--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Mai 2017, nr. 5 (325), an XXVIII (serie nouă)


Cuvântul Ierarhului
--- pagina: 1

„Eroi au fost, eroi sunt încă...”

de Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei Andreicuţ

Odată cu Praznicul Împărătesc al „Înălţării Domnului”, în România este sărbătorită şi „Ziua Eroilor”. Odinioară era celebrată cu mult fast, dar, pe măsură ce sentimentele de preţuire faţă de Ţară şi faţă de eroi au slăbit, ea nu mai este sărbătorită cu aceeaşi dăruire. Poate şi faptul că în perioada comunistă nu s-a mai ţinut, a dus la această situaţie. Eu consider că ar trebui cultivat din nou sentimentul dragostei faţă de eroi şi faţă de Ţară. Interpretată teologic, „Ziua Eroilor”ne spune că eroii n-au pierit: aşa cum Mântuitorul, biruind păcatul, iadul şi moartea cu moartea Lui, după Înviere S-a înălţat la cer, așa şi ei, prin moartea lor jertfelnică, s-au mutat în eternitatea cea fericită. În primul război mondial au murit aproape un milion de români, iar Tratatul de la Versailles prevedea ca mormintele eroilor să fie întreţinute şi să li se dea cinstea cuvenită. În România, Decretul-Lege nr. 1693/4 mai 1920 a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită la Înălţarea Domnului. De mormintele eroilor se îngrijea Societatea „Mormintele Eroilor căzuţi în război”, înfiinţată în 1919, şi transformată ulterior în Societatea „Cultul Eroilor” şi aşezată sub patronajul Reginei Maria. În 1940, Societatea „Cultul Eroilor” devine „Aşezământul Naţional Regina Maria”, care a ridicat multe monumente şi mausolee pentru eroi. După instalarea regimului comunist prin Decretul 71/1948, Ziua Eroilor a fost stabilită pe 9 mai, iar Decretul 117/1975 prevedea ca Ziua Eroilorsă fie sărbătorită pe 9 mai, și, în acelaşi timp, să fie prăznuită şi „Ziua Independenţei de Stat a României şi a Victoriei asupra Fascismului”. După căderea în 1989 a totalitarismului, Ministerul Apărării Naţionale a stabilit în 1990, din nou, Ziua Eroilor de Înălţarea Domnului. La 26 octombrie 1991, sicriul cu osemintele Ostaşului Necunoscut sunt readuse în Parcul Carol, acolo unde au fost aşezate şi în1923, cu o ceremonie religioasă deosebită. Sfântul Sinod a hotărât încă din 1920 ca Ziua Eroilorsă fie sărbătorită deÎnălțarea Domnuluişi a consfințit prin alte două hotărâri sinodale, din 1999 şi 2001, ca ziua aceasta să fie proclamată sărbătoare naţională bisericească. În anul acesta ea va fi sărbătorită pe 25 mai. Spuneam că, din nefericire, în mediul nostru laicizat, sărbătoare... mai mult


Eveniment
--- pagina: 2

Concluziile conferinței internaționale „Sfântul și Marele Sinod - eveniment eshatologic sau normalitate canonică?” Cluj-Napoca, 26-28 aprile 2017

de Pr. Conf. Patriciu Vlaicu

Facultatea de Teologie Ortodoxă și Centrul de Studii Nomocanonice al Universității Babeș-Bolyai, cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte și al Centrului Ortodox de Studii și Cercetări „Dumitru Stăniloae”, Paris, au organizat în perioada 26-28 aprilie 2017, cu binecuvântarea IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, conferința internațională intitulată „Sfântul și Marele Sinod - eveniment eshatologic sau normalitate canonică?”. În cadrul acestei manifestări academice au fost prezentate și dezbătute principalele aspecte legate de deciziile Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe care a avut loc în insula Creta, în perioada 19-26 iunie 2016. După un moment marcat de Corala „Psalmodia Transilvanica”, prin interpretarea unor cântări pascale, Preacucernicul Părinte Decan Pr. Prof. Universitar Dr. Vasile Stanciu, în calitate de gazdă, a mulțumit invitaților pentru prezență și a subliniat angajamentul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca în a sprijini corecta receptare a acestui eveniment istoric și pentru a-i ajuta pe studenții și clericii formați în această instituție să înțeleagă importanța manifestării comuniunii la nivelul Bisericii întregi. ... mai mult


Tableta lunii
--- pagina: 3

Despre dragostea de țară

de Alexandru Nemoianu

Există în momentul de față două tendințe, și am putea spune, încă mai exact, două ispite, de-a stânga și de-a dreapta, în exprimarea relațiilor cu realitatea covârșitoare numită „țară”. Iar în spațiul românesc, după cum se știe, „țară” este și patria, dar și țărișoarele - vai, din Maramureș și până în Țara Almăjului. Ispita „de-a stânga” află de bine să ponegrească tot ce se referă la „țară”. Tot ce este românesc, conform acestor înverșunați, este rău, superficial, neautentic, înapoiat etc. Aceste generalități negative sunt rostite cu glas tare, fără drept de apel, cu anume bucurie și, culmea, cu aerul unor înțelepciuni speciale. Este o manifestare de, cum ziceam, înverșunare fără argument: afirmație și atât. Este de spus că orice generalitate, orice afirmație „la gramadă”, este din capul locului suspectă. Ce înseamnă „tot”? Cine sunt acești „toți”? Care este relația dintre înverșunații cu pricina și restul, acei „toți”? Fără îndoială cei căzuți în asemenea strășnicie ar trebui să își facă, din când în când, un examen de conștiință, ar trebui să se privească în oglindă și, de vor putea fi sinceri, măcar atunci când sunt singuri, vor ved... mai mult


Actualitate
--- pagina: 3

Noul protopop al Protopopiatului Cluj II

de Pr. Cristian Baciu

În prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, marţi 25 aprilie 2017, în Paraclisul Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, a avut loc festivitatea de retragere din postul de protopop la Protopopiatul Cluj II a părintelui Gheorghe-Dragoş Braica şi totodată instalarea în acest post a părintelui Alexandru-Constantin Ciui. La eveniment au participat consilieri de la Centrul Eparhial, profesori din învăţământul teologic şi preoţii din cadrul Protopopiatului Cluj II. Părintele Gheorghe-Dragoş Braica a îndeplinit misiunea de protopop în perioada 15 februarie 2009 - 1 mai 2017 şi va activa în continuare ca preot paroh la Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din cartierul Grigorescu, municipiul Cluj-Napoca, unde a construit împreună cu credincioşii săi biserica parohială. În cuvântarea festivă rostită de Părintele Mitropolit Andrei, Înaltpreasfinţa Sa a spus: „părintele Braica este un om de caracter, de echilibru şi bun simţ şi în toate împrejurările a ştiut să dea celui cu cinstea - cinste, celui cu vama - vamă, celui cu teama - teamă, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, şi a mers pe linia înaintaşilor”. În semn de apreciere şi de cinstire pentru misiunea desfăşurat... mai mult


Sinaxar
--- pagina: 4

Sf. Mc. Nicolae din Metsovo – un martir din neamul aromânilor. 400 de ani de la moarte

de Dr. Cătălin Pălimaru

Istoria Balcanilor se împleteşte cu istoria unui popor fără o ţară anume ci mai degrabă răsfirat pe teritoriul unor state precum Serbia, Macedonia, Croaţia, Albania, Bulgaria sau Grecia. E vorba de ceea ce numim în mod generic aromâni sau vlahi, în realitate însă o populaţie compozită formată din aromânii propriu-zişi, dar şi din macedoromâni, meglenoromâni, cuţovlahi sau morlaci. La origine sunt popoare de limbă latină, formate din vechile populaţii geto-dacice romanizate de la sud de Dunăre care au migrat şi s-au răspândit în întreaga peninsulă balcanică. Motivul acestei vaste migraţii e strâns legat de natura ocupaţiei lor principale: păstoritul oilor. Vlahii au fost oameni de munte care coborau periodic spre ţinuturi favorabile păşunatului. Au întemeiat peste tot comunităţi înfloritoare, cu tradiţii străvechi, cu port, limbă şi creaţii populare ce le conferă nota de identitate. Deşi de pildă în Moscopole, cel mai mare oraş al Balcanilor (azi în Albania), cu 60.000-70.000 de locuitori pe la anul 1760, majoritari de etnie aromână, existau la acea vreme 40 de biserici, o academie, o tipografie mare, ateliere şi şcoli meşteşugăreşti, de-a lungul timpului vlahii s-au dovedit mai degrabă exponenţii unei c... mai mult


Breviter
--- pagina: 4

Binele pe care-l voiesc...

de Aurel Sasu

Surprinzătoare şi plăcută este prezenţa Arhimandritului Bartolomeu Valeriu Anania într-o carte recent apărută sub semnătura lui Adrian Nicolae Petcu: Preoţi ardeleni pătimitori în temniţele comuniste (Editura Argonaut, Deva, 2016). Despre ce este vorba? Gheorghe Zemora, preot paroh în parohia Vulcan I, este arestat în 1947, „în cadrul măsurilor generale de triere”, eliberat (1948) la intervenţia Mitropolitului Nicolae Bălan, declarat, mai târziu, element duşmănos al clasei muncitoare şi trimis (1951), împreună cu fiica cea mică, în domiciliu obligatoriu, în satul Mănăstirea, judeţul Călăraşi. Intervenţia Mitropolitului Sebastian Rusan al Moldovei pe lângă prim-ministrul Petru Groza, pentru mutarea lui la Cluj, la fiica cea mare, rămâne fără urmări. Aceleaşi rezultate le au memoriile adresate Episcopului Andrei Magieru, în acelaşi an, şi Prezidiului Marii Adunări Naţionale, în 1954. Explicaţia oficială? „Este duşman al regimului nostru şi, în caz de reîntoarcere”, va avea „influenţă asupra credincioşilor” şi „ar putea desfăşura activitate propagandistică nefavorabilă”. În 1955, părintele se adresează direct Patriarhului Justinian. Scrisoarea către Ministrul Afacerilor Interne, Pavel Şte... mai mult


Personalităţi duhovniceşti contemporane
--- pagina: 5

Cardinalul Nguyen van Thuan și drumul speranței

de Ierom. Dr. Benedict Vesa

„Îmi accept crucea și o sădesc, cu propriile mele mâini, în inima mea. Dacă mi-ai permite să aleg, nu aș schimba nimic, pentru că ești cu mine! Nu mă mai tem, căci am înțeles. Eu Te urmez în patima Ta și în învierea Ta”[1]. Acestea sunt cuvintele cardinalului vietnamez Nguyen van Thuan, rostite în timpul detenției sale în închisoarea comunistă. Întuneric, izolare, singurătate, brutalitate, absurd. Toată această atmosferă a trăit-o din plin acest om al speranței din ziua în care, dintr-un arhiepiscop, s-a transformat într-un simplu prizonier. Dar, și-a asumat această stare de la un capăt la altul și a prefăcut oroarea închisorii într-un dar, paradoxal, al lui Hristos pentru sine. Și acest lucru se întâmplă odată cu schimbarea de accent, de pe propriile sale puteri spirituale pe nădejdea în acceptarea planului lui Dumnezeu pentru el. Arhiepiscopul Francis Xavier Nguyen Van Thuan [în vietnameză:Phanxicô Xaviê Nguyễn Văn Thuận] se naște la 17 aprilie 1928, în partea centrală a Vietnamului, într-o suburbie a orașului Hue. Este cel mai mare dintre cei opt copii ai unei familii de catolici practicanți încă din secolul al 17-lea. Primește o educație religioasă serioasă datorată mai ales mamei Elisabet... mai mult


Arta Sacra
--- pagina: 5

Un festin vizual şi duhovnicesc

de Nicoleta Pălimaru

„Biserica nu este alcătuită numai din sfinţi. Toţi membrii ei care duc o viaţă sacramentală au dreptul şi datoria de a merge pe urma lor. De aceea, orice iconar ortodox care vieţuieşte după Tradiţie poate crea icoane adevărate”, afirmă unul dintre cei mai importanţi teologi ai icoanei, Vladimir Lossky, aserţiune verificată în mod fericit şi în iconografia Mariei Corina Negreanu, participantă şi anul acesta, cu două lucrări originale, la a VI-a ediţie a Concursului național „Icoana ortodoxă – lumina credinţei”, secţiunea pictură pe lemn, organizat de Patriarhia română. Sursa originalităţii artistei Mariei Corina Negreanu se află în pliurile libertăţii din interiorul tradiţiei, asumate vizionar şi amprentate de lucrarea Sfântului Duh. Originalitatea icoanei Împărătesele Irina şi Teodora, una din cele două piese cu care a participat la concurs, reiese din situarea cu fineţe a liniei bizantine, evidenţiată de veşmintele expresive şi rafinate – componentă a epocii, menită să sublinieze statutul imperial –, în gramatica specificului românesc, cu accent pe tradiţia brâncovenească, după cum însăşi artista mărturisea. Icoana înfăţişează un diafan ce conduce feminitatea spre andreia (gr... mai mult


Eseu
--- pagina: 6

Creștinism și democrație

de Adrian Papahagi

Creștin-democrația[1] este o viziune creștină asupra democrației. Ea recunoaște în valorile democratice principii creștine secularizate, trecute într-o ordine lumească. Fundamental, creștin-democrația își propune să armonizeze cetățenia spirituală cu cea pământească și credința religioasă cu crezul civic. În această viziune, drepturile omului sunt fondate pe demnitatea persoanei. Omul e demn fiindcă natura sa nu e pur animalică, ci poartă o pecete divină. Spiritualitatea umană e de sorginte dumnezeiască; în chipul omului se recunoaște chipul lui Dumnezeu. Viața însăși este un dar de la Dumnezeu. Din demnitatea persoanei umane decurg drepturile omului: libertatea, egalitatea, fraternitatea. Toate acestea sunt înscrise în firea omului. Omul este înzestrat cu libertate, și tocmai pentru aceasta poruncile divine îi cer să acționeze responsabil. Regulile de bază ale conviețuirii sociale se regăsesc în Decalog: să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă... Egalitatea oamenilor nu este sinonimă cu indistincția, ci înseamnă egala demnitate în fața lui Dumnezeu. De aici preceptul de bază al democrației: toți oamenii, indiferent de rasă, sex, avere sau rang, au drepturi egale în fața legii.... mai mult


Eseu
--- pagina: 7

Secularizare și neutralitate religioasă: provocări contemporane la adresa Bisericii

de Prof. univ. Gheorghios Mantzaridis

Unul din filosofii antici spunea că „investigarea (cercetarea, vizitarea) termenilor este începutul educaţiei” [ἀρχὴ παιδεύσεων ἡ τῶν ὀνοµάτων ἐπίσκεψις][1], un îndemn să cunoaştem ce înseamnă conceptele pe care le folosim ca să pricepem bine şi să ne putem înţelege mai bine între noi. Secularizarea, oricât de ciudat ar părea, are un înţeles întru totul creştin. Când Mântuitorul spune „Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mt 22, 21), El face o secularizare a puterii împăratului, care în cultul imperial era cinstit ca dumnezeu. Iar Hristos spune că Dumnezeu este altcineva decât împăratul. Chipul de pe moneda pe care i-au arătat-o fiind cel al împăratului, celor care au venit la El să-L întrebe dacă să plătească sau nu impozitul, El le spune să dea împăratului cele ce-i aparțin, banii şi cele care privesc banii, iar lui Dumnezeu să-I dea ceea ce-I aparţine Lui, ceea ce-L închipuie pe El, adică chipul Lui, omenirea întreagă creată „după chipul lui Dumnezeu”. Chipul lui Dumnezeu este în omul întreg, iar chipul împăratului este pe monedă. Această separație, între cele ale cezarului şi cele ale lui Dumnezeu, e... mai mult


In memoriam
--- pagina: 8

A plecat un Om, de o aleasă omenie și un profund caracter: Liviu Turdean (1935-2017)

de Pr. Gheorghe-Dragoş Braica

În general, omul este evaluat de către semenii săi, după ceea ce face în viață și după ceea ce lasă în urma sa. Cel căruia încercăm să-i dedicăm rândurile de mai jos a fost un om special, în sensul că, pe lângă ceea ce a lăsat pentru clujeni, și nu numai, a fost și un om de caracter. Născut în anul 1935 într-o familie cu opt copii, a înțeles mai mult decât alți conducători de unități-firme greutățile angajaților. A parcurs toate etapele de învățământ, absolvind Facultatea de Comerț și Merceologie din București, cu o medie strălucită, fiind situat pe locul al doilea.. Peste 41 de ani director al întreprinderii de cosmetice „Farmec”, apoi al „Farmecului S.A.”, fiind cel mai longeviv conducător de întreprindere-firmă din țară. Aici s-au perindat peste o mie de oameni, azi efectivul este de aproximativ șapte sute de angajați care, lună de lună, își iau salariile fără întârziere. Firma este cu capital 100% românesc, ceea ce nu este simplu și nici ușor într-o piață atât de diversificată, cu așa mare concurență și uneori defavorizată. Este singura care nu s-a lăsat prinsă de mrejele dolarului și se „bate” în unele domenii de la egal la egal cu marile companii internaționale. ... mai mult


Eseu
--- pagina: 8

Clevetirea – patimă de necinste

de Vasile Rojneac

Printre multe patimi care tiranizează viața duhovnicească a credincioșilor se numără și clevetirea – o patimă de necinste, izvorâtă, așa cum spune Sfântul Ioan Scărarul, „din ură și din ținerea de minte a răului”[1], dar alimentată de diavolul, care, „de la început, a fost ucigător de oameni și nu a stat întru adevăr [...] căci este mincinos și tatăl minciunii”(In. 8, 44). Această patimă produce multă tulburare între fiii lui Adam, tulburând grozav cetatea, familia și periclitând dragostea, onestitatea, onoarea, bucuria și prietenia între oameni. Același părinte bisericesc aseamănă clevetirea cu „o boală subțire, dar o lipitoare grasă, ascunsă și tăinuită, care suge și seacă sângele iubirii”[2]. Cel care suferă de această maladie, nu-și dă seama că este bolnav, fiind un om ale cărui gânduri și fapte se întrepătrund cu cele ale diavolului, neștiind că lucrează împreună cu el și răspândește în lume neghina. Ca un fur, atât noaptea, cât și ziua, clevetitorul se străduiește să adune și să observe cât mai mult din slăbiciunile oamenilor, ca mai apoi, prin viclenie și prin răutate, îndemnat fiind de diavol, să le răspândească până la capătul pământului și, dacă s-a... mai mult


Eseu
--- pagina: 9

Secolul de aur al creştinismului

de Mircea Gelu Buta

Secolul al IV-lea este unul dintre cele mai fericite pentru creştinism; poate cel mai fast. Întâi, pentru că din hrube şi catacombe, după numeroase şi sângeroase persecuţii, mărturisitorii lui Hristos ies la lumină. Prin edictul de la Milan, religia cea revelată capătă drept de cetate datorită împăratului Constantin cel Mare, iar câteva zeci de ani mai târziu, sub Teodosie cel Mare, devine religie de stat. I se va afierosi chiar o nouă capitală, o nouă Romă – Constantinopolul, care de-a lungul timpului va veghea cu străşnicie asupra integrităţii dogmei creştine şi a predaniilor. Secolul al IV-lea are doi împăraţi cu adevărat mari şi creştini: pe Constantin şi pe Teodosie. Însă are de rezolvat şi problema a două mari erezii pe care Biserica le respinge succesiv prin sinoadele de la Niceea şi Constantinopol; sinoade (ţinute în anii 325, respectiv 381) care formulează Simbolul credinţei aşa cum îl rostim şi noi azi în biserică. Crezul nostru ortodox prin care mărturisim că Dumnezeu este unul în fiinţă, dar ipostaziat în trei Persoane divine („Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită”) şi că Hristos este în aceeaşi măsură Dumnezeu şi om desăvârşit, cele două firi ale Sale – divină şi umană ... mai mult


In memoriam
--- pagina: 9

Învierea i-a deschis cerul, și ea s-a dus la Cel înviat (mărturie despre un suflet nobil: Lect. univ. dr. Paula Paraschiva Bud – la trecerea sa spre cele veșnice)

de Pr. Prof. Univ. Ioan Chirilă

Zilele despărțirilor sunt grele, nădejdea cea adevărată e singura care te ridică peste neguri. O asemenea zi a fost pentru noi cea de azi (04 mai 2017), ziua în care am condus un suflet iubitor de Hristos spre locașul în care începe ziua cea neînserată și fericire învierii, căci azi am condus-o în sunet de imn anastasic pe distinsa noastră coleg dr. Paula Paraschiva Bud spre locașul cel de veci în adumbrirea Acoperământului Maicii Domnului de la Florești. De aceea, acum aduc o mărturie despre cea care a crescut cu noi, a slujit cu noi și s-a dăruit căutării lui Hristos fără preget. A văzut lumina vieții în 14 octombrie 1983 în vechiul burg al Brașovului peste care iradiază tezaurul de cultură și spiritualitate a Scheilor, dar a crescut în mediul cultural efervescent al Bucureștilor, căutând dintru început mediul armoniilor plastice, studiind la Liceul Tonitza pe care îl absolvă cu titlul de Bacalaureat și cu un succes național la Olimpiada de pictură (locul I). Din această perioadă, părinților Olimpiu și Ștefania Bud, o familie de distinși intelectuali plecați peregrini prin țară din vatra Lăpușului, le-a rămas vie în minte imaginea desenului realizat de fiica lor, intitulat Femeia potir, care prevestea s... mai mult


Agenda PS Vasile Someşanul
--- pagina: 10

Aprilie 2017

de PS Vasile Someşanul

2 aprilie: La Sfânta Liturghie, este prezent în Parohia Pogorârea Sfântului Duh, din cartierul Zorilor – Cluj Napoca, unde participă rostind ecfonise şi binecuvântări. 9 aprilie: În Duminica Intrării Domnului în Ierusalim, participă la Sfânta Liturghie, în Parohia Pogorârea Sfântului Duh, din cartierul Zorilor – Cluj Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 16 aprilie: Cu ocazia praznicului Învierii Domnului, este prezent în Parohia Pogorârea Sfântului Duh, din cartierul Zorilor – Cluj Napoca, unde participă rostind ecfonise şi binecuvântări. 17 aprilie: În ziua a doua a praznicului Învierii Domnului, participă la Sfânta Liturghie, în Capela Şcolii Gimnaziale Christiana din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 18 aprilie: În ziua a treia zi a praznicului Învierii Domnului, participă la Sfânta Liturghie, în biserica comunităţii de romi, din Pata-Rât, omunitate păstorită de preacucernicul preot paroh Gelu Săvărăşan. 21 aprilie: Cu ocazia sărbătorii Izvorul Tămăduirii, participă la Sfânta Liturghie, în Parohia Pogorârea Sfântului Duh, din cartierul Zorilor – Cluj Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 23 aprilie: În duminica a II-a după Paşti, ... mai mult


Cronica
--- pagina: 10

Activităţi ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, aprilie 2017

de Dacian But-Căpuşan

Joi, 30 martie 2017, bătrânii de la Centrul de Servicii Sociale „Sfântul Gheorghe” din Parohia Românaşi, judeţul Sălaj, au fost vizitați de către un grup de studenți ai Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”. Aceștia au susținut un concert de pricesne cu caracter pascal, aducând un strop de bucurie în inimile bătrânilor. Acțiunea social-misionară a fost coordonată de părintele Gabriel Gârdan, director executiv al Centrului și conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă. * Universitatea „Babeş-Bolyai”, în colaborare cu Asociaţia Română de Istorie a Presei (ARIP), Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului şi Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla a organizat, în perioada 31 martie - 1 aprilie 2017, cel de-al X-lea Congres Naţional de Istorie a Presei, cu tema: Tradiţii ale presei religioase din România. Pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă, Preşedintele Senatului Universității „Babeș-Bolyai”, a susținut prelegera cu titlul: Presa religioasă din Transilvania sec. XIX-XX și receptarea Marii Uniri (cu accent major pe „Telegraful român”). * Facultatea de Teologie Ortodoxă a fost, împreună cu: Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, Seminarul ... mai mult


Agenda IPS Andrei Andreicuţ
--- pagina: 11-12

Aprilie 2017

de Arhid. Claudiu Ioan Grama

1 aprilie: În Catedrala Mitropolitană, îi binecuvintează pe tinerii participanți la pelerinajul spre Mănăstirea Nicula. Săvârșește o slujbă și rostește un cuvânt duhovnicesc. La Școala Gimnazială de pe strada Horea din Cluj-Napoca, îi binecuvintează pe elevii participanți la faza județeană a concursului pe teme religioase „Hristos împărtășit copiilor”. Rostește un cuvânt duhovnicesc. În biserica din cartierul clujean Someșeni (parohi: Pr. Ioan Roman, Pr. Ioan Avram și Pr. Nicolae Pop), rostește un cuvânt de învățătură cu prilejul primirii Tainei Sfântului Botez de către 33 de copii din comunitatea de rromi din parohie. În Biserica „Sfinții Arhangheli” din Ocna Dej, oficiază Taina Sfântului Botez pentru Gabriel, fiul părintelui paroh, Ioan Adrian Sântiuan. Rostește un cuvânt de învățătură. În Catedrala Mitropolitană asistă la Vecernie și slujește la Litie. 2 aprilie În Catedrala Mitropolitană, slujește Sfânta Liturghie și rostește cuvântul de învățătură. Hirotonește întru preot, pe arhidiaconul Sorin Neculai Marciuc, pe seama Parohiei „Sfântul Iustin Martirul și Filosoful”, din cartierul clujean Becaș. În Catedrala Mitropolitană, slujește Vecernia, Pavecernița ... mai mult


Aniversare
--- pagina: 12

TABOR (2007 - 2017) - Gânduri de Lumină la aniversare

de Lector dr. Mihai Lisei

Anul acesta se împlinesc 10 ani de la înfiinţarea revistei TABOR, prilej de a aprecia durabilitatea şi profunzimea acestui proiect cultural şi spiritual, despre care putem spune că a fost realizat după chipul şi asemănarea celui care l-a inițiat: Mitropolitul Bartolomeu Anania (1921 - 2011). Încă de la apariţie, în aprilie 2007, TABOR s-a impus drept „o tribună a dialogului dintre teologie, filosofie, ştiinţele exacte, naturale, umaniste şi politice, un spaţiu în care să se poată întâlni colaboratori din ţară şi din străinătate, vârstnici şi tineri, bărbaţi şi femei, ortodocşi şi prieteni ai acestora, creştini şi necreştini cu deschidere ecumenică". Cui doreşte să înţeleagă rostul acestui dialog, iniţiat prin intermediul revistei TABOR, îi recomandăm să lectureze Argumentul semnat de Bartolomeu Anania şi intitulat în mod sugestiv Prolegomene la un dialog interior. Aici se găseşte o profundă meditaţie asupra Schimbării la Faţă a lui Iisus de pe muntele Tabor. Tranfigurarea invocată semnifică astfel, în opinia autorului, „dialogul dintre Vechiul şi Noul Testament, dintre Tradiţie şi Actualitate, în universul unei Arhaităţi care se înnoieşte din propria-i Substanţă”. Or, acesta este şi ... mai mult


Filocalia - supliment
--- pagina: 13-14

„Să faceți ce am făcut noi!” Pelerinaj dedicat martirilor care au pătimit în închisorile comuniste

de Tatiana Onilov

Cu ocazia anului comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română, Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR), filiala Cluj-Napoca, a organizat în perioada 28 aprilie – 2 mai primul tur național al pelerinajului dedicat tuturor celor care au pătimit în timpul regimului concentraționar comunist din România. Traseul a cuprins cele mai importante închisori comuniste, morminte și mănăstiri, care încă mai poartă vie amintirea celor care au pătimit, care au suferit, dar care au ieșit biruitori din toate detențiile. ÎNCHISORILE COMUNISTE. CRUCEA PE CARE A FOST RĂSTIGNITĂ ŢARA a fost laitmotivul acestui periplu duhovnicesc. Pelerinajul dedicat mărturisitorilor martiri români din temnițele comuniste a fost gândit de către membrii ASCOR încă de la începutul anului universitar sau poate chiar mai de demult. Pe parcursul anilor, tinerii au avut marea bucurie de a-i întâlni pe mulți dintre foștii deținuți politici, având șansa, cu diferite ocazii și în diverse împrejurări, de a asculta mărturiile domnilor Demostene Andronescu, ale lui Nicolae Purcarea, ale eruditului profesor universitar Raul Volcinschi, ale doamnei Aspazia Oțel Petrescu, precum și ale... mai mult