--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Aprilie 2013, nr. 4 (276), an XXIV (serie nouă)


Cuvântul Ierarhului
--- pagina: 1

Mult preţuieşte rugăciunea cu post şi cu milostenie

de Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei Andreicuţ

Mult prețuiește rugăciunea cu post și cu milostenie (Tob. 12, 8) Suntem în plină perioadă a Postului Mare. Celebrările liturgice ne ajută să înțelegem importanța răstimpului pe care-l parcurgem. Cele mai profunde imnuri le găsim în cartea Postului, în Triod. Pe cât de pline de poezie sunt aceste cântări, pe atât sunt de profunde. Zice una dintre ele: Vremea postului să o începem cu bucurie, supunându-ne pe noi nevoințelor celor duhovnicești. Să ne lămurim sufletul, să ne curățim trupul. Să postim precum de bucate, așa și de toată patima, desfătându-ne cu virtuțile Duhului. Întru care petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toți a vedea preacinstită patima lui Hristos Dumnezeu și Sfintele Paști, duhovnicește bucurându-ne[1]. Așadar, Postul de bucate fără postul de răutate nu are eficiență. Postul trebuie să fie integral, ca să-l primească Dumnezeu. Triodul ne îndeamnă să postim post primit, bineplăcut Domnului; postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăți, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământul mincinos. Lipsirea de acestea este postul cel adevărat și bineprimit[2]. Tendința înspre o postire formală, lipsită de părăsirea ticăloșiilor, a fost prezentă mereu în lume. Există oameni formaliști, respectând în literă rigorile postului, dar rămânând tot ticăloși. Nu numai Tobit subliniază faptul că postul trebuie dublat de milostenie, ci și Isaia: Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l și nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile și tămăduirea ta se va grăbi (Isaia 58, 7-8). Repausatul meu tată, subliniind că uneori postul este formal și lipsit de bunătate, ne relata următoarea întâmplare: Un țăran s-a dus la târg într-o vineri. Ducea spre vânzare boii săi. Drumul înspre târg trecea printr-o pădure. Câțiva tâlhari, ascunși în acea pădure, l-au urmărit. Omul și-a vândut animalele, și-a pus banii în traistă și se întorcea liniștit înspre casă tot prin pădure. Tâlharii l-au urmărit și l-au ucis, i-au luat banii din traistă și apoi li s-a făcut foame. Au găsit în traistă pâine și slănină. Unul dintre ei a zis: Nu putem mânca slănină că este vineri! Pe lângă însoțirea postului cu fapte bune este absolut necesară rugăciunea. De fapt, post... mai mult



Pentru a citi/descărca formatul pdf al numerelor disponibile vă rugăm să vă întoarceţi la secţiunea Arhivă!
Vă mulţumim pentru înţelegere!