--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Martie 2015, nr. 3 (299), an XXVI (serie nouă)


Cuvântul Ierarhului
--- pagina: 1-2

Post integral

de Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei Andreicuţ

Nu ştiţi voi postul care Îmi place?- zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. (Isaia 58, 6-7) Din copilărie îmi vine în minte o întâmplare imaginară, pe care ne-o povestea tatăl meu. Mesajul pe care-l purta era potrivnic formalismului religios şi lipsei de profunzime duhovnicească. Se spune că un ţăran a plecat într-o zi de târg să-şi vândă boii. Drumul înspre târg trecea printr-o pădure mare. Şi-a vândut omul boii şi se întorcea spre casă prin pădure. Banii şi-i pusese în trăistuţa cu merinde. Doi tâlhari, care erau ascunşi în pădure, i-au ieşit în cale, l-au ucis, i-au luat trăistuţa şi şi-au însuşit banii. Făcându-li-se foame au căutat în trăistuţă şi-au găsit pâine şi slănină. Fiind o zi de vineri au exclamat indignaţi: noi nu mâncăm de dulce vinerea! Aceasta este povestea. Nu sunt singurii care au încălcat flagrant rânduiala postului. Au ucis şi n-au mâncat de dulce! Postul nu e numai de bucate, ci este şi de răutate. Postul este integral. Când am intrat în Postul Mare am cântat: Vremea Postului să o începem cu bucurie, supunându-ne pe noi nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim precum de bucate, aşa şi de toată patima, desfătându-ne cu virtuţile Duhului[1]. Postim de bucate, dar postim şi de răutate. Nu vrem să descurajăm postul de bucate. El este foarte necesar. Dar trebuie neapărat secondat de postul de răutate. Altfel n-are valoare. Lucrul acesta îl înţelegem şi din ceea ce ne spune Proorocul Isaia în citatul de la început. Ba el condiţionează împlinirea celor cerute prin post şi rugăciune de faptele milei trupeşti: Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-Mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire, dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei (Isaia 58, 9-10). Spuneam că postul de bucate este necesar. Prin el ne curăţim trupul, îl punem sub ascultarea sufletului. Postul este răstimp de antrenament în care dorim să ajunge... mai mult


Cronica
--- pagina: 2

25 de ani de la fondarea Academiei Europene de Ştiinţe şi Arte din Salzburg

de Ierom. Dr. Benedict Vesa

Sâmbătă, 7 martie 2015, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului, a participat la Sesiunea plenară festivă a Academiei Europene de Ştiinţe şi Arte din Salzburg, Austria, care a marcat și împlinirea unui sfert de veac de existență. Această prestigioasă instituție a fost fondată în anul 1990 de către profesorul cardiolog Felix Unger, împreună cu Arhiepiscopul Vienei, cardinalul Franz König, și filozoful Nikolaus Lobkowicz. Academia numără printre membrii săi numeroase personalităţi ale lumii contemporane, acoperind şapte domenii: Ştiinţele umaniste, Medicină, Artă, Ştiinţele naturale, Ştiinţele sociale, economice şi juridice, Știinţele tehnice şi ale dezvoltării şi Religiile lumii. Dintre membrii academiei, 30 sunt deţinători ai Premiului Nobel. Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a fost ales membru activ al acestei prestigioase instituții la secţiunea „Religiile lumii”, în anul 2007, pe când era Arhiepiscop al Alba Iuliei şi Decan al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii „1 Decembrie 1918″ din aceeași localitate. Propunerea nominalizării a aparţinut mai multor universitari europeni, invitaţi ai simpozioanelor teologice internaţionale de la Alba Iulia. ... mai mult


Eseu
--- pagina: 2

Religia în şcoli. Sofisme şi argumente

de Nicolae Turcan

Tema orei de religie a devenit obsesivă. Fiecare îşi dă cu părerea după propria-i măsură: unii, din lumea academică, se arată dezamăgiţi de calitatea intelectuală a profesorilor de religie; progresiştii societăţii civile susţin că Darwin are dreptate (ca şi cum dreptatea lui ar exclude automat puterea creatoare a lui Dumnezeu!); alţii atacă – pur şi simplu din ură – Biserica, evidenţiindu-i defectele (de care nu duce lipsă) şi uitându-i calităţile (pe care, oneşti să fim, le deţine); un cor de voci indignate condamnă manualele de religie, iar ateii, o minoritate mai mult sau mai puţin agresivă, atacă religia însăşi. Şi lista nu se opreşte aici. Să recunoaştem că dreptatea ar putea fi, subiectivist şi relativist vorbind, în grădina fiecăruia. Dar să fim de acord, în acelaşi timp, că toleranţa faţă de alteritate trebuie exersată mereu de la început, fiindcă în „zgomotul şi furia” dezbaterilor ea este, cel mai adesea, uitată. Fireşte că pare mai uşor, teoretic vorbind, să fii tolerant în numele unei religii a iubirii, decât în numele ateismului militant. Creştinii ar trebui să fie mai înţelegători decât ateii şi, poate, chiar sunt. Deviaţii se pot întâlni însă şi de o parte şi de alta, ... mai mult


Tableta lunii
--- pagina: 3

Un atac de invidie

de Alexandru Nemoianu

Acuma câteva zile, din senin, am fost atacat de invidie la aflarea unei întâmplări bune în favoarea unei rude aproximative. Din prima clipa am fost conştient de prezenţa negativă şi rea şi am căutat să o înlătur. Mai întâi „raţionalizând", apoi rugându-mă, dar fără folos. Prezenţa rea era mai departe cuibărită în suflet şi inimă. Am avut o reacţie de furie: „de ce?”, „nu vreau sa fie” etc. Zadarnic. Finalmente am fost cuprins de întristare şi am ştiut bine că, „în puterile” mele, sunt înfrânt. Probabil că doar atunci, cu adevărat, am rugat pe Domnul. Oricum brusc, fulgerător, am primit: răspuns, explicaţie şi alinare. În minte mi-au răsunat - efectiv răsunat -, cuvintele cuprinse în Evanghelia după Matei, 20, despre „lucratorii din vie”. Îndrăznesc să repet pe scurt. În acel capitol se vorbeşte despre „un stăpân de casă” care şi-a tocmit lucratori la vie, cu un dinar pe zi. Acelaşi Stăpân, mai apoi, în cursul zilei, a tocmit şi alţi „lucrători”: mai târziu în ziuă, la prânzişor, la amiază, şi chiar spre seara. La capătul zilei toţi lucrătorii au căpătat plata egală. Iar atunci, cei care lucraseră toata ziua au cârtit şi lor li s-a răspuns: „Prietene, nu... mai mult


Eseu
--- pagina: 3

Legitimarea anticreştinismului prin redefinirea centrului

de Horia-Roman Patapievici

[*] De curînd [articolul a fost scris în sep. 2007 (n.r.)], Asociația „Solidaritatea pentru libertate de conștiință” a cerut Societății Române de Radiodifuziune să dispună oprirea difuzării rugăciunii Tatăl Nostru, care, împreună cu Imnul Național, este transmisă la începutul și sfârșitul programelor zilnice ale posturilor publice de radio. Motivul invocat a fost încălcarea neutralității confesionale a statului. Cu acest argument, s-ar fi putut foarte bine și interzicerea Imnului Național, deoarece acesta, numindu-se „Deșteaptă-te române”, încalcă fără echivoc neutralitatea etnică a statului român și reprezintă o clară discriminare la adresa tuturor minorităților naționale, inclusiv cea maghiară. Deocamdată, însă, obiectivul pare a fi doar creștinismul. În trecutul recent (noiembrie 2006), „Solidaritatea pentru libertate de conștiință” și-a legat numele de campania pentru scoaterea icoanelor din școli, inițiată cu câteva luni mai devreme de un profesor de filozofie din Buzău [este vorba despre domnul Emil Moise, totodată iniţiator şi al ultimei sesizări a Curţii Constituţionale referitoare la ora de religie (n.r.)], care reclamă autorităților publice un lucru, pentru mine, straniu: acela c... mai mult


Eseu
--- pagina: 4

Argumente şi false argumente privind predarea religiei în şcoli

de Adrian Papahagi

În ultimii ani au fost formulate diferite argumente împotriva predării religiei în școlile publice de stat, sau pentru un tratament special al acestei materii. Ele au repurtat recent o victorie în fața legii, astfel încât în plin an școlar părinții trebuie să solicite în scris participarea copiilor la ora de religie, materie care era oricum opțională. Trebuie spus dintru bun început că religia este singura materie în cazul căreia li se dă părinților dreptul să decidă ce e bine să studieze copiii lor. În logica învățământului public general și obligatoriu, niciuna dintre materii nu este opțională (cu excepția religiei). Statul decide, pe baza interesului comun al națiunii, așa cum îl identifică și îl definește la un moment dat, ce conținuturi se predau, în ce cantitate și cum: atâta istorie națională sau literatură română, atâta matematică, și așa mai departe. Într-o logică liberală dusă până la capăt, oricare dintre materii ar trebui să fie opțională. De ce ar fi religia un caz aparte? Nu oferă și ea un conținut de cunoaștere bazat pe un corpus de texte și exegeza aferentă, precum literatura? Nu corespunde și ea, precum istoria politică, unui fenomen uman manifestat în decursul timpului,... mai mult


Personalităţi duhovniceşti contemporane
--- pagina: 5

Sfântul Cuvios Porfirie Cavsocalivitul şi harisma bucuriei

de Ierom. Dr. Benedict Vesa

„Cel ce iubește puțin, dă puțin; cel ce iubește mai mult, dă mai mult. Iar cel ce iubește foarte mult, ce are vrednic de dat? Se dă pe sine însuși”, va spune Sfântul Cuvios Porfirie Cavsocalivitul. Și aici este sursa bucuriei, harisma interpretată de cuvios drept un ingredient obligatoriu pentru o viață duhovnicească efervescentă. De altfel, aici se concentrează și principiile sale de viață: „Postiți cât puteți, faceți câte metanii puteți, desfătați-vă de câte privegheri puteți, numai să fiți bucuroși. Să aveți bucuria lui Hristos, care ține veșnic, care poartă într-însa veșnica fericire, liniștea cea neclătită… Este bucuria plină de tot harul… Hristos voiește și simte mulțumire dacă răspândește bucuria, dacă îi îmbogățește pe cei credincioși ai Săi cu bucurie. Mă rog ca bucuria noastră să fie deplină”[1]. Cuviosul Porfirie se naște pe 7 februarie 1906, în insula Evvia, satul Sfântul Ioan, din eparhia Karistia. Tatăl său, Leonid, era cântărețul bisericii, și cel care l-a inițiat în cele duhovnicești. Micul Evanghelos, cu numele său de botez, era al patrulea copil al familiei, și, din pricina sărăciei în care se aflau, este nevoit la doar șapte ani să plece la muncă în... mai mult


Breviter
--- pagina: 5

Sufletul şi viaţa

de Aurel Sasu

Un foarte apropiat prieten şi coleg de generaţie cu Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania a fost Gheorghe Telea (1921-2014), cunoscut medic primar chirurg şi doctor în ştiinţe medicale (din 1972). În timpul grevei anticomuniste de la Cluj (1946) era purtătorul de cuvânt al Centrului Studenţesc „Petru Maior” şi, ca lider de opinie, autor al manifestelor adresate participanţilor la lupta de emancipare politică. Admirator al Cercului Literar de la Sibiu (I. Negoiţescu, Radu Stanca, Eugen Todoran, Victor Iancu, Şt. Aug. Doinaş, Henri Jacquier), îl frecventează, în acelaşi timp, pe Lucian Blaga (în 1971, recuperează, cu ajutorul lui Zaharia Stancu, bustul poetului, executat de Romul Ladea, din depozitul unei Staţiuni de Maşini şi Tractoare din Sebeş!), iar, mai târziu, îşi transformă reşedinţa din satul natal în muzeu al valorilor tradiţionale, vizitat, în timp, de mari intelectuali, teologi, filosofi şi oameni de litere (Mitropoliţii Nicolae Mladin şi Antonie Plămădeală, cerchiştii, C. Noica, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Mircea Ivănescu, Al. Căprariu, Mircea Tomuş, Eugen Simion ş.a.). Între ei, fireşte, Valeriu Anania, viitorul „păstor de inimă şi de suflet” al ardelenilor, începând cu 1993. În ziarul Diminea... mai mult


Eseu
--- pagina: 6

Înţelesul postului

de Protos. Simeon Pintea

Ce este postul? La această întrebare poate răspunde oricine cu multă ușurință. Postul este abținerea de la anumite alimente și băuturi pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Cu alte cuvinte un regim alimentar mai sărac, care se bazează în general pe o alimentație vegetală. Dacă vrem să completăm acest răspuns putem adăuga că acest regim are motivație religioasă. Iată, în câteva fraze am rezolvat problema postului. Dar dacă este așa de simplu, de ce oare Biserica și-a dezvoltat ca disciplină destul de severă rânduieli legate de post? Privind problema doar la suprafață suntem tentați să credem că Biserica pune sarcini greu de purtat pentru zilele noastre, în care postul nu se potrivește stilului modern de viață, de aceea mereu tendința de a înlesni regulile postului sau chiar de a le abandona. Însă așa cum reiese din ansamblul învățăturii Bisericii, postul este esențial pentru viața creștină. În ce constă importanța deosebită a postului în viața noastră? Experiența creștină evidențiază multe foloase ale postului. Postul este „mama tuturor bunătăților, dascălul cumințeniei și al întregii virtuți”, postul este „maica întregii înțelepciuni și izvorul a toată filosofia”, ... mai mult


Spiritualitate
--- pagina: 6

Dulceaţa postului

de Pr. Dan Popovici

Poetul japonez Daigu Ryokan iubea singurătatea și pentru că aceasta îi era și sursă de inspirație trăia retras în munţi, într-o colibă. Odată venise pe la el un călugăr care iubea artele. Şi-au petrecut toată ziua vorbind despre acestea şi au uitat de mâncare. Aproape de lăsarea serii Ryokan şi-a dat seama că își ținuse oaspetele flămând: „Îmi pare rău pentru neglijența mea. Nu e o scuză faptul că stând aici în singurătate și scriind poeme, uit adeseori să mănânc chiar mai multe zile. O să cobor chiar acum în sat să-ți procur ceva de mâncare, înainte să asfinţească soarele." Ryokan a plecat, iar prietenul lui l-a aşteptat şi răsaşteptat, timp de trei ore. Niciun semn... şi i se făcuse atât de foame că a ieşit din colibă - ce s-o fi întâmplat? Nu i-a venit să-şi creadă ochilor când l-a văzut pe Ryokan stând sub un pom, cu o mare graţie oglindită pe chip, murmurând extaziat haikuuri. Oaspetele s-a dus la el, l-a scuturat şi l-a întrebat: „Cu mâncarea cum a rămas?" Ryokan a răspuns: „Dumnezeule! Când am văzut soarele asfinţind, era atât de frumos că n-am putut să mă mişc de lângă pomul ăsta. De aici, asfinţitul e o experienţă binecuvântată. Mă oprisem numai pentru o secundă,... mai mult


Aniversare
--- pagina: 7

Arhidiacon Profesor Universitar Doctor Sebastian Barbu-Bucur la ceas aniversar

de Pr. Petru Stanciu

Dacă ar fi să parafrazăm ziua de 6 februarie, când în urmă cu 85 de ani s-a născut părintele profesor Sebastian Barbu-Bucur, ne-am exprima în felul următor: “O filă din calendarul bizantinologiei românești” (Elena Chircev); “Închinare maestrului” (Mihai Lazăr); “Sebastian Barbu-Bucur și restituirea Psaltichiei rumânești” (Florin Bucescu) – citând doar câteva titluri dintr-un volum omagial. În același volum au semnat articole personalități de prim rang ale culturii și spiritualității noastre, dintre care amintim: Virgil Cândea, Sigismund Toduță, Romeo Ghircoiașiu, Constantin Drăgușin, Alexie Al. Buzera, Constantin Catrina, Titus Moisescu, Boris Buzilă ş.a. Părintele Sebastian Barbu-Bucur s-a născut la data de 6 februarie 1930 în localitatea Talea, județul Prahova, fiul lui Barbu și al Salomeei (devenită monahia Sofia la Mănăstirea Viforâta). A avut privilegiul unei pregătiri de specialitate de excepție prin dascălii care l-au remarcat, îndrumat pentru a se împlini ca sacerdot, profesor universitar, doctor, compozitor, interpret, muzicolog-bizantinolog și dirijor. A studiat la Școala de Cântăreți Bisericești de la Mănăstirea Căldărușani (1941-1945); Seminarul Teologic Monahal de la Mănăst... mai mult


Eseu
--- pagina: 7

Planare filocalică peste prăpăstiile duhovniceşti (IV)

de Pr. Dan Popovici

Mintea omului duhovnicesc cu­getă ziua şi noaptea la legea Domnului (Ps. 1, 2) şi se înalţă prin rugăciune spre Dumnezeu, dar mintea celui nedu­hovnicesc e lipită de pământ sau e bântuită de gânduri. Sufletul celui duhovnicesc se desfătează de pace, dar su­fletul celui neduhovnicesc stă gol şi împrăştiat. Omul du­hovnicesc zboară ca vulturul spre înălţimi, simte cu sufletul pe Dumnezeu şi vede lumea întreagă, chiar dacă s-ar ruga in întunericul nopţii; dar omul neduhovnicesc se bucura sau de slava deşartă, sau de bogăţii, sau caută des­fătările trupeşti. Şi atunci când un om duhovnicesc se în­tâlneşte cu unul neduhovnicesc, legătura amândurora e lucru plictisitor şi anevoios”[1]. Între ei e, de fapt, o prăpastie. Dacă omul neduhovnicesc vrea să treacă peste această prăpastie nu o poate face decât începând să împlinească poruncile dumnezeiești. Sfântul Petru Damaschin arată că „de vrea cineva să o ia înainte (pe calea duhovnicească – n.n.), să-şi arate sârguinţa mai degrabă pornind de la ele (poruncile dumnezeiești- n.n.) şi nu din altă parte, fiindcă altfel va cădea în prăpastie”[2]. Pentru noi, cei orbi duhovniceşte, lumea nu poate fi decât una plină de pericole. Sfânt... mai mult


Recenzie
--- pagina: 8

PS Vasile Someşanul despre „Experienţa vieţii cu Hristos”

de Ioan Şt. Lazăr

A scrie despre Preasfinţitul Vasile Someşanul, despre propriile calităţi morale şi duhovniceşti modelatoare sau despre unanismul creştin filantropic pe care l-a slujit şi îl slujeşte cu timp şi fără timp, ca un grădinar delicat (cum spuneam undeva), este o piatră de încercare pentru oricare fiu duhovnicesc de mai aproape ori de mai departe. Ierarhul blând, răbdător, harnic, generos şi smerit despre care Înaltul Bartolomeu (fie-i neştearsă memoria!) mărturisea că ne este un dar de la Dumnezeu – prin detaşarea de cele lumeşti şi urcuşul întru spiritualizare, prin liniştea interioară şi hotărârea faptei creştine tenace –, emană lumina şi căldura iubirii duhovniceşti, faţă cu care cuvintele oricărui emul se smeresc la rându-le, optând a vorbi în tăcere. Ne facem, totuşi, curaj a răspunde cu o deferenţă la fel de iubitoare, dar şi pentru a ne împărtăşi între noi bucuria apariţiei unei antologii omagiale cu predicile Preasfinţitului Vasile Someşanul, carte al cărei titlu – Experienţa vieţii cu Hristos (Cluj Napoca, Ed. „Renaşterea”, 2013) – se referă la îndatorirea esenţială a oricărui binecredincios, dar defineşte şi însăşi viaţa părintelui şi ierarhului nostru misionar şi în duh ... mai mult


Recenzie
--- pagina: 8

Arhim. Dumitru Cobzaru, ,,Fiule, m-am vrut să-ţi fiu candelă de ceas târziu”!, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2014, 185 p.

de Ierom. Maxim Morariu

Societatea contemporană resimte parcă cu tot mai multă ardoare necesitatea unor scrieri cu caracter pragmatic, care să ofere răspunsuri scurte şi precise la întrebările esenţiale ale vieţii. La rândul lor, membri ai acesteia care dau dovadă de preocupări duhovniceşti sunt interesaţi şi ei să ofere scrieri astfel structurate, care să dea răspuns preocupărilor oamenilor. Nevoia celor din urmă este în parte suplinită prin publicarea unor texte aparţinând unor părinţi contemporani care conţin adevărate antologii cu învăţături[1]. Între duhovnicii clujeni care se preocupă de îndrumarea duhovnicească a credincioşilor prin intermediul condeiului, se numără şi părintele arhimandrit Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului. Autor deja a trei volume de predici[2] bine receptate în mediul omiletic zonal, şi a unei monografii dedicate mănăstirii ,,Adormirea Maicii Domnului” de la Nicula[3], unde a fost vreme de mai mulţi ani stareţ, care a cunoscut mai multe ediţii, dânsul oferă de această dată un volum inedit ca structură şi conţinut ce reuneşte atât dialogurile care au urmat diferitelor conferinţe susţinute la invitaţia unor instituţii precum ASCOR-ul, cât şi ele... mai mult


Recenzie
--- pagina: 9

O istorie sui-generis

de Dan Ciachir

Doi intelectuali de mâna întâi, părintele profesor Ioan Chirilă şi doctorul Mircea Gelu Buta, ambii universitari, oameni inteligenţi, scutiţi de clişeele academice, mai răspândite în Ardeal decât în Vechiul Regat, au înfăptuit un documentar de mari dimensiuni, elocvent şi original, legat de învăţământul teologic clujean pe durata a nouă decenii: perioada 1924-2014. Sub aspect grafic, volumul este impecabil, iar titlul bilingv, îndeosebi cel în latină, Memorabilia momenta, lasă loc unei nostalgii cu parfum de epocă. Nu voi rezuma conţinutul impozantului volum, care este, de fapt, o istorie a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, centrată pe învăţământul şi cultura teologice, dar care nu neglijează alte laturi şi, în primul rând, contextul temporal. Aşadar, o istorie întocmită prin documente, în spiritul lui Nicolae Iorga, care prefera întotdeauna, în lucrările sale, să lase mărturia să vorbească, abţinându-se de la comentarii. Presa, îndeosebi cea bisericească, în frunte cu foaia eparhială „Renaşterea”, este un contributor documentar decisiv în cazul de faţă. Autorii ştiu să coreleze evenimentul local şi să-l încadreze în contextul naţional. Aşa se face că, într-o anumită împrejura... mai mult


Recenzie
--- pagina: 9

Ioan Chirilă, Mircea Gelu Buta, Memorabilia Momenta. Clipe memorabile, Presa Universitară Clujeană, 2014, 682 p.

de Zorin Diaconescu

Două decenii de activitate teologic academică la Cluj inspiră restituirea momentelor axiale ale organizării sale, cu precădere reafirmarea temeliilor martirice ale actualei Facultăţi, preluarea şi continuarea proiectelor înaintaşilor şi promovarea unui corpus de acţiuni şi scrieri pastorale adecvate timpului nostru. Cuvântările, articolele şi ştirile adunate din presa bisericească arhidiecezană de la Cluj şi Sibiu reflectă în chip obiectiv evenimentele, completând informaţiile oferite de volumul 10 ani (Biserică şi multiculturalitate în Europa sfârşitului de mileniu, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2001). Esenţiale sunt coerenţa şi unitatea internă a lucrărilor şi elementele de precizare constantă a obiectivelor pastoral-misionare ale Institutului, reperele cercetării teologice în consens cu specificităţile mediului european. Conservarea şi afirmarea conştiinţei naţionale româneşti şi refacerea morală a ţării a fost şi rămâne o problemă crucială, iar faptul că, la un secol de la Marea Unire, ea încă nu şi-a găsit rezolvarea îi dovedeşte însemnătatea, dar şi caracterul complex. Din păcate, de ea s-au ocupat multe minţi agere şi firi talentate, găsind strălucite argumente acuzatoare la adresa stă... mai mult


Aniversare
--- pagina: 10

Cuvânt la hirotonia Episcopului Andrei Mureşanu’

de Ioan Hanuschi

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa (Canonul Sfintelor Paşti) Alb Iulia, 25 feb. 1990 Ioan Hanuschi (cântăreţ, Parohia Turda-Fabrici) Atunci când sufletul îţi este cuprins de o nemărginită bucurie, simţi ca această bucurie să o împărtăşeşti şi semenilor de lângă tine pentru ca şi aceştia să fie cuprinşi şi să simtă această bucurie. Este zi de bucurie pentru noi întrucât cel care a fost părintele nostru iubit a fost învrednicit astăzi, prin harul lui Dumnezeu, să fie ridicat la cea mai înaltă treaptă a preoţiei – treapta arhieriei. Aceste cuvinte le exprim în numele miilor de credincioşi de la Turda şi Câmpia Turzii, care au ţinut ca azi să-şi manifeste dragostea şi recunoştinţa faţă de cel ce i-a îndrumat şi povăţuit pe drumul anevoios al mântuirii. Cel pe care astăzi Dumnezeu l-a chemat să fie în fruntea credincioşilor în calitate de episcop este cu adevărat un om ales de Dumnezeu şi pus de Dumnezeu să fie păstorul cel bun. Şi când afirm aceasta, aş dori ca în câteva cuvinte să arăt cine este Preasfinţitul Andrei Mureşanul. În anul 1978, într-o toamnă târzie de noiembrie, venea în cea mai modestă parohie din Turda,... mai mult


Eseu
--- pagina: 10

Dr. Andrei Monda, un sprijinitor al Ortodoxiei în Sângeorz-Băi

de Alexandru Dărăban

Născut în 18 august 1855 din o veche şi fruntaşă familie cărturărească din Bistriţa-Bârgăului, care a dat o mulţime de oameni luminaţi şi de valoare Văii Bâtbăului şi neamului, după ce a terminat şcoala primară în satul natal, urmează Liceul Inferior Evanghelic Luteran din Bistriţa, de unde trece la Liceul Grăniceresc din Năsăud. Bacalaureatul şi-l ia în anul 1879 la liceul din Blaj. Apoi, se înscrie la Facultatea de Medicină din Cluj, de unde, în anul 1882, se transferă la Viena (bineînţeles, la aceeaşi facultate). După obţinerea doctoratului în medicină, face practică la un spital din Viena (Wienner Allemaignes Krankenhaus) sub conducerea unor savanţi profesori, precum Dr. Schroder, Dr. Mosetig ş.a. În anul 1885 ajunge medic secundar la un alt spital din Viena, de unde trece ca medic în comuna sârbească din Banat, Czrepaja. În anul 1888 este ales medic de circumscripţie cu reşedinţa în comuna grănicerească Sângeorzul Românesc (actualmente Sângeorz-Băi, jud. Bistriţa-Năsăud) unde, timp de 33 de ani, a fost un bun povăţuitor al poporului din întreaga circumscripţie, mai ales al locuitorilor din această comună. În acel an s-a căsătorit cu Rafila Şandor fiica unui preot de pe Valea Mureşulu... mai mult


Agenda IPS Andrei Andreicuţ
--- pagina: 11

Februareie 2015

de Arhid. Claudiu Ioan Grama

1 februarie În Catedrala Mitropolitană, slujeşte Sfânta Liturghie şi rosteşte cuvântul de învăţătură. Oficiază slujba Parastasului pentru adormiţii întru Domnul, Episcopul Nicolae Ivan şi Mitropolitul Bartolomeu Anania. Rosteşte un cuvânt evocator. Slujeşte Vecernia, Paraclisul Maicii Domnului şi rosteşte o cateheză în Catedrala Mitropolitană. 2 februarie (Întâmpinarea Domnului) Oficiază Sfânta Liturghie în biserica parohiei Sângeorz-Băi I. Rosteşte cuvântul de învăţătură. Hiroteseşte întru iconom stavrofor pe părintele paroh Dacian Şanta. Săvârşeşte slujba de binecuvântare a noii case parohiale. În Casa de Cultură din localitatea Maieru (parohi: Pr. Dan Cismaş şi Pr. Ioan Lăpuşte), asistă la o conferinţă susţinută de teologul şi diplomatul Teodor Baconschi. 3 februarie Prezidează comisia de examinare a candidaţilor participanţi la concursul de ocupare a posturilor de preoţi parohi la parohia Beclean IV (protopopiatul Beclean) şi Liviu Rebreanu (protopopiatul Năsăud). 4 februarie În sala de conferinţe a Centrului Naţional pentru formarea continuă „Dumitru Stăniloae” din Bucureşti, participă la şedinţa anuală de lucru a Adunării Naţionale Bisericeşti. La... mai mult


Recenzie
--- pagina: 12

„Ortodoxia în Occident. 10 convertiri” O carte care luminează

de Pr. Iustin Tira

Tot mai mult şi tot mai des auzim sau întâlnim în spaţiul public sau privat – în ţară şi în afara ei – români care încă au reţineri sau chiar o anumită jenă în a-şi afirma apartenenţa naţională. Dacă-ţi exprimi nedumerirea are pregătit sacul cu „argumente”. Desigur că nici nu mai contează că „argumentele” nu au nici o legătură cu ţara sau poporul al cărui fiu – vrând, nevrând – este. Contează doar că prin aerul de superioritate ostentativ afișat li se pare că își confirmă statutul de „european”, de onorabil cetăţean al Europei secolului XXI şi, ca urmare, de om care gândeşte modern şi liber. Pentru această categorie de „europeni” nu are nici o relevanţă că atitudinea lor nu o întâlneşti la un ungur, la un sârb, la un polonez, la un bulgar sau la vreo altă naţie a Europei de est. Aproape aceeaşi atitudine o constatăm şi în ceea ce priveşte apartenenţa confesională. Când este vorba de a ne afirma calitatea de „creştin ortodox” sau de „român ortodox”, chiar şi pentru ortodocşii practicanţi, pare a fi destul de complicat sau chiar incomod să-şi afirme statutul religios. Nu-i includem aici pe „potrivnicii de meserie” ai Bisericii şi nici pe „analiştii” speci... mai mult