--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Mai 2013, nr. 5 (277), an XXIV (serie nouă)
In memoriam
--- pagina: 9

Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean (1912-1991)

de Pr. Eugen Goia
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Lucian Blaga, într-una din poeziile sale, vorbeşte magnific despre aura ce o poartă în ele aducerile aminte. Astfel, el spune: „Pier lumini şi piere laur, / cade frunte, cade drum, / Amintirile de aur- / Numai ele ard sub scrum” (Tusculum). Într-adevăr sunt înduioşătoare, „amintirile de aur” despre dascălii noştri care, asemenea magului din basme, ne-au luminat „cărările pribege”. Acestora le datorăm recunoştinţă şi le purtăm vie icoana în sufletul nostru, pomenindu-i cu pietate creştinească, de-a lungul anilor vieţii noastre.

Între luminaţii dascăli ai multor generaţii de elevi ai Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca şi de studenţi de la Institutul Teologic din Sibiu ce se pregăteau pentru slujba spinoasă, dar sublimă a preoţiei, se numără şi cea a Arhidiaconului Prof. Dr. Ioan Zăgrean.

Când aştern pe hârtie aceste amintiri despre părintele profesor doctor Ioan Zăgrean, sufletul este stăpânit de adânci sentimente şi emoţii. A evoca gânduri şi amintiri despre un om mare, este un lucru delicat şi plin de răspundere. Şi totuşi elevii au o sfântă datorie să cinstească pe cei care le-au dat învăţătura, pe acei care i-au format ca oameni. Aş dori să-i fac un portret moral cât mai adecvat, aşa cum a fost, cu verva şi inteligenţa lui spontană, uneori cu ironia discretă, cu adânca lui cultură, cu înclinaţia spre a face bine. Modest, cinstit, corect sunt calităţi care i-au caracterizat personalitatea. Deşi sever, avea un suflet mare. Specialist în toate sectoarele de predare ale Teologiei, inclusiv limba ebraică.

Părintele Zăgrean a fost iubit de elevi şi studenţi. Îl iubeau şi îl respectau pentru calităţile sale de om, dascăl şi preot. Vocaţia sa a fost aceea de profesor de Teologie de a împărtăşi elevilor, studenţilor cunoştinţe cât mai bogate. Vorbea captivant, spiritual, cald şi erudit. Cursurile sale aveau o ţinută academică, fiind un profesor de cultură enciclopedică.

A fost un distins slujitor al Sfântului Altar, mistuit de flacăra sfântă a datoriei faţă de misiunea sa de diacon. A slujit cu mari ierarhi şi mitropoliţi ai Ardealului. A împodobit prin vocea sa aleasă catedralele eparhiale din Cluj şi Sibiu. În cei cinci ani petrecuţi pe băncile Seminarului Teologic din Cluj, elevii erau obişnuiţi că profesorul Zăgrean nu ştie să dea nota 10 la oral. Era un examinator pretenţios şi temut. Dar, era foarte bucuros când elevii răspundeau bine, şi cu satisfacţie ce i se citea pe faţă, acorda nota maximă. A ocupat funcţia de director al Seminarului Teologic Ortodox din Cluj, în perioada cea mai grea când furia comunistă era îndreptată împotriva şcolilor teologice. Această furie s-a făcut mult mai simţită la Cluj. După concepţia regimului comunist trebuiau distruse toate elementele care ar fi pus în pericol statul ateu: oameni, cărţi, bunuri ş.a. Cu groază ne aducem aminte cum au dispărut câteva mii de volume de cărţi din Biblioteca Seminarului Teologic, lucrări ce nu s-au mai recuperat niciodată. Sau sub ochii îngroziţi ai profesorilor şi elevilor au fost arestaţi doi distinşi profesori de Teologie: profesorul doctor Liviu Munteanu şi părintele profesor Ioan Bunea, pentru redactarea unei programe analitice de învăţământ religios.

Ca un distins slujitor al Bisericii Ortodoxe româneşti, părintele profesor Ioan Zăgrean nu a făcut compromisuri. A dat dovadă de un caracter puternic, o personalitate de o aleasă ţinută morală, atitudine fermă în faţa vicisitudinilor vieţii. În ciuda vremurilor ateiste de pe băncile Seminarului Teologic Ortodox din Cluj au ieşit oameni de seamă. Numeroşi ierarhi, profesori universitari, cadre didactice, slujitori în administraţia Bisericească, consilieri, protopopi, preoţi de seamă ai Bisericii străbune.

Bunii şi înţelegătorii noştri profesori au servit această şcoală, şi prin ea Biserica neamului şi sufletul poporului român în timpurile cele mai grele, creînd elevilor condiţii frumoase de instruire, fără ca aceştia să cunoască prin ce valuri trece Şcoala şi Biserica noastră. Totodată, părintele prof. dr. Ioan Zăgrean a desfăşurat şi o bogată activitate publicistică.

Soţ ideal, tată iubitor de copii şi prieten sincer şi devotat, săritor la necazul şi durerea semenilor. S-a stins din viaţă la 1 August 1991, după o boală necruţătoare şi o suferinţă grea. Chipul său luminos va stărui în sufletele celor care l-au cunoscut şi mai ales al celor care l-au înţeles.

Toţi acei care i-am fost elevi şi studenţi, călători pe drumul vieţii, nu avem voie să-l uităm pe părintele prof. dr. Ioan Zăgrean..... Alţii poate l-au uitat.

Marele poet Lucian Blaga spunea: „În timpul eclipsei nu soarele este atins de, ci ochii care îl privesc”. Să ne adunăm amintirile şi acum, la ceas aniversar, în şoaptă de rugăciune să zicem: „Bunul Dumnezeu să-i facă parte de veşnică odihnă şi să-i răsplătească ostenelile depuse în slujba Bisericii şi a neamului său. Să rămână candela aprinsă pururea în sufletele noastre!”


'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>