--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Ianuarie 2013, nr. 1 (273), an XXIV (serie nouă)


Cuvântul Ierarhului
--- pagina: 1-2

Sfinţii Trei Ierarhi: Modele pentru toţi creştinii, în general, şi pentru teologi, în special

de Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei Andreicuţ

Sfinţii Trei Ierarhi: Modele pentru toţi creştinii, în general, şi pentru teologi, în special Idealul moral al creştinului este sfinţenia. Acest ideal a fost formulat de Mântuitorul şi propovăduit de Sfinţii Apostoli şi de toţi urmaşii lor: Fiţi sfinţi! (1 Petru 1, 16). Biserica naşte şi creşte sfinţi. Nu numai în vremurile apostolice, ci şi astăzi Biserica propovăduieşte sfinţenia şi-i îndeamnă pe oameni să devină sfinţi, zicându-le: După Sfântul care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii (1 Petru 1, 15). Aşadar modelul absolut de sfinţenie este El, Hristos Dumnezeu. De aceea Sfântul Pavel îi îndemna pe creştinii din Corint: Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos (1 Corinteni 11, 1). Este limpede că noi toţi dorim să ajungem în rai. Dar în rai nu ajung decât sfinţii. Aşa că, dacă vrem să ajungem în rai, trebuie să ne sfinţim viaţa. Ne spune Mântuitorul că cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor ( Matei 13, 43). La slujba de înmormântare auzim că în rai cetele sfinţilor şi drepţii ca luminătorii strălucesc[1]. Cu siguranţă că intensitatea luminii este deosebită de la stea la stea şi de la luminător la luminător. Important este să fii luminator, cât de mic, dar să fii în rai. Şi pentru a fi acolo trebuie să devenim sfinţi, cât de mici, dar să devenim. În acest sens ne dau curaj şi ne sunt modele sfinţii. Lor trebuie să le fim următori pentru că ei i-au fost următori lui Hristos. Această lucrare de sfinţire a vieţii este o lucrare sinergetică. La harul, la ajutorul ce vine de sus, trebuie să adăugăm şi noi efortul nostru de jos. Sfinţenia ce vine de sus, de la Hristos, o primim prin Sfintele Taine. Ea a fost denumită de către Mitropolitul Nicolae Mladin sfinţenie sacramentală. Cu ea trebuie să conlucrăm şi să ajungem la sfinţenia morală[2] care ne duce la mântuire. Puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa, zice Sfântul Apostol Petru, şi adăugaţi la credinţa voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa. La cunoştinţă: înfrânarea; la înfrânare răbdarea; la răbdare: evlavia; la evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea. Căci dacă aceste lucruri sunt în voi şi tot sporesc, ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos (2 Petru 1, 5-8). ... mai mult



Pentru a citi/descărca formatul pdf al numerelor disponibile vă rugăm să vă întoarceţi la secţiunea Arhivă!
Vă mulţumim pentru înţelegere!