--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Februarie 2015, nr. 2 (298), an XXVI (serie nouă)


Cuvântul Ierarhului
--- pagina: 1

Valenţele veşnice ale activităţii noastre pământeşti

de Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei Andreicuţ

„Lucrul fiecăruia se va face cunoscut: îl va vădi Ziua Domnului; pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia” (1 Corinteni 3,13) Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dintre noi anumite calităţi spirituale, fizice şi intelectuale, cu care trebuie să lucrăm. Funcţie de felul în care ne-am întrebuinţat zestrea nativă, vom răspunde la cea de a Doua Venire a Domnului Hristos. Lenea este unul dintre cele şapte păcate de căpetenie. Vasile Militaru, cu harul lui poetic, zicea „Despre lene, adevărul mi l-a spus a mea bunică:/Omul seamănă cu apa: Dacă stă mereu, se strică!”.[1] Mântuitorul Iisus Hristos, Pedagogul Absolut, ne-a lăsat pilda cu talanţii. „Stăpânul şi-a împărţit averea. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea, şi cel cu doi a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ, şi a ascuns argintul stăpânului” (Matei 25,15-18). A venit vremea bilanţului. Primii doi au fost lăudaţi şi răsplătiţi. Al treilea a fost condamnat: „Luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ceea ce i se pare ca are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai dinafară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 25,28-30). Cel de al treilea, gândindu-se că Stăpânul „este om aspru, care seceră de unde n-a semănat”, că viaţa creştină este dificilă, a preferat să nu facă nimic. În acest sens Avva Porfirie subliniează: „Mulţi zic că viaţa creştină este dificilă şi dezagreabilă. Eu zic că este uşoară şi plăcută, numai că ea presupune două condiţii: smerenia şi dragostea”. Şi, adaugă: „Noi trebuie să dobândim harul lui Dumnezeu de pe acum. Căci fără har efortul nostru nu va da rezultate şi noi nu vom ajunge în Paradis. Iar Dumnezeu ne dă harul Său dacă suntem smeriţi”.[2] Cu smerenie şi noi, pe 31 ianuarie 2015, la Adunarea Eparhială, am rezumat realizările anului 2014. Ele sunt rezultatul lucrării noastre, a tuturor, dar, în special, a consilierilor eparhiali sprijiniţi de părinţii protopopi şi de toată preoţimea noastră, ... mai mult


Actualitate
--- pagina: 2

Comunicat de presă Bilanţul Arhiepiscopiei Clujului în anul 2014

de al Arhiepiscopiei (Pr. Bogdan Ivanov) Biroul de Presă

Cluj-Napoca, 3 Februabrie 2015 Sâmbătă, 31 ianuarie 2015, la Centrul eparhial din Cluj-Napoca, sub preşedinţia Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei s-au desfăşurat lucrările Adunării eparhiale, în care a fost analizată întreaga activitate a Arhiepiscopiei Clujului din anul 2014, sub aspect administrativ, economic, cultural şi misionar-social. Şedinţa Adunării a fost precedată de slujba de Te-Deum oficiată în paraclisul Seminarului Teologic. Bilanţul activităţilor Arhiepiscopiei Clujului, structurate pe principalele coordonate se prezintă astfel: Misiunea în rândul tinerilor: În faţa problemelor pe care le întâmpină familia şi tineretul astăzi, preoţilor din Arhiepiscopia Clujului li se cere o implicare mai mare în educatia morală şi în catehizare. De aceea, de anul trecut, în toate protopopiatele Arhiepiscopiei funcţionează Asociaţia Tinerilor Ortodocşi, care are un puternic caracter misionar. Ea îşi propune să cultive repespectul pentru valorile creştin-ortodoxe în rândul tinerilor şi să iniţieze programe şi proiecte care să conducă la implicarea activă a copiilor, adolescenţilor şi tinerilor în viaţa comunităţilor parohiale. Anul trecut au fost organizate 13 ... mai mult


Comemorare
--- pagina: 2

În memoria Mitropolitului Bartolomeu

de Andreea Pâgleşan

Mitropolitul Bartolomeu a fost comemorat sâmbătă, 31 ianuarie 2015, la împlinirea a patru ani de la trecerea sa la cele veșnice, după 18 ani de arhierie la Cluj. Evenimentul organizat de Arhiepiscopia Clujului a debutat puțin după ora 17, în spațiul muzeal de la subsolul Catedralei Mitropolitane din centrul orașului, în imediata vecinătate a criptei ierarhilor unde este înmormântat. În debut, publicul a putut asculta un fragment dintr-un cuvânt al vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu, în care acesta vorbea despre cunoașterea propriei vieți și pregătirea pentru viața veșnică. Prezent la manifestare, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei a rememorat momentele în care l-a cunoscut pe Mitropolitul Bartolomeu Anania. La finalul cuvântului său, Ierarhul i-a îndemnat pe clujeni să-și aducă aminte de cei plecați în veșnicie și în special de marii oameni ai Bisericii, cum a fost și Mitropolitul Bartolomeu, să fie atenți la modul în care și-au încheiat viața și să le urmeze credința. Profesorul universitar Aurel Sasu a evocat personalitatea ierarhului prin prezentarea activității sale în cadrul Episcopiei misionare din SUA și a prezentat publicului volumul de corespondență cu George Alexe, intitul... mai mult


Tableta lunii
--- pagina: 3

Despre consecinţe

de Alexandru Nemoianu

Începutul lunii ianuarie, 2015, a fost tulburat de evenimente grave petrecute în Paris, Franţa. Doi, relativ tineri, mohamedani, au atacat redacţia unei gazete satirice, Charlie Hebdo, şi au ucis un număr de lucrători. „Motivaţia” acestei crime sălbatice era, conform gândirii celor doi fanatici, răzbunarea onoarei Profetului Mohamed. Acea onoare ar fi fost atinsă de către gazeta pomenită prin publicarea unor caricaturi care, după părerea mea, erau de prost gust. Fără îndoială că acea crimă a fost o monstruozitate. Dar, dincolo de acest lucru, cateva lucruri trebuiesc amintite. Publicaţia Charlie Hebdo se „specializase” în producerea de caricaturi care, pentru credincioşi, sunt blasfemii. Victima de preferintă a acestor blasfemii era Creştinismul. Doar ca exemplu, cu ruşine şi, sincer, cu scarbă, pomenesc un caz. În numărul de Craciun, la Naşterea Domnului, creştinii din Paris au fost „salutaţi” de către Chalie Hebdo, cu o „caricatură” înfăţişând pe Fecioara Maria cu picioarele larg desfăcute şi dând naştere unui copil cu figura nătângă. Aceasta a fost „felicitarea” de Crăciun, Naşterea Domnului, a publicaţiei Charlie Hebdo! Pentru credincioşi, fie ei Creştini, Musulmani sau de orice altă credin... mai mult


Eseu
--- pagina: 3

“Ora de religie” a orei de religie

de Cezar Marksteiner-Ungureanu (Ungureanu)

Prin decizia Curții Constituționale din 12 noiembrie 2014, privitoare la neobligativitatea predării orei de religie în școli, a devenit evident, pentru cei ce au ochi să vadă, că o atitudine defensivă a Bisericii față de construcția politică a societății moderne își are costurile ei, deloc neînsemnate. Acum, după reîntoarcerea religiei undeva între comunismul antireligios și posteritatea(autoproclamată) laică, Biserica trebuie să-și reevalueze astfel relația cu instituțiile moderne: fie continuă cu metodele și resursele teologice actuale care și-au arătat limitele prin decizii juridice profund dezavantajoase pentru partea eclezială, fie își regândește locul și mesajul pe care vrea să-l transmită mediului social și politic deopotrivă. Însă, împotriva unei noi strategii de deschidere, de exteriorizare, de implicare, vocile unor pretinși duhovnici susțin: „Biserica nu e o instituție politică, nici socială! Aceasta nu are de ce să se implice la un asemenea nivel. Ea trebuie să se ocupe de mântuirea oamenilor, nu de politică”. În cele ce urmează, ne vom ocupa de analiza etico-socială a acestei poziții des întâlnită. 1. Biserica, politica și socialul: Într-adevăr, Biserica nu este o instituție politică... mai mult


Eseu
--- pagina: 3

Ora de religie şi lumea pe care ne-o dorim

de Pr. Bogdan Ivanov

Departe de a fi o problemă închisă, ora de religie continuă să fie un subiect îndelung dezbătut în spaţiul public românesc şi nu pare să îşi regăsească prea curând liniştea pe care o merită în peisajul şcolar al elevilor. Cel puţin în ultimul an, religia a încetat să mai fie o simplă disciplină şcolară, ea devenind subiectul criticilor tot mai vocale ale unor aşa zişi reprezentanţi ai societăţii civile privind modelul de stat pe care îl dorim, libertăţile pe care ea le limitează, critica adusă aşa zisei diversităţi, ideologia pe care o camuflează şi multe altele. Religia în şcoli este subiectul spre care se îndreaptă de ceva timp şi în mod invariabil orice proiect de regândire modernă a statului şi mai ales a mentalităţilor care trebuie să aibă ca normă modernitatea şi secularismul. Aceste valori, care şi din punct de vedere creştin sunt corecte şi care oferă garanţii în delimitarea clară a sferelor de activitate şi conferă statului caracterul laic, ele nu legitimează respingerea din matricea societăţii a religiei, la adăpostul indiferenţei. Nu putem să nu observăm mai departe că, în societatea românească din ultimele luni, se simte o formă incipientă de anticlericalism care sub semnul... mai mult