'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Părintele Diodor Todea s-a născut în ziua de 13 martie a anului 1906, în comuna Arieșeni (județul Alba), dintr-o familie dedicată slujirii altarului. Tatăl său, pe nume Ioan, a fost preot ortodox în Arieșeni, iar unul dintre frații lui mai mici, Viorel (n. 1919), a ajuns la rândul său preot. Pe mama sa o chema Maria, născută Palade. A urmat până în 1915 școala primară în Abrud, mutându-se apoi la Beiuș, unde în anul 1923 a absolvit liceul de băieți „Samuil Vulcan”. După aceea s-a înscris la Academia Teologică Ortodoxă Română din Cluj, pe care a terminat-o în anul 1928. Conform unor informații, ar fi absolvit și Facultatea de Drept din Cluj, în anul 1927.

După încheierea studiilor a funcționat ca profesor de religie la Sighet (jud. Maramureș), între 1928-1930, iar apoi la Alba-Iulia, între 1930-1933. În luna august a anului 1933 s-a căsătorit cu Emilia Vasiu din comuna Avram Iancu, jud. Turda interbelic (Alba actual), cu care a avut trei copii, doi băieți (Mircea și Sorin) și o fată (Ileana). În 31 august 1933 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Avram Iancu de către episcopul Nicolae Ivan. A slujit aici cu vrednicie, conștient de sarcina dificilă a preotului într-o lume tot mai secularizată. Un articol publicat în anul 1937 în revista Renașterea, cu titlul Preotul și lumea de azi, ni-l prezintă ca un preot luminat, neașteptat de proaspăt și actual în gândire. În contextul „veacului celui mai implacabil materialism”, după cum descrie părintele Diodor epoca sa – și cu atât mai mult pe a noastră –, preotul nu poate „asista impasibil la golirea totală a lui Dumnezeu din sufletele oamenilor”, ci trebuie să-și asume cu dedicație lucrarea misionară „înlocuind acel creștinism de suprafață prin creștinismul convingerii, prin cultivarea cu abnegațiune a sămânței dumnezeești. […] Pentru aceasta însă, ni se cere nouă în primul rând o trăire în Hristos. Să trăiești adecă în lume și totuși în afară de ea. Să stai mereu în ochii lumii ca o pildă, stimulând dorința de a te urma, de a face ca tine”. Pentru a realiza aceasta, preotul trebuie să conştientizeze că nu este doar „un păstrător de tradiții, de datini, în stare statică. Astăzi, ni se cer cât mai multe cunoștințe în toate domeniile”, pentru a putea da răspunsuri la provocările pe care le ridică societatea. Totodată însă, trebuie păstrată convingerea că doar Biserica „posedă grăuntele vieții veșnice în stare dinamică, [iar] el va putea dospi frământătura modernă a lumii”. Am redat aceste cuvinte deoarece considerăm că ele nu doar ilustrează cât se poate de bine gândirea părintelui, ci și redau ceea ce el a încercat să împlinească prin viața sa, lucru dovedit inclusiv de suferințele îndurate mai târziu în închisorile comuniste.

Și-a păstorit așadar cu râvnă turma în anii grei ai celui de-al Doilea Război Mondial, cât și după invadarea țării de trupele sovietice și preluarea puterii de către regimul comunist. În perioada tulbure de după 23 august 1944, aviația germană a parașutat – în luna decembrie – un grup de legionari în zona muntoasă dintre Cluj și Alba. În frunte cu Pavel Grimalschi și Aurel Chira, aceștia aveau misiunea de a sabota din spatele frontului armata sovietică în cazul unei eventuale intervenții armate germane. Pentru câteva luni, parașutații și-au găsit adăpost și hrană în comuna Avram Iancu, părintele Diodor Todea numărându-se printre localnicii care i-au ajutat. Până la urmă, grupul celor parașutați a fost arestat, însă părintele a scăpat de această soartă pentru că, se pare, numele său nu a fost menționat la anchete. Nu același lucru s-a întâmplat însă și cu fratele părintelui Diodor, părintele Viorel Todea, care era preot în Arieșeni și care i-a adăpostit la rândul lui pe parașutați. Arestat în 1949 și bolnav de TBC, părintele Viorel Todea a ajuns până la urmă la închisoarea sanatoriu de la Târgu Ocna, unde s-a integrat în cunoscutul „grup mistic” din jurul lui Valeriu Gafencu, pe care l-a spovedit și împărtășit pe patul de moarte. Tot el se pare că l-a botezat ortodox și pe cunoscutul pastor protestant Richard Wurmbrand, care rămăsese impresionat de trăirea duhovnicească a tinerilor „mistici” și hotărâse să se convertească la Ortodoxie. Informațiile despre acest eveniment sunt destul de neclare și contradictorii, pentru că Wurmbrand nu și-a asumat după eliberare acest botez, însă în mod interesant o posibilă confirmare a lui ne vine tocmai dintr-o declarație de anchetă a părintelui Diodor. Astfel, la 14 septembrie 1959, aflat în arest la Oradea, părintele spunea: „[Fratele meu] a stat mult timp de vorbă cu un evreu foarte cult, care a umblat prin mai multe ţări şi cu care a discutat despre doctrina creştinismului în mod perseverent; având fratele meu ferma convingere că l-a convertit pe acest evreu, făcând prin aceasta un titlu de mândrie. Mi-a spus că despre această convertire a vorbit şi Episcopului Colan de la Cluj”.

Revenind la traseul părintelui Diodor, se pare că acesta a avut un prim contact cu închisoarea comunistă în anul 1948, fișa matricolă penală a lui menționând că a fost arestat în acel an vreme de 2 luni pentru „sabotaj economic”, fără vreo altă informație în plus. Oricum, după o slujire de aproape 16 ani în comuna Avram Iancu din Munții Apuseni, părintele se mută, la 1 mai 1949, ca paroh al comunei Baciu din apropiere de Cluj. Documentele nu ne păstrează prea multe informații despre slujirea sa aici, decât că în anul 1954 și 1956 a fost premiat cu distincții speciale.

Cu ocazia valului represiv din anii 1958-1959, vechile dosare sunt redeschise și așa se pare că Securitatea ajunge și la numele părintelui ca unul dintre cei ce îi adăpostise pe parașutați. Cert este că în vara anului 1959 fratele părintelui este arestat din nou (fusese eliberat în 1954), iar la câteva luni după, pe 7 septembrie 1959, este arestat și părintele Diodor. A fost anchetat în arestul Securității din Oradea până în ianuarie 1960, fiind introdus într-un lot de patru persoane implicate în susținerea celor parașutați. Judecat de Tribunalul Militar Cluj în deplasare la Oradea, părintele a fost condamnat – conform sentinței nr. 621 din 14 iunie 1960 – la „12 ani muncă silnică, 7 ani degradare civică și confiscarea totală a averii personale”, pentru „infracțiunea de complicitate la crima de trădare de patrie”. Recursul îi este respins. La sfârșitul anului 1960 este mutat la penitenciarul din Dej, unde va rămâne până în 1963, când este mutat la Gherla. De aici s-a eliberat un an mai târziu, pe data de 3 august 1964, declarându-și ca domiciliu localitatea Baciu.

La foarte puțin timp după eliberare, pe 11 august 1964, părintele scrie un memoriu către Preasfințitul Teofil Herineanu, cerând reprimirea în cler. „În situația în care mă găsesc, respectuos Vă rog Preasfințite să binevoiți a-mi da posibilitatea de a servi din nou la Altar, prin numirea mea ca preot într-una din parohiile libere, de preferință Coruș care este mai aproape de domiciliul subsemnatului; aceasta până când parohia a cărui titular am fost va fi liberă”. Conform procedurii standard, părintele Diodor Todea este trecut prin Consistoriul Eparhial în 26 august 1964, condamnat retroactiv, iar în data de 27 august este reprimit în cler și până la urmă încadrat în parohia Baciu, unde va sluji până la sfârșitul vieții.

Bibliografie:

AAC, Fond Personal.

AAC, Fond Disciplinar.

ACNSAS, Fond Penal, Dosar 15023.

Diodor Todea, „Preotul și lumea de azi”, în Renașterea, anul XV, nr. 40, 3 octomvrie 1937, Cluj. V. http://www. teologiepentruazi. ro/2015/12/14/#_ftn15.

Adrian Nicolae Petcu, „Părintele Diodor Todea în închisoarea comunistă”, în Ziarul Lumina, 29 martie 2012, pe internet la: http://ziarullumina.ro/parintele-diodor-todea-in-inchisoarea-comunista-70836. html.

Adrian Nicolae Petcu, „Închisorile părintelui Viorel Todea din Arieşenii Albei”, în Ziarul Lumina, 27 iulie 2012, pe internet la: http://ziarullumina.ro/Inchisorile-parintelui-viorel-todea-din-ariesenii-albei-73846. html.

Adrian Nicolae Petcu, „Mărturii de spiritualitate creştină în temniţa comunistă: convertirea lui Richard Wurmbrand”, în Ziarul Lumina, 21 octombrie 2015, pe internet la: http://ziarullumina.ro/marturii-de-spiritualitate-crestina-in-temnita-comunista-convertirea-lui-richard-wurmbrand-106316. html.

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/richard-wumbrandt-convertire-ortodoxie/.

Fișă matricolă penală: http://www.biblioteca-represiunii.ro/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/T/T%2008.%20Tocaci%20-%20Tolvay/Todea%20Diodor/.