--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Mai 2016, nr. 5 (313), an XXVII (serie nouă)


Cuvântul Ierarhului
--- pagina: 1-2

Cel ce vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească

de Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei Andreicuţ

Cel ce vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească Nu disprețui vorba celor bătrâni, că şi ei au învăţat de la părinţii lor. Că de la ei vei învăţa înţelepciunea şi îndemânarea de a da răspuns bun la nevoie (Isus Sirah 8, 9). Iubiţi credincioşi, La Crăciun stăruiam asupra responsabilității pe care o avem față de educarea tinerilor. Acum, la Paști, voi sublinia faptul că avem o mare îndatorire de a-i cinsti pe bătrânii noștri bunici și părinți și a le asculta povețele. Lucrul acesta trebuie să-l facem din iubire, nemaipomenind de faptul că ni-l cere Dumnezeu: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ (Ieşire 20, 12). Facem pledoaria aceasta şi pentru realitatea tristă că din multe parohii tinerii au plecat şi am rămas cu cei mai în vârstă, bătrânei încercaţi de suferinţe şi cu dorul după copii în suflet. Iar în localităţile mari, unde există şi tineri, influenţa societăţii secularizate şi aşa-numitul conflict între generaţii îi fac pe tineri să nu le acorde atenţia cuvenită bătrânilor. Ce să mai zicem de ascultarea sfaturilor şi învăţăturilor pe care aceștia ni le dau? Spune istorisirea că odată, undeva, într-o ţară, tinerii, considerând că bătrânii sunt inutili şi constituie o povară, s-au hotărât să-i expulzeze. Ţara lor s-ar fi numit „ţara fără bătrâni”. Regele ţării vecine, auzind de fărădelegea pe care au făcut-o, dorea să le dea o lecţie. I-a ameninţat că, dacă nu-i împlinesc cererea, va veni asupra lor cu război. Care era cererea? Cererea era ca să-i înapoieze frânghia de nisip pe care bătrânii lor o împrumutaseră de la el. Tinerii din „ţara fără bătrâni” erau în mare fierbere. N-auziseră şi nu văzuseră vreodată o frânghie de nisip. Unul dintre tinerii însă, care-l iubea tare pe bătrânul său tată, îl ascunsese tainic şi nu-l expulzase. S-a dus la el în ascunzătoare şi i-a relatat necazul în care se aflau. Şi bătrânul l-a sfătuit: cereţi-i regelui vrăjmaş să vă dea un capăt de frânghie din nisip de model şi-i veţi returna toată frânghia. Când a auzit regele a exclamat: la voi trebuie să mai fie un bătrân! Iar tinerii, mustraţi de conştiinţă, şi-au chemat bătrânii părinţi pe care-i expulzaseră să se întoarcă acasă. Le era limpede că sfaturile bătrânilor sun... mai mult


Eveniment
--- pagina: 2

Cvartetul Transilvan, meditaţie muzicală şi teologică în Catedrala mitropolitană din Cluj

de Pr. Bogdan Ivanov

Filarmonica de Stat „Transilvania” din Cluj-Napoca şi Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului au organizat miercuri, 20 aprilie, de la ora 19.00, în Catedrala Mitropolitană, un concert susţinut de Cvartetul Transilvan, care a interpretat opusul „Ultimele şapte cuvinte ale Mântuitorului pe cruce”, de Joseph Haydn. Acest eveniment muzical de excepţie oferit credincioşilor clujeni a fost precedat de o introducere teologică susținută de asist. univ. dr. Nicolae Olimpiu Benea, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. În cuvântul său introductiv Olimpiu Benea a făcut o călătorie teologică în paginile Sfintei Scripturi descoperind ascultătorilor înţelesurile tainice ale Jertfei Mântuitorului Hristos pe Cruce, dar şi a celor şapte rostiri ale Mântuitorului Hristos care arată împlinirea voii lui Dumnezeu de mântuire a lumii, dar mai ales asumarea cu iubire a acestui calvar care i-a salvat pe oameni din robia păcatului şi a morţii. Prezent la acest eveniment, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei a arătat importanţa asumării de către creştini a trăirii intense a acestei ultime perioade a Postului Mare ca un act de jertfă şi iubire arătată lui Dumnezeu. Înaltpreasfinţitul a arătat... mai mult


Tableta lunii
--- pagina: 3

Gânduri despre satul românesc

de Alexandru Nemoianu

De foarte mulți ani satul românesc este atacat, insultat, ameninţat cu distrugerea, minimalizat. În ciuda tuturor acestor nedreptăţi, satul romanesc se încăpăţânează să existe, să funcţioneze, să fie viu şi să lupte cu înverşunare pentru starea lui. Această ură împotriva satului a fost comună tuturor regimurilor politice româneşti. Uneori această ură a fost îmbrăcată într-un limbaj lacrimogen sau "sămănătorist" ori într-o indiferenţă agresivă; alteori (sub comunism) ura a luat forme bestiale, demonice. Dacă ar fi să încadrăm într-o perspectivă istorică mai largă această ură fără margini, ea ar trebui încadrată în conflictul străvechi dintre sedentari - adică oamenii pământului -, şi nomazi, adică trecători, pleava în vânt. Mai întâi se cuvine repetat că, într-un clasament al sistemelor de organizare omeneşti, satul românesc ocupă un loc de frunte. Începutul satelor se pierde în negura vremii. Oricum, săpături arheologice au atestat existenţa unor aşezări de tip sătesc pe teritoriul de azi al României încă din vremea neoliticului. Prezenţa structurilor săteşti este documentată, pe acelaşi teritoriu, în tot cursul "mileniului întunecat" şi mai apoi. Cu toată dreptatea se poat... mai mult


Eseu
--- pagina: 3

Mai aveam vreo șansă în fața corupției?

de Pr. Bogdan Ivanov

Corupția a devenit unul din cele mai îngrijorătoare fenomene din țara noastră care pune sub semnul întrebării nu doar încrederea publică în oameni și instituții, ci și o întreagă ierarhie de valori și principii care dau substanță oricărei democrații. Termeni precum corectitudine, șansă, conduită, onestitate, transparență sau obiectivitate sunt practic anulați în fața acestui ferment de descompunere morală care a cuprins societatea românească în profunzimea ei. Locul lor este luat de realități precum bun-plac, putere, interes, abuz, mită sau trafic de influență care compromit și întunecă orizontul de șanse și speranțe al unei întregi națiuni. De aceea o reflecție asupra cauzelor profunde ale acestui fenomen se impune ca o premisă a înțelegerii faptului că de corupție nu este ferit nimeni și nimic. Dacă privim etimologic, corupția este un microb, care mai întâi strică natura celui în care a intrat și o degradează, sfârșind prin a o descompune și a o nimici. Acest pericol distructiv individual poate antrena într-un uriaș proces de descompunere și alte naturi care, prin firea lor, sunt încă necorupte, iar această regulă este pe deplin confirmată de biologie. Orice organism viu este supus coruperii, ... mai mult


Documenta
--- pagina: 4

Povestea bisericuţei ortodoxe din Sângeorz-Băi - scrisoare-memoriu pe adresa ziarului Cuvântul, personal domnului Nae Ionescu -

de Alexandru Dărăban

Se cunoaşte că în „băile” Sângeorzului au fost vizitate de-a lungul anilor multe personalităţi, precum şi alte persoane venite la tratament. Printre aceştia, în acel an 1926, s-a aflat în staţiunea Sângeorzului un anume domn M. Ciupagea, secretarul asociaţiei de turism Hanul Drumeţilor din Bucureşti. Acesta trimise pe adresa ziarului Cuvântul, personal domnului Nae Ionescu, celebrul profesor, o scrisoare-memoriu intitulată Povestea bisericuţei ortodoxe din Sângeorz-Băi, al cărui conţinut îl prezentăm în rândurile ce urmează Alexandru Dărăban Stimate domnule Nae Ionescu În timpul vacanţei din vara aceasta petrecută pe Valea Someşului, la Sângeorz, am avut ocaziunea să asist la sfinţirea bisericii ortodoxe din această localitate, sfinţire care s-a făcut în ziua de 15 august de S[finţia] Sa protopopul Pletosu din Bistriţa, S[finţia] Sa Teodosie Woloview din Ocniţa-Basarabia şi mulţi alţi preoţi şi diaconi al căror nume îmi scapă. Biserica ortodoxă din Sângeorz, prima biserică ortodoxă din întreaga vale a Someşului, s-a ridicat cu osteneala ieromonahului Bâznog, ţăran din Sângeorz, călugărit mai târziu la una din mănăstirile de la Muntele Athos. Slugă tânără la unul din ţăranii înst... mai mult


Breviter
--- pagina: 4

Chipul nou al despotismului

de Aurel Sasu

Cineva din diaspora americană mi-a solicitat, în aprilie, o Psaltire. O ediţie elegantă, cu corp de literă mare (large print), copertă cartonată, text în două culori, pe scurt un model grafic de veche carte bisericească întâlnit în toate lăcaşurile de cult din ţară. Mai puţin în comunităţile de peste hotare, unde circulă, în general, formatul de buzunar (pocket book) sau traduceri protestante nu întotdeauna compatibile cu dogma credinţei ortodoxe. Omul dorea, prin urmare, sub acoperemântul de lumină al rugăciunii şi prin lectura lejer-accesibilă privirii, să trăiască fiorul sacru al poeziei vechi testamentare rostuit în veşmânt de frumuseţe românească. Fireşte, nu era întâia oară când expediam colete în Statele Unite cu însemnul imprimat (printed matter), cu o taxă poştală redusă, aşa cum se procedează în toate ţările civilizate. De mai multe decenii, preocupările mele s-au fixat, printre altele, şi în acest domeniu vast şi dificil de istorie culturală a exilului (diasporei), ani la rând motiv de ceartă ideologică, iar astăzi, cu aceeaşi cinică demagogie de estetică politică, neglijat în principalele sinteze de critică şi de istorie literară. Am scris lucrările, cu deosebire cele de lexicografie ... mai mult


Personalităţi duhovniceşti contemporane
--- pagina: 5

Valeriu Gafencu și experiența lui Dumnezeu

de Ierom. Dr. Benedict Vesa

Între durerile grele pe care le suporta, Valeriu Gafencu, supranumit „sfântul închisorilor”[1], le vorbea celor din jurul său despre mijloacele de revigorare a vieții spirituale a societății tinere. Cuvântul său pătimit se constituie într-un adevărat manifest programatic: „Prin Botez am primit harul curățitor, iar prin ungerea cu Sfântul Mir ne-am împodobit cu toate darurile Duhului Sfânt, dar această binecuvântată stare lăuntrică a rămas nelucrătoare în noi, fiindcă suntem creștini numai cu numele. Trăim într-o lume de confuzie, de libertinaj, de păcat. E o rușine să fii credincios, e demodat să fii moral. Omul botezat, pentru a se mântui, trebuie să trăiască în Duhul Sfânt toată viața, ori noi tocmai asta n-am izbutit. Am crezut, ne-am rugat, am păstrat credința, am suferit, dar, pentru a te uni cu Hristos este necesar să te curățești lăuntric prin spovedanie și să te înnoiești prin Sfânta Împărtășanie. Conștient deci și cu toată stăruința să te unești cu Hristos, să te faci purtător al sfințeniei Lui, al nemuririi Lui. Trebuie să înfrunți păcatul până la sânge. Așa te naști din nou. Nu există cale de compromis”[2]. Între cadrele evocate mai sus și-a desfășurat întreaga sa via... mai mult


Recenzie
--- pagina: 5

Arhim. Grighentie Oţelea, Remedii patristice pentru boli contemporane: gândurile răutăţii şi tămăduirea lor. Perspective evagriene, Editura Episcopiei Sălajului “Credinţă şi viaţă în Hristos”, Zalău, 2015.

de Ierom. Maxim Morariu

Teologia patristică şi ideile regăsite în scrierile unor părinţi sau scriitori cunoscuţi din primele secole creştine se bucură astăzi de o adevărată redescoperire. Reeditarea operelor autorilor din această perioadă sau publicarea unor volume în paginile cărora sunt analizate spusele lor constituie o dovadă în acest sens. În cea din urmă se înscrie şi lucrarea părintelui arhimandrit Ghrighentie Oţelea, stareţul mănăstirii “Adormirea Maicii Domnului” de la Strâmba, judeţul Sălaj, care e deja cunoscut mediului publicistic datorită publicării unei frumoase monografii a lăcaşului pe care îl păstoreşte de aproape două decenii[1]. De această dată, dânsul se apleacă asupra personalităţii lui Evagrie Ponticul[2], analizând modalităţile de tămăduire a gândurilor răutăţii pe care le propune acesta. Lucrarea beneficiează de prefaţa părintelui episcop Petroniu Florea al Sălajului şi de o postfaţă ce poartă semnătura părintelui conf. univ. dr. Gabriel Gârdan, consilier al aceleiaşi eparhii şi cadru didactic universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Pe lângă binecuvântarea propriu-zisă şi recomandarea lucrării, ierarhul pomenit realizează şi o scurtă prezentare a impactului ... mai mult


Recenzie
--- pagina: 6

Nikolai Afansiev, Puterea dragostei, trad. Ciprian Vidican, col. "Eclesiologia", Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2014

de Ierom. Maxim Morariu

Teologul rus din spaţiul francez Nikolai Afanasiev, ex-profesor de drept canonic la Institutul "Saint Serge" din Paris, este deja cunoscut spaţiului teologic românesc prin lucrarea Biserica Duhului Sfânt, tradusă în limba noastră[1]. În acest context, publicarea lucrării sale intitulate Puterea dragostei, va contribui la diseminarea ideilor lui în spaţiul pomenit şi la familiarizarea teologilor noştri cu ideile lui. Tradusă de Ciprian Vidican şi prefaţată de domnul Vasile Manea, cartea se constituie într-un adevărat manifest pentru redescoperirea Bisericii primare, a modului ei de viaţă şi a valorilor ei. Conştient că disciplina pe care el o preda, respectiv dreptul canonic, nu ar trebui să existe[2], el se străduieşte pe întreg parcursul lucrării să contribuie la descoperirea primară a sensurilor eclesiologiei, ale episcopatului şi la reconsiderarea rolului dragostei în teologia creştină. Conştient că, de-a lungul timpului, înţelesul termenului de Biserică şi a vieţii Bisericeşti s-a modificat, căpătând nuanţe noi şi semnificaţii, odată cu dezvoltarea diferitelor laturi ale acesteia, teologul rus arată încă dintru începutul cercetării sale că: "Istoria milenară a Bisericii a modificat puternic viaţa bise... mai mult


Recenzie
--- pagina: 6

Cuviosul Paisie de la Neamț Velicikovski, Autobiografia și Viețile unui stareț urmate de Așezăminte și alte texte, ediția a III-a adăugită, studiu introductiv pr. Elia Citterio, ediție îngrijită și prezentată de diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2015, 562 p.

de Mircea-Gheorghe Abrudan

Nu-mi amintesc când și în ce context am aflat prima oară despre Sf. Paisie Velicikovksi (1722-1794), însă îmi aduc bine aminte că în anul doi de facultate, când am parcurs volumul II al manualului pr. Mircea Păcurariu despre Istoria Bisericii Ortodoxe Române (ed. a 3-a, Iași, 2006) am fost impresionat de amploarea mișcării paisiene și de figura luminoasă a acestui stareț vertabil, născut în Ucraina, tuns în monahism la Muntele Athos și regenerator al monahismului ortodox din Principatele Române și din spațiul slav în a doua jumătate a secolului XVIII. Îmi aduc de asemenea foarte bine aminte de decepția trăită în urma primului pelerinaj făcut pe la mănăstirile din Moldova, tot în vremea studenției, când vizitând renumita lavră a Neamțului am rămas cu un gust amar și o mare nedumerire constatând starea deplorabilă a acesteia, degradarea sesizabilă în haina afumată a interiorului bisericii, în kitschul pangarului de la intrarea în sfântul locaș și în nerânduiala oribilă a magazinului cu prețuri foarte piperate din fața incintei mănăstirești, la care s-a adaugat taxa pe care a trebuit să o achit pentru a vizita „acest monument istoric”. M-a tot frământat de atunci încoace cum se poate, așadar, ca o lavră... mai mult


Recenzie
--- pagina: 7

JAMES A. BERNSTEIN, Uimit de Hristos. Călătoria mea de la Iudaism la Ortodoxie, trad. Dragoş Dâscă, Editura Ecclesiast, Sibiu, 2010.

de Ierom. Maxim Morariu

Spiritualitatea ortodoxă românească cunoaşte cazurile unor evrei precum părinţii Nicolae Steinhardt sau Marcel Avramescu care au părăsit iudaismul şi au aderat la principiile ei. Se pare însă că nu doar în spaţiul românesc evreii se îndrăgostesc de Ortodoxie, ci şi în alte colţuri ale lumii. Un exemplu al atracţiei pe care îl exercită Ortodoxia asupra celor din neamul după trup al Mântuitorului îl reprezintă şi părintele James Bernstein, astăzi exponent al Ortodoxiei americane. Fiul unui evreu stabilit în Statele Unite ale Americii (pregătit pentru a deveni rabin, ce alege însă o altă cale), el trece printr-o serie de momente care-i pregătesc calea spre Ortodoxie. Cu creştinismul ia contact prin intermediul unor prieteni din copilărie (p. 29), care-i oferă o ediţie iehovistă a Noului Testament. Fascinat de ceea ce descrierea lui Hristos regăsită aici[1], el încearcă să vadă dacă nu cumva descrierile scripturistice sunt trucate sau falsificate. Convins de adevărul lor, îşi declară simpatia pentru creştinism în faţa familiei, fapt ce generează o serie de eforturi ale acestora pentru readucerea lui la iudaism (pp. 37-39). În ciuda eforturilor susţinute ale familiei, Bernstein va deveni creştin, primul lui... mai mult


Recenzie
--- pagina: 7

Impresii de lectură: Jurnalul Fericirii - N. Steinhardt

de Gabriel Braic

Ieri am terminat de citit, în sfârşit, o carte referenţială a literaturii memorialistice, prea mult amânată în ansamblul meu de lecturi – Jurnalul părintelui Steinhardt de la Rohia în ediţia Dacia, Cluj-Napoca, 1997. Am primit-o de majoratul meu. În noiembrie 1998. De la Gelu Săvărăşan; acum părintele Gelu. Am pus mâna imediat pe ea... dar am fost dezamăgit; mă aşteptam la altceva. La o literatura a carcerei picurată cu miere. Ceva în genul lui Traian Dorz: cu învăţăminte şi meditaţii duhovniceşti. Când am dat de cuvinte care exprimă abjecţia... m-am oprit. Până acum câteva luni când am reînceput. Greoi, evident. Dar sigur. Titlul, pare-mi-se, exprimă o incursiune în istoria subiectivă a fericirii. Fără echivoc, autorul face referire la momentul convertirii, care îi aureolează întreaga existenţa (înainte şi după botez) evreului devenit creştin în închisoare. Iată o pregustare a naşterii din nou în spaţiul oniric: „Mă simt nespus de fericit. Lumina mă înconjoară din toate părţile, e o fericire totală, şi înlătură totul: sunt scăldat în lumina orbitoare, plutesc în lumină, sunt în lumină şi exult. Ştiu că va dura veşnic, e un perpetuum immobile. (...) înţeleg că e Domnul şi că sun... mai mult


Cronica
--- pagina: 8

Pelerin în Ţara Sfântă (I)

de Pr. Georgel Rednic

Dorinţa plecării Cu mulţi ani în urmă ajunsesem la convingerea că cel puţin o dată în viaţă voi face tot efortul să ajung şi eu să mă închin la Locurile Sfinte. Textele vechi-testamentare (Ieşire 23, 17; Deuteronom 16, 16; 2 Paralipomena 8, 13), care reglementează ca toţi cei de parte bărbătească, să se înfăţişeze înaintea Domnului în Ierusalim de trei ori pe an: de Paşti (Pesah) sau Sărbătoarea Azimelor, de Rusalii (Şavuot) sau Sărbătoarea Săptămânilor şi de Sărbătoarea Corturilor (Sucot), au fost cel dintâi imbold în acest sens. Apoi faptul că Însuşi Mântuitorul a împlinit această rânduială odată cu împlinirea vârstei de 12 ani (Luca 2, 42) şi că a fost prezent la Ierusalim în fiecare an al propovăduirii Sale (Ioan 2, 13; 5, 2; 7, 10), a fost cel de-a doilea imbold, chiar mai puternic decât cel dintâi. Pe lângă acestea s-au adăugat şi altele precum: obiceiul musulmanilor de a merge cel puţin o data în viaţă la Mecca, dacă este posibil[1], pregătirile pentru cuvântul de învăţătură din duminici şi sărbători în care vorbeam despre obiceiurile sau condiţiile din Ţara Sfântă (orice comentariu patristic sau modern, pe care îl foloseam, vorbea de atmosfera din locul în care se desf... mai mult


Eseu
--- pagina: 9

Casa Domnului

de Pr. Florin-Cătălin Ghiţ

Pornind de la un video-clip lansat recent de către o trupă de muzică ușoară românească, cu participarea a peste treizeci de personalități ale vieții sociale și culturale din țara noastră, în ultimul timp s-au amplificat luările de poziție publice - adesea polarizate inutil și duse la extrem - referitoare la modul în care este perceput în general și înțeles, de către fiecare, spațiul în care Dumnezeu Se face prezent prin excelență, adică biserica, casa Lui, unde se petrece întâlnirea omului cu El. Pentru dezvrăjirea mesajului atractiv ca expresie artistică și aparent exclusiv pozitiv, dar insidios indirect transmis prin acest produs de tip pamflet muzical neagresiv și implicit, în contextul în care Biserica Ortodoxă Română a întreprins, susține și desfășoară amplul proiect național al construirii Catedralei Mântuirii Neamului și a Complexului social aferent, cultural și misionar care o înconjoară, o emblemă monumentală de mari dimensiuni a spiritualității poporului român, s-ar cuveni făcute câteva precizări teologice principiale. Prezența divină proniatoare Există diverse moduri și grade diferite ale prezenței Divinității în lume. În primul rând, Dumnezeu-Creatorul este mai presus de toate,... mai mult


Cronica
--- pagina: 10

Activităţi ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca aprilie 2016

de Dacian But-Căpuşan

La Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, în prezența Preasfințitului Părinte Petroniu, joi, 31 martie 2016, a avut loconouă întâlnire în cadrul seriei de conferințe Glasul Bisericii în cetate. Invitat a fost Pr. prof. univ. dr. Ștefan Iloaiecarea susținut comunicarea cu titlul: Responsabilitatea morală sub presiunea lumii moderne. * În seara zilei de 31 martie 2016, Protos. Asist. univ. dr. Benedict Vesa, secretar eparhial a fost invitatul serii duhovnicești organizată de către Asociaţia Tinerilor Creştini Ortodocşi „Sf. Martiri Năsăudeni” şi Protopopiatul Năsăud în Parohia Şanţ (jud. Bistrița-Năsăud). Tema aleasă a fost: Să postim de dorul Mirelui. * Ambasadorul Republicii Islamice Iran în România, Excelenţa Sa Hamid Moayyer aflat la Cluj-Napoca pentru a participa la Zilele Culturii Iraniene, a vizitat sâmbătă 2 aprilie 2016 Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și a avut întrevederi cu ÎPS Arhiepiscop și Mitropolit Andrei și Pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, decanul Facultății. * Duminică, 3 aprilie 2016, Arhim. Prof. univ. dr. Teofil Tia a coordonat o grupă de studenţi în misiune la Parohia Huedin II, unde este paroh Pr. Dan Lupuțan - Protopopul de Huedin şi a rosti... mai mult


Agenda IPS Andrei Andreicuţ
--- pagina: 11-12

Aprilie 2016

de Arhid. Claudiu Ioan Grama

1 aprilie: Primeşte la reşedinţă pe Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord. Săvârşeşte Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite în biserica din Susenii Bârgăului (paroh: Pr. Gabriel Pugna), protopopiatul Bistriţa. Hirotoneşte întru diacon pe Gavrilă Zăgrean. Rosteşte un replica panerai cuvânt de învăţătură. Săvârşeşte slujba de binecuvântare a paraclisului din incinta Centrului Social pentru Vârstnici din Susenii Bârgăului. Face o vizită la Mănăstirea Strâmba, protopopiatul Bistriţa. Face o vizită pe șantierul de construcţie a Bisericii „Sfântul Ierarh Nectarie” din Dej (paroh: Prot. Ioan Buftea). 2 aprilie: Primeşte la Facultatea de Teologie pe Excelenţa Sa Hamid Moayyer, Ambasadorul Republicii Iran în România. În Catedrala Mitropolitană, asistă la Vecernie şi slujeşte la Litie. 3 aprilie: În Catedrala Mitropolitană, slujeşte Sfânta Liturghie şi rosteşte cuvântul de învăţătură. Hirotoneşte întru preot pe diaconul Gavrilă Zăgrean, pe seama parohiei Delureni, protopopiatul Bistriţa. În Piaţa Unirii din Cluj-Napoca, participă la festivitatea organizată cu prilejul împlinirii a 166 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Române. Săv... mai mult


Filocalia - supliment
--- pagina: 13

Pelerinaj pe jos la Mănăstirea Nicula 17 kilometri pe jos spre icoana făcătoarei de minuni a Maicii Domnului

de Iulia Anamaria Mureşan

Anul acesta nu am notat pas cu pas, ca de obicei, ceea ce s-a petrecut pe parcursul acestui pelerinaj. A fost deja a șasea oară când s-a organizat. Totuși, aș vrea să redau acum câteva frânturi din această peregrinare. De data aceasta, spre deosebire de alți ani, peleriniinu s-au mai adunat la Catedrală înainte de plecare, ci s-au strâns direct la autocare, în Piața Ștefan cel Mare, după Liturghia și Parastasul ce avuseseră loc la Bisericuța Studenților din Campusul Universitar Hașdeu, la care majoritatea tinerilor pelerini au participat în dimineața aceea. De data aceasta, am avut cu noi 15 luxury replica watches preoți însoțitori, cu mult mai mulți decât în celelalte ediții. Vagoanele de tren au fost schimbate cu cele zece autocare a câte 50 de locuri, care aveau să ne ducă până la Iclod, satul în care a fost pictată vestita icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, aflată acum în Biserica mare a Mănăstirii Nicula. Aveam să primim arhiereasca binecuvântare a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Andrei în curtea acestui sfânt așezământ, câteva ore mai târziu, după un drum ostenitor, dar aducător de multe foloase duhovnicești. De la Iclod, precum ne este obiceiul, am pornit pe jos spre ținta pelerinajului ... mai mult


Filocalia - supliment
--- pagina: 13

Expoziția „După chipul și asemănarea lui Dumnezeu”

de Ana-Maria Neag

Vineri, 15 aprilie 2016, la demisolul Bisericii Studenţilor din Campusul Haşdeu a avut loc o întâlnire cu jurnalistul şi fotograful George Crăsnean, care a colaborat la publicații cu tematică ortodoxă precum Lumea credinţei, Lumea monahilor, Formula AS, Familia Ortodoxă. Întâlnirea de duh a fost posibilă cu ocazia vernisării expoziției „După chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Expoziţia cuprinde portrete ale unor părinţi români sau athoniți, între care Rafail Noica, Neonil de la Frăsinei, Iulian de Prodromu, Petroniu Tănase, Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc, Savatie Baștovoi ș. a. Dincolo de imaginea care expune chipuri de avvă, se află câte o poveste, al cărei tâlc stă la granița dintre vremelnic și veșnic. Pentru a capta acest tâlc, George Crăsnean a avut curaj, dar și multă răbdare, panerai radiomir replica adăstând pe lângă acești părinți. Inițial, a căutat legătura duhovnicească și apoi le-a cerut permisiunea de a-i fotografia. Mărturisește că ceea ce face provine dintr-o convingere, nu se rezumă la o meserie, motiv pentru care a investit timp, bani și energie fizică și sufletească (a vizitat Sfântul Munte mai bine de 100 de ori). Deși comparația poate părea lipsită de delicatețe, foto... mai mult


Interviu
--- pagina: 14

„Drumul Crucii este desăvârșit în bucuria Învierii”

de Tatiana Onilov

Interviu luat Preasfințitului Părinte Episcop Macarie Drăgoi de către Tatiana Onilov. Tatiana Onilov (T.O.): - Societățile Occidentale par bine organizate, fiind surse de echilibru civic și de bunăstare. Cum este sufletul occidentalului? Care este starea lui dominantă? Spre ce îi privesc ochii interiori? PS Macarie: - Societățile Occidentale nu doar par, ci chiar sunt bine organizate, sistemic, ca rezultat al experienței seculare, cumulând pe lângă experiența socio-economică și o anumită doză de materialism. Aceste lucruri nu sunt de condamnat, pentru că firea omului este înclinată spre securitate și confort. Oamenii sunt foarte civilizați și corecți unii cu alții, însă Dumnezeu nu mai reprezintă întotdeauna sursa primordială de la care vin toată darea cea bună și tot darul cel desăvârșit (Iacov 1: 17). Succesul occidental, care poartă amprenta puternică a Reformei, este prezentat politic și teologic de Max Weber în lucrarea Etica protestantă și spiritul capitalismului, publicată pentru prima dată în 1904, unde Reforma protestantă este prezentată drept motorul și mobilul succesului economiei de piață. Competiția, influențată de corectitudine și onestitate economică, a trecut de la zona comercială la cea... mai mult