'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Vineri, 10 mai 2013, biserica cea nouă a Mănăstirii Salva, cu Hramurile: „Izvorul Tămăduirii” și „Sfinții Mucenici și Mărturisitori Năsăudeni”, a fost târnosită de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, înconjurat de un numeros sobor de ierarhi, preoți și diaconi. Evenimentul a avut loc într-o zi în care s-au împlinit 250 de ani de la revolta grănicerilor năsăudeni de pe platoul „Mocirla” din Salva, din 10 mai 1763, condusă de bătrânul Tănase Todoran din Bichigiu, recunoscut astăzi ca Sfântul Mucenic și Mărturisitor Atanasie Todoran și rânduit să fie ocrotitorul acestei sfinte biserici.

Nimeni nu s-a gândit să potrivească lucrurile în felul acesta, ci a fost o potrivire a providenței și un semn că în dorința credincioșilor din Salva, în frunte cu păstorul lor, P. C. Pr Dumitru Morar, de a construi o mănăstire, s-a manifestat dorința Sfinților Mucenici Năsăudeni de a se înălța pe aceste meleaguri un sfânt locaș în care să se pomenească și să se preamărească jertfa lor, spre slava lui Dumnezeu și spre întărirea credinței ortodoxe în aceste ținuturi.

În mai 1994, locul ales pentru zidirea mănăstirii era aproape pustiu, locuit doar de văduva Varvara Cotuțiu, o creștină evlavioasă și rugătoare pentru tot poporul, care și-a dăruit cu toată inima grădina casei pentru săvârșirea acestei sfinte zidiri. Pe 14 mai 1994, vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu, pe atunci doar Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, a fost chemat să vadă locul ales și, fiind impresionat de elanul credincioșilor, chiar dacă nu era pregătit să sfințească piatra de temelie, a luat o cruce din lemn, a înfipt-o în pământ și a zis: „Aici va fi altarul viitoarei biserici”. A mai spus o rugăciune de binecuvântare și apoi le-a urat tuturor spor la lucru.

Binecuvântarea și urarea au fost de mare efect și deja pe 24 iunie 1994, Înaltpreasfințitul Bartolomeu a fost chemat să sfințească o bisericuță din lemn cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, ridicată în doar 28 de zile lucrătoare.

Între timp au fost aduse șapte surori de la Mănăstirea Govora, în fruntea cărora a fost rânduită stareță, monahia Emanuela Moisa. Au locuit toate într-o casă, în câmp, a unei credincioase din Năsăud, până în Ajunul de Crăciun din același an, când au intrat în casă nouă cu chilii și cu toate cele necesare traiului monahal. În februarie 1995 a fost trimis și un părinte slujitor și duhovnic de la Mănăstirea Nicula, ieromonahul Teofil Roman.

Toată lumea era foarte uimită de cele ce se întâmplau și peste tot se vorbea de „minunea de la Salva”. Bisericuța din lemn, în foarte scurt timp a devenit neîncăpătoare pentru credincioșii care veneau la slujbă în fiecare duminică și sărbătoare și chiar la slujbele de seară și de noapte din timpul săptămânii. Prin urmare s-a simțit nevoia construirii unei noi biserici sub acoperământul căreia să încapă toată lumea.

De data aceasta fără grabă și după toată rânduiala, cu toate demersurile necesare împlinite, la praznicul „Izvorul Tămăduirii” din anul 1996, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Bartolomeu, a pus piatra de temelie pentru noua biserică de zid, care a avut nevoie de 17 ani pentru a fi gata de sfințire. Arhiepiscopul Bartolomeu a participat la ea doar din altarul cel ceresc, alături de Sfinții Mucenici Năsăudeni, a căror canonizare i se datorează în mare măsură.

Au fost ani grei, dar frumoși în același timp, cu multe osteneli și jertfe din partea obștii monahale, dar și a obștii credincioșilor din Salva, la care s-au adăugat parohiile din județ și din alte zone ale țării, chiar din afara granițelor.

Maica stareță, stavrofora Emanuela a ținut mereu candela aprinsă și a însuflețit cu rugăciunea fierbinte, cu cuvântul și cu propriul exemplu obștea, care pe parcurs s-a împuținat din pricina efortului mare depus în fiecare zi.

După 13 ani de slujire la Salva, părintele Teofil a fost rânduit eclesiarhul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, iar Bunul Dumnezeu a avut grijă să-l trimită în loc pe părintele protosinghel Teofan Timiș, tot de la Mănăstirea Nicula. Un slujitor foarte înzestrat, care a avut o contribuție majoră la finalizarea lucrărilor, fără de care momentul sfințirii s-ar fi amânat foarte mult.

Ziua sfințirii s-a dorit să fie pe măsura frumuseții acestei biserici, impunătoare ca o catedrală și înzestrată cu o pictură foarte frumoasă și, de asemenea, cu odoare de mare preț, vrednice de bunăcuviința casei Domnului. A fost invitat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel să încununeze această sărbătoare, dar, din pricina agendei foarte încărcate, nu a putut să ia parte, transmiţând doar mesajul intitulat: „O nouă poartă a cerului în Țara Năsăudului”, citit cu această ocazie de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Andrei. Prea Fericirea Sa a trimis, în semn de cinstire, mai multe distincții pentru cei ce s-au implicat în mod deosebit în această mare și sfântă lucrare.

Înălțătorul eveniment i-a adunat în jurul Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, pe următorii ierarhi: Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Parisului și Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale; Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei; Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord și Preasfințitul Părinte Vasile Someșanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

În ajun, la ora 17.30, delegația de la Cluj a fost întâmpinată cu foarte multă bucurie de către: P. C. Pr. Ioan Dâmbu, Protopopul Năsăudului; P. C. Pr. Dumitru Morar, preotul paroh; domnul Gheorghe Onul, primarul comunei Salva precum și de către mulțimi de credincioși îmbrăcați în costume tradiționale de sărbătoare. După urările de bun-venit, au fost invitați să urce în trăsuri frumos împodobite și, însoțiți de un alai de tineri călăreți, au pornit spre mănăstire.

La Mănăstire, în dangătul clopotelor noi, împletit cu răsunetul bătăilor de toacă, au fost întâmpinați de către obștea mănăstirii în frunte cu maica stareță și părintele duhovnic, înconjuraţi de numeroși preoți și credincioși. A urmat un scurt Te Deum în biserica cea nouă, după care la ora 19.00, pe o scenă special amenajată, în prezența Înaltpreasfințitului Andrei și a Înaltpreasfințitului Iosif, Preasfințitul Vasile Someșanul a oficiat slujba vecerniei și a rostit un cuvânt de învățătură. Seara s-a încheiat cu cina și pregătirile pentru ziua cea mare a sfințirii.

A doua zi, la ora 8.30 a început slujba târnosirii, săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Andrei împreună cu ierarhii mai sus amintiți, înconjurați de un numeros sobor de preoți și diaconi, dintre care numim pe: P. Cuv. Arhim. Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Eparhia Clujului; P. Cuv. Arhim. Teofil Roman, eclesiarhul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca; P. C. Pr. Cristian Baciu, consilier bisericesc; P. C. Pr. Nicolae Buda, inspector eparhial; P. C. Arhid. Claudiu Grama, consilier cu probleme de protocol; P. C. Pr. Ioan Dâmbu, protopopul Năsăudului; P. Cuv. Protos. Nicolae Moldovan, starețul Mănăstirii Nicula. Slujba s-a încheiat cu un scurt cuvânt al Părintelui Mitropolit, în care a explicat semnificația rânduielii de sfințire a bisericii. A urmat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, în cadrul căreia, după citirea Evangheliei, Înaltpreasfințitul Iosif a rostit un bogat cuvânt de învățătură, pregătindu-ne în felul acesta pentru Liturghia Euharistică, în cadrul căreia pe lângă soborul de slujitori, s-au împărtășit și foarte mulți credincioși.

Sfânta Liturghie și toate slujbele oficiate cu această ocazie au fost înfrumusețate de cântarea la strană a unui grup de psalți de la Catedrala Patriarhală din București. La final, Înaltpreasfințitul Andrei, a salutat prezența ierarhilor, a oficialităților centrale și locale, în mod special a Președintelui României, Domnul Traian Băsescu, precum și a clerului și a tuturor credincioșilor. A dat apoi citire mesajului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, rostind și un cuvânt de mulțumire și recunoștință tuturor celor ce s-au implicat în edificarea acestui așezământ monahal și a noii sale biserici. Recunoștința a fost exprimată și prin distincțiile și diplomele de aleasă cinstire, acordate după cum urmează: Eclesiarhului Catedralei Mitropolitane, părintele Arhim. Teofil Roman (fost duhovnic al mănăstirii), i s-a înmânat Crucea Patriarhală; Maicii stareţe, stravrofora Emanuela Moisa, i s-a oferit Ordinul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”; părintelui Protosinghel Teofan, duhovnicul Mănăstirii, i s-a oferit Ordinul „Sfântului Ştefan cel Mare”, domului Deputat Ioan Oltean şi domnului Radu Moldovan, Preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa, li s-a oferit Ordinul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. După aceasta, ÎPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei a oferit o serie de distincţii din partea Arhiepiscopiei: Preotul Paroh al comunei Salva, părintele Dumitru Moraru, a primit „Crucea Transilvană”. De asemenea, ÎPS Andrei a înmânat „Crucea Transilvană” domnului Onul Gheorghe, Primar al Comunei Salva, precum şi doamnei Varvara Cotuţiu, cea care a donat terenul pe care este construită în prezent Mănăstirea. În final, ÎPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului a oferit maicii stareţe diplome de aleasă cinstire pentru a le dărui ctitorilor care au ajutat la construcţia acestui aşezământ monahal.

Maica stareță, stavrofora Emanuela, a dat citire, cu emoție și bucurie, unui cuvânt de mulțumire intitulat: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim într-însa”. Înainte de plecare, credincioșii au avut posibilitatea să intre prin sfântul altar și să primească binecuvântare, iar bunii creștini din Salva au oferit tuturor o gustare în cadrul unei agape îndestulate pentru toți oaspeții şi închinătorii prezenţi.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate cu îmbelşugare peste noi și-L rugăm să întărească această Mănăstire până la sfârșitul veacurilor, ca loc de vindecare, de mântuire și de sfințire pentru toți cei ce viețuiesc și vor viețui aici, precum și pentru toți cei care-și vor îndrepta pașii și gândul spre ea.