentru puţină odihnă şi multe dicuţii. Nu în ultimul rând, poarta casei şi a sufletului preotesei Florica a fost mereu deschisă tuturor creştinilor, preoţilor şi preoteselor din protopopiatul Năsăud din ultimii 30 de ani.

Generozitatea şi bonomia ei, dragostea de Dumnezeu şi de oameni, bucuria de a sfătui dar şi de a ajuta (pe câţi săraci n-a miluit şi nu le-a făcut bine, ştie numai Dumnezeu) vor rămâne exemple vii pentru toată lumea care a cunoscut-o, iar înaintea uşilor Împărăţiei pietre, pentru o intrare sigură.

*

Slujba Prohodului a fost săvărşită în biserica parohială din Zagra, în data de 13 iunie 2017, în prezenţa multor sute de credincioşi, de către Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei însoţit de Preasfinţitul Macarie Episcopul Europei de Nord şi un sobor de 106 preoţi. Răspunsurile funebre au fost date de Corala „Psalmodia Transilvanica” a Facultăţii de Teologie din Cluj Napoca, pregătită şi dirijată de P.C. Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Stanciu – decanul facultăţii. Cuvântul de mângâiere a fost rostit de Chiriarhul nostru I.P.S. Mitropolit Andrei, iar din partea preoţilor a vorbit semnatarul acestor rânduri.

*

Iubite părinte şi prietene Ioan; noi clerul şi poporul prezenţi la catafalcul Floricăi în frunte cu Chiriarhul nostru, împreună cu foarte mulţi prezenţi doar cu gândul şi rugăciunea, cu inima înlăcrimată, cu prietenie şi frăţească solidaritate ne facem părtaşi durerii pe care Dumnezeu a îngăduit-o în casa şi în viaţa ta. Nu ştim să spunem altceva decât să repetăm şi noi ceea ce sfinţia ta ai spus de multe sute de ori la căpătâiul celor pe care i-ai însoţit cu rugăciunea pe calea spre Dumnezeu, amintind cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Nu vă întristaţi ca şi ceilalţi care nu au nădejde” (2 Tesaloniceni 4, 13).

În tradiţia populară se spune că la moartea unui om cade o stea de pe cer şi se stinge. Nu ştiu cât adevăr este în această tradiţie, dar ştiu cu certitudine că astăzi s-a stins o stea care a luminat pe pământ, dar s-a aprins o alta în cer, şi ea se numeşte: Florica Dâmbu.

Pomenirea ei să fie din neam în neam!


'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>