--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Noiembrie 2017, nr. 11 (331), an XXVIII (serie nouă)
In memoriam
--- pagina: 12

Academicianul Horia Colan – in memoriam

de Pr. Florin-Cătălin Ghiţ

Anul acesta s-a mutat la Domnul unul dintre cei mai distinși oameni de știință ai Clujului și totodată un membru ales al Bisericii Ortodoxe, Academicianul Horia Colan (n. 11 mai 1926, Covasna - d. 24 iulie 2017, Cluj-Napoca), inginer român, profesor universitar și rector al Universității Tehnice din Cluj, specialist în domeniul metalurgiei, ales membru titular (2010) al Academiei Române.

Este fiul lui Gheorghe Colan (1896-1963) și al Elenei (născută Rafiroiu) (1899-1991), iar unchiul său a fost Mitropolitul Nicolae Colan (care între anii 1936-1957 a fost episcop al Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului, iar în data de 23 mai 1957 a fost ales Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolit al Ardealului până la sfârșitul vieții).

Horia Colan a urmat cursurile Liceului Moise Nicoară din Arad în perioada 1936-1944, cu o perioadă de 2 ani (1938-1940) în care a fost elev al Colegiului Național „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca. La bacalaureatul susținut la secția științifică s-a situat pe prima poziție.

Și-a continuat pregătirea la Facultatea de Electromecanică a Școlii Politehnice din Timișoara (1944-1949), fiind admis cu cea mai mare medie din cele trei facultăți reunite. În 1949 a obținut diploma de inginer mecanic și electrotehnic.

Academicianul dr. ing. Horia Colan a fost unul dintre fondatorii Universității Tehnice din Cluj-Napoca, intrând în corpul didactic al acesteia încă din anul 1950. După terminarea facultății rămâne cadru didactic la Institutul Politehnic din Cluj, parcurgând treptele profesionale: asistent (1950), șef de lucrări (1953), conferențiar (1964). În 1966 ocupă postul de secretar științific al Facultății de Mecanică (1966-1972) și membru în Consiliul Facultății de Mecanică (1966-1990). A obținut titlul de Doctor inginer în știința materialelor (metalurgie fizică, metalurgia pulberilor) la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca (1971) cu teza „Cercetări privind influența și difuzia cuprului în oțeluri și aliaje fier-carbon sinterizate”. În același an obține titlul de profesor și postul de șef al catedrei de Știința și Tehnologia Materialelor (1971-1985), precum și șeful Centrului de Cercetări pentru Metalurgia Pulberilor (1971-1985). Începând cu 1977 obține dreptul de a fi conducător științific de doctorat în specialitățile Metalurgie fizică, Știința materialelor și Istoria științelor tehnice, coordonând numeroase teze ale unor cercetători din învățământ, cercetare și producție.

Moralitatea și prestanța profesională au fost argumentele pentru care domnia sa a fost ales, după Revoluție, în 1990, Decan al Facultății de Mecanică și apoi Rector al Institutului Politehnic din Cluj-Napoca (1990-1992), în această perioadă fiind Președinte al consiliului rectorilor din Cluj-Napoca precum și membru în Consiliul Facultății de Știința și Ingineria Materialelor (1990-1996), membru în Senatul Universității Tehnice din Cluj-Napoca (1990-1996) și membru în Comisia Superioară de Atestare (1990-1992).

A mai fost membru în Comisia Națională TEMPUS (din 1992), în Colegiul Academic Universitar (1991-1992) și expert la Commission of the European Communities, Bruxelles pentru EC TEMPUS Office (din 1993).

În 9 martie 1991 este primit membru corespondent al Academiei Române fiind ales Președinte al Secției de Științe Tehnice și al Comisiei de Știința Materialelor ale Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Române. În același an este ales Vicepreședinte al Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) și Președinte al Diviziei de Istoria Tehnicii. Domnia sa a fost primul cadru didactic al Universității Tehnice din Cluj-Napoca ales în cel mai înalt for național de consacrare științifică și culturală a țării.

Este ales Vicepreședinte al Filialei Transilvania a Asociației Oamenilor de Știință din România (1990-1994) și devine membru fondator al Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR) - președinte al Secției de Știința și Ingineria Materialelor (1997).

În anul 2003 primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, în 17 ianuarie 2007 devine Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice din Cluj-Napoca, în 22 februarie 2007 este recompensat cu titlul Doctor Honoris Causa al Universității Transilvania din Brașov iar în 10 octombrie 2013 devine Doctor Honoris Causa al Universității „Petru Maior” din Târgu-Mureș.

În 30 martie 2010 este primit membru titular al Academiei Române.

Între subiecte abordate se numără: difuzia intergranulară a cuprului în oțeluri (brevet); studiul microscopic la temperaturi înalte al sinterizării materialelor Fe-Cugrafit; pseudoaliaje W-Cu, W-Ag (brevet); silicierea molibdenului; aliaje Ni-Cr-Si-B și Co-Cr-W-C pentru metalizare prin proiectare de pulberi; composite cu matrice metalică WC-W-Ni-(Cu-Zn-Si)-diamant etc.

De asemenea, a contribuit la descoperirea și valorificarea unor tradiții și priorități românești precum: prima descriere a metodei metalografice (1848), o importantă lucrare asupra oțelurilor de construcție (1888), difracția razelor X (C. Bungețianu, 1896), dezvoltarea științelor tehnice în Transilvania, relațiile franco-române, și a cercetat viața și opera unor personalități ale științei românești și universale - René de Réaumur, Petrache Poenaru, G. Barițiu, D. K. Cernov, Anghel Saligny, H. Le Chatelier, L. Guillet, P. Sergescu etc. Activitatea sa științifică se concretizează în peste 250 de lucrări publicate în țară și în străinătate dar și prin numeroase cărți fundamentale pentru domeniile de care s-a ocupat.

În urma căsătoriei cu Monica Rada (născută Dăneț) are două fete: Dana Boboc și Ligia Simionescu-Colan. Soția vrednicului de pomenire Academician Horia Colan, distinsa doamnă doctor Monica Colan este membră activă de multă vreme în Societatea Femeilor Ortodoxe din Cluj-Napoca, la manifestările căreia a participat adesea împreună cu soțul său. Intervențiile doamnei Colan pe teme spirituale și duhovnicești în cadrul întâlnirilor săptămânale ale Societății sunt mereu apreciate, avizate și deosebit de binevenite, mărturii ale unei vieți personale și familiale bisericești de excepție.

Slujba de înmormântare a Academicianului dr. ing. Horia Colan, trecut la cele veșnice la vârsta de 91 de ani, a avut loc joi, 27 iulie 2017, de la ora 10:30, în foaierul Casei Universitarilor din Cluj-Napoca și a fost oficiată de un sobor de preoți. Numeroși academicieni, oameni de cultură și profesori universitari, reprezentanți ai Universității Tehnice din Cluj-Napoca și ai Academiei Române i-au mulțumit, l-au comemorat și l-au condus pe ultimul drum. „Și-a dedicat întreaga viață învățământului universitar și cercetării, fiind un profesor și model profesional pentru numeroase generații de studenți ai Almei Mater Napocensis”, au transmis membrii Universității Tehnice din Cluj-Napoca.

În alocuțiunea adresată familiei și tuturor celor care l-au iubit și l-au apreciat pe academicianul Horia Colan, cu prilejul înmormântării, părintele profesor Ioan Bizău a subliniat noblețea marelui om de știință și deopotrivă participarea sa la viața de credință a comunității: „Cei care l-ați evocat pe domnul profesor Horia Colan, aproape toți ați pus accent, ați subliniat participarea sa nobilă, vrednică, luminoasă, ziditoare, la viața comunității. Chiar și cei care sunteți mai puțin familiarizați cu viața bisericească ați evocat participarea lui la viața comunității creștine. Am rămas tare impresionat de lucrul acesta. Mesajele frumoase, mesajele de mare căldură, de mare înțelepciune pe care le-ați transmis și care, toate împreună, alcătuiesc o parte din marea lecție pe care profesorul Horia Colan a oferit-o o viață întreagă și continuă s-o ofere”, a spus părintele conferențiar Ioan Bizău.

Academicianul Horia Colan rămâne, în mod special pentru cei tineri, un model de performanță academică și viață morală și familială în slujba cunoașterii și a comunității largi de oameni și a celei de credință a Bisericii.

Veșnica lui pomenire!