Serile duhovniceşti din postul Paştelui au adus la Cluj invitaţi care le au vorbit tinerilor despre mântuirea în familie, rolul duhovnicului, asumarea sau lepădarea Crucii, despre patimi şi despre Înviere
martie 29th, 2010
Serile duhovniceşti din postul Paştelui au adus la Cluj invitaţi care le‑au vorbit tinerilor despre mântuirea în familie, rolul duhovnicului, asumarea sau lepădarea Crucii, despre patimişi despre Înviere
În postul Paştelui, conform tradiţiei bine ştiute, ASCOR Cluj organizează în fiecare seară de joi întâlniri duhovniceşti cu invitaţi deosebiţi.
Despre Mântuire în viaţa de familie…
În prima săptămână, cel care a reuşit să adune o sală arhiplină de însetaţi după cuvinte de folos a fost Părintele Constantin Necula, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu. Cunoscut pentru apropierea faţă de tineri printr-un dilaog deschis şi direct, susţinut de o bună doză de umor sănătos, Părintele Constanit Necula le-a vorbit celor prezenţi în amfiteatrul Facultăţii de Chimie despre Mântuirea în viaţa de familie. Ca deobicei, întrebări au fost multe şi diverse. Majoritatea lor s-au referit la viaţa de familie, prietenie, dar au existat şi întrebări despre alte subiecte. Ştiut fiind faptul că Părintele Constantin Necula abordează un mod de discuţii mai degrabă tranşant, fără prea multe ocoluri, tinerii se simt liberi pentru a adresa întrebări mai îndrăzneţe izvorâte din căutări, dar şi din curiozităţi.
În cadrul conferinţei, Părintele Constantin Necula a accentuat faptul că termenul de familie şi modul de a percepe viaţa în familie sunt schimoniste în prezent, oamenii uitând care este rolul acesteia. „Familia este mai mult decât împlinirea plăcerilor trupeşti. Din ceea ce mă întrebaţi îmi dau seama că suntem prea departe de a înţelege rolul familiei. Or, viaţa de familie este încă o cale pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu spre mântuire…”. Totodată, teologul sibian a punctat foarte clar că mântuirea este posibil de atins nu doar pe calea monahismului, ci şi prin viaţa de familie. Aspectul dat a fost pus în discuţie tocmai pentru că adesea se crede că viaţa de familie este o cale inferioară, unde mântuirea nu este posibil de înfăptuit. „Cei care se căsătoresc pentru Dumnezeu bine fac. Cei care nu se căsătoresc, dar aleg calea monahismului tot bine fac. Şi una, şi celalată dintre căi este binecuvântată şi egală. Egalitatea este dată de Harul lui Dumnezeu pentru cei care îşi aleg una dintre aceste căi. Dar, trebuie să ţinem cont că aceste căi sunt egale doar pentru cei care se căsătoresc întru Domnul şi cei care se călugăresc întru Domnul.”
De asemenea, Părintele Constantin Necula a pus în discuţie şi subiectul creşterii copiilor, subliniind importnaţa aducerii lor în Biserică fără constrângeri şi obligaţii. În opinia conferinţiarului, una dintre provocările părinţilor în educaţia creştină corectă este de a-i face curioşi pe copii să vină la Biserică şi să vadă, apoi din propria lor voinţa să dorească să-I urmeze lui Hristos.
La finalul întâlnirii, Părintele Constantin Necula a spus că în prezent se observă o proastă familiaritate a noţiunii de familie. „În ceea ce priveşte familia creştină suntem în ceaţă. După douăzeci de ani de vorbit filocalic am ajuns la concluzia că înainte de a-i trece pe oameni spre paginile de aur ale ascezei mistice şi ale vieţii creştine înalte am uitat de nişte gesturi minimale existente în familie pe care nu le mai avem de unde învăţa. Biserica ne îndeamnă să ţinem vie căsătoria prin prezenţa lui Hristos. Înainte de a spune că orice căsătorie este o bucurie, trebuie să ştim că taina căsătoriei este mai întîi de toate o răstignire.Căsătoria înseamnă pregătirea şi disponibilitatea de a muri pentru celălat . Este nevoie ca cineva să moară pentru ca să se străvadă în ei forţa învietoare a Iubirii. Dacă merită să iubiţi pe cineva, nu o faceţi pentru o perioadă scurtă de timp, ci iubiţi pentru o veşnicie”, a fost îndemnul de final al Părintelui Constantin Necula.
Despre rolul părintelui duhovnicesc în lucrarea desăvârşirii…
Un alt invitat care a ştiut să capteze atenţia şi să prezinte un dicurs bine documentat a fost Părintele Simion Todoran, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia. Părintele a vorbit pe marginea temei Rolul părintelui duhovnicesc înlucrarea desăvârşirii.
De la bun început teologul a punctat faptul că lucrul cel mai important pentru un om este să intre sub ascultarea unui duhovnic. În opinia invitatului, plecarea capului şi ascultarea faţă de un părinte duhovnic reprezintă o taină pe care mulţi dintre noi nu o mai şitu să o aplice în viaţa de zi cu zi. „Importanţa ascultării nu se poate compara cu nimic. Cine intră în ascultare este MARE. Un asemenea om îşi aşează nădejdea în Dumnezeu. În felul acesta, sufletul este al lui Dumnezeu, iar cel ce ascultă reuşeşte să ajungă cu timpul un înger pământesc”, a punctat Părintele Simion Todoran. Printr-o comparaţie extrem de sugestivă, tinerilor li s-a comunicat că duhovnicul are capacitatea de a-l întroduce pe bolnav (omul rănit sufleteşte) în sala de aşteptare a lui Dumnezeu, aceasta fiind Biserica. În colaborarea tainică, duhovnicul încearcă să-l înveţe pe ucenic să se debaraseze de formalităţi şi de superficialităţi, astfel încât chipul lui Dumnezeu din om să fie lesne descopeirt şi să iasă la iveală cu ajutorul duhovnicului. Pentru aceasta este nevoie de o lucrare de purificare constantă care îi întăreşte ucenicului voinţa de a nu mai păcătui. În cele din urmă, rolul duhovnicului este de a-l călăuzi pe discipolul său şi de a-l învăţa să meargă singur pe calea asumării şi înfruntării păcatelor. Ca şi concluzie, Păarintele Simion Todoran a spus că taina ascultării de duhovnic este una dintre cele mai mari realităţi care duce spre mântuire, fiind lucrarea lui Dumnezeu prin duhovnic. Potrivit Sfinţilor Părinţi, ascultarea este plasată mai sus de post şi rugăciune, pentru că tot ce se face fără ascultare este slavă deşartă, pe când cel ce ascultă nu are motiv să se trufească.
Pentru a avea un portret mai amplu al unui duhovnic îmbunătăţit profesorul de la Alba-Iulia a oferit câteva criterii după care se poate identifica dacă un preot are sau nu vocaţia de a fi şi duhovnic. Mai întâi de toate duhovnicul trebuie să fie un om al rugăciunii care să aibă un dialog continuu cu Dumnezeu. Iubirea tuturor oamneilor, mai ales dragostea faţă de cei care îl urăsc este o calitate esenţială a unui duhovnic vindecător de suflete. Cu cei care se străduiesc să vină la Biserică şi să plinească poruncile duhovnicul trebuie să fie smerit şi blând, iar faţă de cei care nu vor să se lase de păcate duhovnicul trebuie să manifeste duritate. Neiubirea de arginţi, indiferenţa faţă de bogăţiile lumii acesteia şi faţă de laudele care i se pot aduce sunt elemente constitutive în viaţa unui duhovnic. Cel mai important criteriu este dăruirea duhovnicului faţă de Biserică şi fii săi duhovniceşti. Părintele Simion Todoran spune că un preot bun moare şi învie cu turma lui. „Păstorul bun stă alături de turma lui, nu o lasă şi fuge.”
La finalul întâlnirii Părintele Simion Todoran a povestit despre întâlnirile sfinţiei sale cu Părintele Arsenie Boca. Acestea au fost mai multe pe parcursul anilor, prima întâlnire, cea din 1979, a fost încrustată pe verigheta Părintelui Todoran ca şi aducere aminte de binecuvântarea de a-l fi cunoscut şi de a fi primit sfaturi de la Părintele Arsenie Boca. Chiar dacă a riscat să fie urmărit şi intimidat de către fosta securitate, Părintele Simion Totodran nu s-a lăsat de Părintele Arsenie Boca şi la urmat pretutindeni până la sfârşitul vieţii Sale pământeşti. La înmormântare a fost unul dintre cei patru care au dus sicriul Părintelui Arsenie Boca. Datorită sfaturilor primite şi ascultării, Părintele Simion Todoran a reuşit să treacă peste multe greutăţi, iar astăzi, una dintre dorinţele sfinţiei sale este de a aduna în continuare cât mai multe mărturii despre viaţa şi minunile Părintelui Arsenie Boca.
Tatina Onilov
La început de martie ASCOR Cluj a organizat o adunare generală în cadrul căreia au fost prezentate principalele activităţi ale asociaţiei
martie 29th, 2010
La început de martie ASCOR Cluj a organizat o adunare generală în cadrul căreia au fost prezentate principalele activităţi ale asociaţiei
La început de primăvară Asociaţia Studenţilor Creştini din România (ASCOR), filiala Cluj a oranizat în cadrul Bisericuţei din Hasdeu o întâlnire generală cu actuali, foşti şi viitori membri. Întrunirea s-a vrut a fi o prezentare a tuturor activităţilor ASCOR mai ales pentru tinerii care nu fac parte din asociaţie, cu scopul de a face cunoscute atelierele, acţiunile sociale şi proiectele organizate de către ascorişti.
La întâlnirile generale ale ASCOR tinerii interesaţi de activităţile asociaţiei au posibilitatea să afle mai multe detalii şi să întrebe direct despre modul în care acestea se desfăşoară. De asemenea, ei pot interacţiona cu responsabilii şi coordonatorii proiectelor sau atelierilor. Totodată, cei care care simt că se identifică şi vor să facă parte dintr-o organizaţie cu profil creştin-ortodox care desfăşoară în deosebi acţiuni filantropice pot deveni membri ASCOR prin completarea unei fişe de adeziune.
Conducerea ASCOR Cluj, prin intermediul vicepreşedintei Oana-Raluca Băilă, a ţinut să ofere celor prezenţi la adunare cât mai multă informaţie pentru a-i face pe tineri curioşi, dar, totodată să-i provoace şi la implicare în activităţile asociaţiei. Oferta referitoare la atelierele de pictură a icoanelor, de litografie, metaniere, muzică psaltică, întâlnirile pentru discuţii pe marginea cărţilor şi pentru vizionarea filmelor rămâne valabilă în continuare, coordonatorii acestora fiind pregătiţi să îşi desfăşoare activităţile cât mai atractiv.
Ateliere noi la ASCOR
Totuşi, ASCOR vine şi cu noutăţi. Pentru perioada imediat următoare, înainte de sărbătoarea Învierii Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, va exista un atelier de încondeiere a ouălor. Responsabilă de instruirea participanţilor despre aplicarea corectă şi dibace a ornamentelor pe ouăle de Paşti este Oana-Raluca Băilă. Potrivit ei, în cadrul atelierului drept model se va folosi o colecţie de ouă încondeiate ce provin din zona Braşovului. A fost aleasă această serie pentru că este una completă care conţine diverse modele şi pentru care s-au folosit mai multe tehnici de încondeiere. „În cadrul atelierului vom avea posibilitatea să descoperim simbolurile, tehnicile şi mai ales tradiţiile populare care s-au păstrat şi care s-au transmis pe parcursul anilor”, a subliniat Oana-Raluca.
O a doua noutate se referă la atelierul de modelare a lutului organizat şi coordonat de către Anca Bâlc. Curioşii de a degusta arta olăritului şi de a afla mai multe secrete ale acestei meserii cu tradiţii seculare vor avea posibilitatea să parcurgă pas cu pas etapele confecţionării opaieţelor. La final, fiecare participant se va bucura de achiziţionarea prin eforturi proprii a unei candele de tipul celor care luminau odată odăile străbunilor noştri. Activitatea va începe imediat ce se va încălzi vremea, dat fiind faptul că pentru modelarea lutului este nevoie de spaţiu, dar şi de condiţii propice pentru uscarea argilei.
În cadrul întrunirii s-a vorbit şi despre activităţile sociale pe care le derulează ASCOR, printre acestea cea mai importantă şi responsabilă ocupaţie se referă la munca de voluntariat în cadrul Liceului pentru copiii cu deficienţe de vedere. De la an la an, Raluca Ştefana cheamă tinerii să se implice cu dăruire în ajutorarea unor copiii care mai mult ca oricine au nevoie de asistenţă, grijă şi o mână care să le ofere sprijin. Primăvara copiii nevăzători se bucură nespus de mult de ieşirile în parc. Iată de ce este nevoie de un număr mai mare de voluntari care sa organizeze plimbările.
Programul 20 de lei pe lună pentru o cauză nobilă
În proiect care a luat fiinţă în luna feburarie la iniţiativa diaconului Horaţiu Mureşan şi care a înregistrat o deschidere şi implicare covârşitoare se numeşte „Programul 20 de lei pe lună pentru o cauză nobilă”. Acţiunea socială are drept scop colectarea în fiecare lună a câte 20 de lei de la circa 70 de membri înregistraţi până în prezent pentru a ajuta familiile, studenţii, oamenii aflaţi în dificultate din cadrul comunităţii Bisericii din Hasdeu. Prin „Programul 20” se doreşte întinderea unei mâini de ajutor acelor oameni din comunitate care trec prin momente grele, în deosebi famiiile cu mulţi copii, dar care din modestie nu îşi etalează greutăţile. „Ne-am propus să fim alături de oamenii din Biserică pentru că de multe ori trecem cu vederea sau chiar nu le cunoaştem necazurile, având tendinţa să ajutăm oameni care poate nu sunt într-o situaţie atât de dificilă”, a menţionat diaconul Horaţiu Mureşan.
Tot Părintele Horaţiu Mureşan a propus crearea unui grup de cercetare care să adune materiale din diferite surse pentru a forma o bază de date cu informaţii despre Ortodoxie, Tradiţie, Icoane, Sfinţi sau alte subiecte adesea atacate de către reprezentanţii altor culte. Scopul proiectului este de a pune la dispoziţia comunităţii din Haşdeu, dar şi altor doritori informaţii cât mai detaliate pe marginea subiectelor enumerate mai sus cercetate de către Sfinţi Părinţi, teologi contemporani sau care au trăit în secolele anterioare şi care au reuşit să păstreze dreapta credinţă. Prin existenţa unei astfel de resurse, tinerii ortodoxi vor putea să găsească răspunsuri la o multitudine de întrebări-cheie şi să se pregătească astfel încât să poată purta o discuţie bine argumentată cu atacatorii Ortodoxiei.
La sfârşitul prezentării, Oana-Raluca a menţionat faptul că activităţile ASCOR reprezintă mai întîi de toate o alternativă de petrecere a timpului. Potrivit vicepreşedintei, la derularea evenimentelor din cadrul asociaţiei sunt invitaţi toţi cei care vor să cunoască un mediu sănătos de viaţă, unde îndeletnicirile din cadrul atelierelor sunt îmbinate cu participarea la slujbe, la împreuna înduhovnicire prin primirea Sfintei Împărtăşanii.
Crucea la jumătatea drumului
Iată Crucea la jumătatea drumului, la mijlocul postului! Dacă cineva ar merge pe un drum pustiu şi necunoscut, la jumătatea lui s-ar putea îngrijora dacă a mers bine sau nu. Aici însă, nici o teamă! Iată Crucea la mijlocul drumului, căutând spre două părţi, spre începutul drumului şi spre sfârşitul lui. Spre început, ca să ne cheme de departe şi să îndrăznim întru acest semn să mergem cu nădejde pe calea strâmtă a postului. O parte priveşte spre sfârşitul drumului, biruinţa, dobândirea Raiului, întoarcerea acasă. „Ai mers mult, flămând şi însetat, ai ostenit?” Iată, la mijlocul drumului ca sub un pom cu bună umbră, la umbra Crucii un mic popas! „Şi nu te vei teme de nimic, nici de furtuni, nici de străini, nici de fiare, nici de întuneric.”
Am ajuns deci la jumătatea drumului şi odihnindu-ne puţin la umbra acestui pom roditor de viaţă, vom merge cu nădejde înainte, când urcuşul spre Ierusalim s-ar putea să fie greu, tot mai greu şi noi tot mai demult pe drum, dar având puterea Crucii, ne vom înzdrăveni. Nimeni din cei ce aţi apucat pe această cale nu v-aţi rătăcit. Dacă aţi văzut acest semn, să nu vă îngrijoraţi, că nu v-aţi rătăcit, chiar dacă uneori e drumul pustiu, e strâmt sau se pierde, ori pare că, ocolind, se întoarce înapoi. De aici, e drumul sigur înainte. Să mergem deci, fraţilor, cu bucurie pe calea postului, având în minte ziua cea neînserată a biruinţei!
Radu Bugiac
Primul post al Paştelui fără prezenţa trupească a Părintele Teofil printre tineri, dar în continuare viu în inimile celor care l‑au cunoscut
martie 29th, 2010
Primul post al Paştelui fără prezenţa trupească a Părintele Teofil printre tineri, dar în continuare viu în inimile celor care l‑au cunoscut.
În memoria celui care a fost Omul Bucuriei şi care nu a obosit de-a lungul anilor să îi sfătuiască şi să îi întărească pe tineri în cadrul conferinţelor, ASCOR Cluj a organizat o seară duhovnicească în cadrul căreia s-a vorbit despre marele duhovnic, s-a vizionat filme şi fotografii ale Sfinţiei Sale, precum şi s-a lansat o carte cu mărturii despre Părintele Teofil Părăian.
În cadrul întâlnirii au vorbit doi dintre fiii duhovniceşti ai Părintelui Teofil. Părintele Sabin Vodă de la Alba Iulia l-a cunoscut pe Omul Bucuriei în anul 1992 la o conferinţă organizată de ASCOR. Atât de mult l-a fascinat prezenţa şi chipul luminos al părintelui, încât de atunci până anul trecut Părintele Teofil i-a fost duhovnic şi îndrumător. Pe parcursul anilor Părintele Sabin Vodă a realizat zeci de interviuri cu luminătorul sufletelor din Ardeal. Pe baza acestor discuţii s-au editat numeroase cărţi cu şi despre Părintele Teofil. Ultima carte, cea de-a 39-a, intitulată În memoriam Părintele Teofil Părăian. Întâlniri cu oameni iubitori de Dumnezeu este prima care a apărut după ce Părintele Teofil a trecut la Dumnezeu, dar pe care a reuşit să o corecteze şi să o completeze. Prima parte a cărţii conţine patru interviuri cu arhimandritul de la Mănăstirea Brâncoveanu, date biografice ale părintelui, interviuri cu oameni pe care i-a cunoscut Sfinţia Sa, precum şi programul de viaţă duhovnicească propus de Părintele Teofil tuturor celor care vor să urmeze calea cunoaşterii şi desăvârşirii întru Hristos. În a doua parte sunt adunate gânduri şi mărturii ale oamenilor care l-au cunoscut pe bunul povăţuitor de la Sâmbăta.
Seara duhovnicească s-a axat în jurul prezentării fragmentelor din cartea proaspăt lansată, dar invitaţii au ţinut să îl readucă pe Părintele Teofil în mijlocul celor prezenţi la subsolul Bisericii din Hasdeu prin povestiri din viaţa Sfinţiei Sale, prin mărturii vii şi fotografii inedite, prin maxime şi vorbe de duh pe care doar Omul Bucuriei le putea spune. Cel de-al doilea invitat, Părintele Ioan-Petru Ilea, a mărturisit că de la bun început, atunci când a mers pentru prima dată la Sâmbăta, l-a copleşit căldura braţelor părinteşti dăruită de Părintele Teofil printr-o îmbrăţişare dătătoare de har şi întărire. „Părintele Teofil poate fi considrat un Ion Creangă al Ardealului. Modul în care a vorbit despre părinţi, locuri natale, prieteni şi întâmplări frumoase te duce cu gândul la povestitorul din Humuleşti”, a spus Părintele Petru Ilea.
Ambii fii duhovniceşti au vorbit despre umorul Părintelui Teofil şi despre capacitatea sa de a ţine tinerii aproape printr-o voiciune şi bucurie continuă emanată prin vorbele de duh spuse în cadrul conferinţelor, închegând pe parcursul anilor o relaţie trainică şi specială cu tinerii. În dsicuţii Părintele Teofil folosea multe maxime din Filocalia şi exemple din Pateric, cărţi pe care le indica ca şi lectură obligatorie mai ales pentru căutătorii de Dumnezeu. Totodată, Părintele Sabian Vodă a mărturisit că pentru el Părintele Teofil a fost Omul cu cea mai mare credinţă şi încredere că se va întâlni cu Dumnezeu, cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii în Rai. „Părintele Teofil spunea că atunci când pleacă din lumea asta este sigur că se va duce în Rai, dar nu singur, ci trăgând după el şi pe alţii. Iată de ce, prin rugăciuni, eu mă ţin de poala Părintelui ca să fiu alături de el şi în Rai”, a spus Părintele Vodă. Prin certitudinea înâlnirii cu Dumnezeu, Părintele Teofil parcă ar fi vrut să ne îndemne şi să ne povăţuiască să ne ţinem mintea în Rai şi să ne întrăim credinţa, iar unul dintre cele mai frumoase îndemnuri ale celui care a înmulţit binele şi bucuria se referă la încurajarea oamenilor de a-I zâmbi Lui Dumezeu şi semenilor. „Dumnezeu ne zâmbeşte, de aceea şi noi trebuie să Îi zâmbim Lui Dumnezeu şi oamenilor.” Bucuria de a îi dedica întreaga viaţă lui Dumnezeu l-a făcut pe Părintele Teofil să afirme că de-a lungul anilor nu şi-a dorit mai mult decât a avut, împlinirea Sfinţeie Sale venind din descoperirea darurilor duhovniceşti cu care l-a înzestrat bunul Dumnezeu şi din dorinţa de a Îl face Viu şi prezent în viaţa sa pe Tatăl cel Ceresc. Era mulţumit de realizările sale, dar se bucura infinit de mult şi de succesele prietenilor săi. A preţuit prietenia şi de multe ori afirma că el este o realizare a prietenilor săi.
Ca şi duhovnic, Părintele Teofil era foarte îngăduitor şi nu dădea canoane. Ştia că oamenii sunt neputincioşi şi de multe ori superficiali în relaţia lor cu Ziditorul lumii acesteia, iar canoanele i-ar fi îndepărtat şi mai mult de Dumnezeu. Duhovnicul de la Sâmbăta spunea că cel mai important canon era lepădarea de păcat şi curăţirea prin pocăinţă. Atunci când vedea că oamenii nu vor să se lase de patimi şi de păcate, îi trimitea la altcineva să se spovedească. Mai mult, în unele cazuri folosea chiar cuvinte mai aspre pentru a-l face pe cel aflat la scaunul spovedaniei să conştientizeze gravitatea păcatului. O vorbă de duh şi de încercare avea Părintele Teofil pentru cei care veneau la mărturisit. Le spunea: „Eu sunt mic, tu fă-mă mare!”. Prin această frază ucenicii trebuiau să înţeleagă că doar de atitudinea şi raportarea lor faţă de Părintele Teofil depindea dacă Sfinţia Sa putea fi Mare în ochii lor, ca un luminător şi povăţuitor duhovnicesc capabil să modeleze suflete sau putea fi mic dacă prin neglijneţă şi neascultare sfaturile sale nu erau urmate.
Multe din amintirile şi mărturiile despre Părintele Teofil, precum şi o serie de fotografii unice au fost adunate în cartea În memoriam Părintele Teofil Părăian.Întâlniri cu oameni iubitori de Dumnezeu, lansată în cadrul serii duhovniceşti. Tot în cadrul întâlnirii au fost prezentate CD-uri cu rugăciuni şi poezii recitate de Omul Bucuriei. Pentru râvnitorii de a-şi schimba viaţa şi de a se desăvârşi pe cale s-a pus la dispoziţie o broşură cu programul de viaţă duhovnicească alcătuit de Părintele Teofil. De asemenea, broşura conţine maxime alese şi sfaturi pe care Părintele le adresa tinerilor, precum şi Scara fericirii. În aşa mod, prin întâlnirea organizată în memoria Omului Bucuriei a fost posibil ca şi anul acesta Părintele Teofil, marele duhovnic al tinerilor, să ăşi continue misiunea şi să fie alături de cei care l-au aşteptat mereu cu drag să vină în milocul lor.
Tatina Onilov