'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Două căi privilegiate întru întâlnirea şi însoţirea cu Hristos

La început de aprilie, ASCOR şi Biserica Studenţilor a organizat un triplu eveniment cultural. După 20 de ani de la înfiinţarea asociaţiei, prima generaţie ASCOR s-a reîntâlnit pentru a povesti despre bucuria vremurilor când s-a înfiripat o prietenie de nezdruncinat între sufletele căutătoare de Dumnezeu şi de frumos. În prima seară emoţia reîntâlnirii a copleşit atât sufletele reprezentanţilor generaţiei de aur, cât şi a celor care i-au ascultat cu nesaţ. În serile care au urmat, invitaţii speciali, Costion Nicolescu, Lamia Beligan şi Părintele Ioan Pintea au vorbit despre poezie, frumuseţea lumii redată prin versuri şi despre prietenie.

Prietenie programată să dăinuiască pentru veşnicie – generaţia de aur ASCOR
după 20 de ani

,,Chiar de ai spune de mii de tezaure, totuși nimic nu ar fi mai de preț ca un prieten adevărat.” (Sf. Ioan Gură de Aur.)

Părintele Teofil Părăian spunea într-una din cuvântările sale: „unde există prietenie, există bucurie, pentru că iubirea-i fericire; unde există prietenie, există bucuria de a oferi, bucuria de a primi, există o relaţie pe care am numit-o: «o realitate a raiului în viaţa noastră de toate zilele»”. Acesta a fost şi percepţia tuturor celor care au avut şansa şi onoarea de a lua parte la reîntâlnirea primei generaţii ASCOR din Cluj. Purtaţi în urmă cu douăzeci de ani, frumuseţea şi sinceritatea unor prietenii legate întru Hristos ne-a arătat, cum nu se putea mai bine, că prietenia este, într-adevăr, un dar de preţ de la Dumnezeu. Ea bucură sufletele noastre şi ne ajută să ne exprimăm respectul şi iubirea în mod reciproc. Aşa a fost prietenia tinerilor ascorişti de acum douăzeci de ani, dar la fel de puternică a rămas şi în prezent, indiferent de căile pe care fiecare le-a urmat în viaţă. Unul dintre cele mai importante lucruri învăţate e că prietenia se poartă mereu în suflet, în minte şi în gânduri.

Studenţii de ieri, oamenii în plină maturitate şi împlinire azi, care ne-au bucurat cu prezenţa lor în seara de 9 aprilie 2013 au fost: Părintele Ioan Gânscă, Părintele Grigore Dinu Moş, Părintele Cătălin şi Nicoleta Pălimaru, Părintele Florin Cătălin Ghiţ, publicistul Nicolae Turcan, filologul Maria Elena Ganciu, Cristina Manea şi, nu în ultimul rând, amfitrionul acestei reîntâlniri, Părintele Ciprian Negreanu. Invitatul special a fost Prea Sfinţitul Vasile Someşanul, unul dintre părinţii duhovniceşti care a marcat formarea acestor prieteni adunaţi în Biserică prin taina credinţei. Toate amintirile purtate în suflet atâţia ani au prins viaţă din nou în Amfiteatrul Facultăţii de Geografie cu ajutorul unui colaj de fotografii personale realizat de doamna preoteasă Corina Negreanu, alături de fiica ei, Ilinca Negreanu. Prezentarea a început cu imaginea Înaltului Bartolomeu Anania, lumina binecuvântată asupra Clujului, care a schimbat fundamental vieţile tinerilor studenţi de atunci. Fotografiile care au urmat, ne-au purtat la începutul anilor 90, când minunea acestor prietenii şi temelia a ceea ce este ASCOR-ul astăzi s-a înfiripat treptat.

Imaginile de la numeroasele pelerinaje organizate de tinerii creştini înflăcăraţi ale acelor vremuri, dar şi discursurile ţinute acum de adevăraţi propovăduitori ai credinţei (majoritatea devenind preoţi sau monahi între timp), au arătat frumuseţea lucrării lui Dumnezeu şi taina pe care a avut-o şi o are în continuare cu fiecare dintre ei. Poveştile lor susţinute chiar şi de lecturări din jurnal au alcătuit un model bine-conturat pentru tinerii creştini de azi. Întâlnirile nenumărate din podul situat deasupra cofetăriei Carpaţi, unde se rugau şi citeau Psaltirea cu orele, discuţiile pe marginea cărţilor de învăţătură creştină pe care le organizau, cenaclurile la care participau, plimbările nesfârşite de-a lungul şi de-a latul Clujului universitar de atunci pentru a se conduce acasă unii pe alţii, toate acestea sunt un exemplu demn de urmat pentru ascoriştii de acum.

Deşi fiecare avea o personalitate diferită, ceea ce i-a unit a fost spiritul lor revoluţionar şi dragostea faţă de Dumnezeu. Împreună au crescut, s-au format, s-au dezvoltat într-un mod în care nici cele mai îndepărtate colţuri ale minţii nu le-ar fi putut gândi vreodată. Fiecare a dat şi a primit fără a mai şti cât, dar toţi au fost binecuvântaţi cu dărnicia şi iubirea fără limite a lui Dumnezeu. Părintele Teofil Părăian, un alt om duhovnicesc care i-a întărit în credinţă pe aceşti înaintemergători ai ASCOR-ului, spunea că fiecare îşi trăieşte prietenia în felul lui şi la nivelul lui. Doar „o prietenie umbrită de darul lui Dumnezeu şi întemeiată pe poruncile lui Dumnezeu este sigură. În orice prietenie adevărată a oamenilor credincioşi, legătura este făcută nu numai la nivelul omului, ci şi din darul Domnului. Dumnezeu nu poate fi absent dintr-o prietenie a oamenilor credincioşi, dintr-o prietenie adevărată”, iar seara de 9 aprilie ne-a demonstrat acest lucru din plin.

Discursurile pline de bucurie, melancolie, umor, pe alocuri melancolice, umbrite de o fineţe poetică au vorbit despre o legătură sufletească ce nu dă semne să îmbătrânească niciodată. Din contră, tocmai aceasta e cea care le dă tinereţea şi primăvara veşnică. Aceste prietenii parcă „programate” pentru veşnicie ne cuprind sufletul inundându-l cu o fericire fără margini, o fericire dumnezeiască. Ele sunt cele care au schimbat şi continuă să schimbe vieţi: pe ale lor, dar şi pe ale noastre.