--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Decembrie 2017, nr. 12 (332), an XXVIII (serie nouă)


Cuvântul Ierarhului
--- pagina: 1-2

Mărturie şi contramărturie

de Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei Andreicuţ

„Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil” (Luca 2, 17) La plinirea vremii, la cumpăna dintre ere, Dumnezeu S-a coborât pe pământ şi S-a întrupat. Ne spune Sfântul Pavel că atunci când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea (Galateni 4, 4-5). Sfânta Fecioară cu bătrânul Iosif erau în Betleem la recensământ, dar, pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ea (Luca 2, 6-7). Pentru Domnul Hristos şi Maica Domnului nu mai era loc atunci şi, din nefericire, în foarte multe situaţii nu mai este loc nici astăzi. Însă, cei ce au realizat faptul că sosise pentru omenire ceasul astral, L-au mărturisit pe Hristos cu toată puterea. Cei ce au dat mărturie au fost îngerii, păstorii şi magii. Păstorii erau de strajă împrejurul turmei lor şi, iată, îngerul a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David (Luca 2, 9-11). Păstorii au mers, L-au văzut, s-au bucurat şi văzându-L au binevestit tuturor, mai ales oamenilor simpli, că S-a născut lumii Mântuitor. Mărturia lor, ca şi a îngerului, era puternică şi convingătoare. Mărturia lor îşi avea izvorul într-o experienţă religioasă concretă. Magii au venit din extremul orient. Ei erau preocupaţi de ştiinţe, de astrologie, şi lor li s-a descoperit că se va naşte Hristos. Întrebarea lor, atunci când au ajuns la Ierusalim, conduşi de steaua minunată, a fost: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui (Matei 2, 2). După ce L-au găsit pe Prunc s-au închinat Lui; şi, deschizând visteriile lor, I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă (Matei 2, 11). Ei au adus mărturie despre Hristos în faţa celor învăţaţi, a oamenilor titraţi. Prin veacul al patrulea, Fericitul Ieronim care pustnicea în peştera din Betleem şi traducea Scriptura din greacă în latină, a avut o viziune.... mai mult


Actualitate
--- pagina: 2

1 Decembrie 2017, Ce-ți doresc eu ție, Dulce Românie?

de Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei Andreicuţ

Ne smulgem pentru câteva momente din vacarmul ce ne înconjoară și medităm cu prilejul Zilei Naționale la virtuțile esențiale pe care ar trebui să le avem în suflet față de România. Cea mai mare virtute, cum afirmă și Sfântul Pavel (1 Corinteni 13, 13), este dragostea. Omului postmodern, secularizat, dragostea față de țară i se poate părea desuetă. Noi afirmăm cu tărie că nu este așa. Nostalgic ne gândim la euforia ce i-a cuprins pe români la 1 Decembrie 1918, când s-au adunat la Alba Iulia și și-au exprimat dorința de a se uni pe veci cu Țara. România a devenit mare, a devenit frumoasă și în sufletul celor ce așteptau de multă vreme clipa aceasta s-au născut sentimente greu de exprimat în scris. Le dă glas un dascăl de vocație, care, după ce a participat la Primul Război Mondial, la Marea Adunare de la Alba Iulia, hoinărea pe câmp și stătea de vorbă cu Țara: Eu văd că ești alta, eu văd că ești fericită, eu simt bucuria și noua ta viață! Te-aș mângâia ca pe un copil, de-ar fi să trăiesc veacuri. Câmpiile tale, codrii tăi, apele tale, toate-mi vorbesc de negrăita ta fericire, patria mea! Nu ești pământ mort, nu ești vânt, nu ești apă; ești suflet ce tremuri de bucuria libertății. Îns... mai mult


Tableta lunii
--- pagina: 3

Despre „vestire” și despre „toleranță”

de Alexandru Nemoianu

În Faptele Apostolilor (FA 8, 26-40) ni se spune că Apostolul Filip a fost îndemnat de Duhul Sfânt înspre sudul Ţării Sfinte, şi acolo a întâlnit pe un înalt dregător etiopian care se întorcea spre casa lui. Acel înalt dregător, care călătorea cu totul special, într-un soi de „încăpere” purtată de sclavi - căci aceasta era adevărata „caretă” a vremurilor respective -, citea din Cartea Profetului Isaia. Apostolul l-a întrebat dacă pricepe ceea ce citeşte, şi răspunsul a fost deschis, „cum, dacă cineva nu îmi tălmăceşte?” Atunci Apostolul, a cărui minte fusese învăţată de către Hristos şi luminată de Duhul Sfânt, i-a tălmăcit „Scripturile” şi imediat l-a şi botezat. La fel, cei doi ucenici (Luca şi Cleopa), care mergeau spre Emaus, au avut lipsă de „tălmăcirea”, explicarea Scripturilor, iar acea tălmăcire ei s-au învrednicit să o primească direct de la Mântuitorul. Din cele relatate este limpede că, pentru a fi înţelese, „Scripturile” trebuiesc „vestite” şi apoi explicate, tălmăcite. Iar cei care le tălmăcesc sunt vrednici de cinste specială, o cinste care îl face pe Sfântul Pavel să exclame:.. „cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor care vestes... mai mult


Spiritualitate
--- pagina: 3

Fii ctitor al Memoriei!

de Ierom. Grigorie Benea

Pe harta Gulagului românesc, Gherla a fost unul din locurile în care s-a suferit cel mai mult și cel mai intens. Mii de oameni, unii dintre ei personalități marcante ale elitei interbelice românești, au umplut celulele și beciurile teribilei închisori, fapt ce a lăsat până azi o rană deschisă în inima orașului. Din păcate, tot acest tezaur inestimabil de suferință este practic nevalorificat și lăsat pradă uitării. Pentru a umple acest gol, IPS Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei al Clujului a avut inițiativa construirii unui memorial în cinstea celor ce au suferit la Gherla în perioada de detenție politică. În acest sens a fost constituită Asociația Memorialul Gherla și s-a înființat totodată Mănăstirea Sfinții 40 de Mucenici, care să cuprindă Ansamblul Memorial. Construită pe „Dealul Cărămidăriei” din Gherla - cimitir anonim cu gropi comune unde au fost aruncați cei ce au murit în penitenciar - Mănăstirea Memorial va cuprinde o capelă pentru comemorarea liturgică a victimelor comunismului, un spațiu expozițional dedicat celor ce au suferit în penitenciar, cât și o bibliotecă tematică și o sală de conferințe. Pentru a duce la bun sfârșit acest proiect de recuperare a memoriei trecutu... mai mult


Restitutio
--- pagina: 4

Gândurile Arhimandritului Valeriu Anania, la moartea Patriarhului Justinian

de Mircea Gelu Buta

În ziua de duminică, 27 martie 1977, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române le vestea cu tristețe creștinilor ortodocși români trecerea la cele veșnice a Patriarhului Justinian Marina. Slujba înmormântării a fost săvârșită miercuri, 30 martie 1977, la Catedrala Patriarhală din București, fiind oficiată de un impunător sobor, alcătuit din înalți ierarhi și clerici, în prezența unui numeros public credincios. După câteva zile, Arhim. Bartolomeu Valeriu Anania, pe atunci Director al Editurii Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, va da publicității un tulburător panegiric, intitulat „Justinian, Părintele nostru”, din care reiese că era unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai defunctului Patriarh: „Marile dureri sunt de piatră. Ne încremenesc o clipă, apoi se dospesc îndelung și pe tăcute. Și lacrimile lor sunt de piatră, ca ale peșterilor mari. Plângem la întuneric, pe durata unui veleat, și ne pomenim între coloane, în templul propriilor noastre tristeți, față-n față cu cei pe care i-am plâns și laolaltă cu ei, întru aceeași zidire, știind că nu în deșert ne-am cheltuit. O candelă adunată din rouă, ca de pe lespedea Sfântului Mormânt, e singurul... mai mult


Breviter
--- pagina: 4

A fi moral

de Aurel Sasu

Profesorul de etică Teodor Vidam este profetul unei vechi discipline care „începe acolo unde începe umanul” şi încetează acolo unde încetează ideea de libertate (Petru Creţia). Sigur, etica şi moralitatea se pot defini în multe feluri, dar şi aici, ca pretutindeni, în credinţă, creaţie sau conduită, important este limbajul faptelor. Or, acesta este, cel puţin în zilele noastre, descumpănitor prin labilitatea normelor şi prin despotismul autosuficienţei sale. Dacă pe vremea lui Protagoras, „omul era măsura tuturor lucrurilor”, astăzi am ajuns în situaţia puţin ridicolă a lucrurilor văzute ca măsură integrală şi suficientă a omului. Vorba unui mare teolog: creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, am ajuns, pentru uzul personal, să ne creăm un Dumnezeu după chipul şi asemănarea noastră. Permisivitatea extremă şi individualismul agresiv îşi au propriul lor Decalog în acord cu o societate narcisist-neurotică a relativului, izolării, violenţei, funebrului şi pervertirii. Morala creştină înseamnă iubire, compasiune, dragoste, generozitate, sacrificiu pentru celălalt, mucenicie, trăire în comuniunea de gând şi de voinţă. Morala omului digital este dilema supravieţuirii în „catacombele electroni... mai mult


Personalităţi duhovniceşti contemporane
--- pagina: 5

Don Giovanni Bosco – părintele și învățătorul tinerilor

de Ierom. Dr. Benedict Vesa

Sensibilitatea spirituală era una dintre însușirile fundamentale ale lui Giovanni Bosco, personalitate duhovnicească marcantă a orașului Torino secolului al XIX-lea. Preot și dascăl, cu o harismă și slujire specială, se remarcă prin lucrarea catehetică și socială îndreptată către tineri, pentru care își dedică întreaga existență. Obișnuia să spună „este îndeajuns să fiți tineri pentru ca eu să vă iubesc”. Apropierea de tineri venea din însăși atitudinea Domnului față de aceștia, dublată de caracterul paradigmatic atitudinal pe care îl reprezintă imaginea copilului în fața lui Hristos – curat, liber, simplu, cu un echilibru între rațiune și simțire, fără temeri prea mari, fără subordonări sistemice. Hristos Însuși este identificat de Don Bosco în interiorul acestei paradigme. Redau un scurt fragment din gândirea și simțirea sa: „Priviți mereu cum se comporta Iisus cu apostolii Săi, cărora le suporta ignoranța și grosolănia, ba chiar și puțina credință. De asemenea, și pe păcătoși îi trata cu bunătate și familiaritate încât unora le trezea mirarea, iar la altora scandalul, dar, la cei mai mulți, speranța că vor obține iertare de la Dumnezeu. De aceea ne-a poruncit dă fim blânz... mai mult


Recenzie
--- pagina: 5

† Emilian Lovișteanul, Între cruce și Înviere: file din istoria recentă a monahismului românesc, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2017, 340 p.

de Mircea-Gheorghe Abrudan

Despre decretul 410 din 19 noiembrie 1959 și urmările sale în viața Bisericii noastre s-a mai scris în mod competent după 1989. Așa se face că ne sunt cunoscute resorturile antieclesiale limpezi și țelurile clare ale partidului muncitoresc român de a lovi cât mai puternic în monahism cu scopul de a slăbi vigoarea Bisericii Ortodoxe Române. Măsura represivă și restrictivă – care contravenea, în esență, constituției republicii – a fost justificată în epocă printr-o serie de capete de acuzare devenite veritabile lozinci cu finalitate penală pentru diverse categorii sociale și sute de mii de cetățeni ai acestei țări care s-au trezit peste noapte catalogați drept „reacționari” și „dușmani ai regimului”, fiindcă ar fi fost fie „legionari”, „antonescieni”, „monarhiști” sau „chiaburi”, fie „mistici”, „obscurantiști cu vederi religioase învechite” și „opozanți ai materialismului dialectic”. Și în fond prin vocația monahală caracterizată de cele trei voturi liber exprimate (ascultare, feciorie, sărăcie), monahii și monahiile din mănăstirile României socialiste chiar asta erau prin simplul motiv că refuzau să se încline și să se înregimenteze orbește noilor directive sovietice și... mai mult


Spiritualitate
--- pagina: 6

Mărturie și martiriu

de Protos. Simeon Pintea

Creștinismul a fost de la început o experiență. A fost experiența unui grup de oameni care s-au adunat în jurul Aceluia pe care, pe parcursul petrecerii lor împreună, L-au descoperit a fi Însăși Viața. Iar entuziasmul pascal ce i-a cuprins după Învierea Sa din morți i-a transformat în mărturisitori ai Vieții. Ei au vrut ca toți oamenii, întreaga făptură, să devină părtași la ceea ce au trăit ei. Apostolul iubirii mărturisește: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții, – și Viața s-a arătat și am văzut-o și vă mărturisim, și vă vestim, Viața de veci care era la Tatăl și s-a arătat nouă – ce am văzut și am auzit vă vestim și vouă, ca și voi să aveți împărtășire cu noi. Iar împărtășirea noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Iisus Hristos” (I Ioan 1, 1-3). De altfel, înainte de a se despărți de ei prin înălțarea Sa la ceruri, Mântuitorul Iisus Hristos i-a investit pe Apostolii săi, prin forța și puterea Duhului Sfânt, în calitatea de martori: „veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la mar... mai mult


In memoriam
--- pagina: 6

Părintele Diodor Todea, prigonit și mărturisitor al lui Hristos în perioada comunistă

de Ierom. Grigorie Benea

Părintele Diodor Todea s-a născut în ziua de 13 martie a anului 1906, în comuna Arieșeni (județul Alba), dintr-o familie dedicată slujirii altarului. Tatăl său, pe nume Ioan, a fost preot ortodox în Arieșeni, iar unul dintre frații lui mai mici, Viorel (n. 1919), a ajuns la rândul său preot. Pe mama sa o chema Maria, născută Palade. A urmat până în 1915 școala primară în Abrud, mutându-se apoi la Beiuș, unde în anul 1923 a absolvit liceul de băieți „Samuil Vulcan”. După aceea s-a înscris la Academia Teologică Ortodoxă Română din Cluj, pe care a terminat-o în anul 1928. Conform unor informații, ar fi absolvit și Facultatea de Drept din Cluj, în anul 1927. După încheierea studiilor a funcționat ca profesor de religie la Sighet (jud. Maramureș), între 1928-1930, iar apoi la Alba-Iulia, între 1930-1933. În luna august a anului 1933 s-a căsătorit cu Emilia Vasiu din comuna Avram Iancu, jud. Turda interbelic (Alba actual), cu care a avut trei copii, doi băieți (Mircea și Sorin) și o fată (Ileana). În 31 august 1933 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Avram Iancu de către episcopul Nicolae Ivan. A slujit aici cu vrednicie, conștient de sarcina dificilă a preotului într-o lume tot mai secularizată. Un articol ... mai mult


In memoriam
--- pagina: 7

Părintele Liviu Brânzaș, mărturisitor și apărător al lui Hristos, al dragostei de țară și al cultului eroilor neamului în timpul prigoanei comuniste

de Emanuil Ineoan

Liviu Brânzaș s-a născut la 16 decembrie 1930 în comuna Sâniob, Bihor, fiind al treilea din cei patru copii ai lui Ioan, de profesie brigadier silvic şi Ecaterina. A primit la botez un nume latin Liviu, asemenea celorlalți trei frați ai săi: Virgil, Sabina și Cornelia. Primele clase primare le-a urmat la Sâniob până în 1940, când în urma Dictatului de la Viena localitatea natală cade în zona de ocupație, iar familia a fost nevoită să se refugieze în localitatea Finiş. Viitorul părinte de mai târziu amintea peste ani de reperul reprezentat de învățătorul său, Vasile Bucur, cel care i-a vorbit pentru prima dată de lupta împotriva comunismului ca despre o adevărată cruciadă. Alături de acesta și bunicul său, Moise, clopotar din satul Șumugiu, ce cunoscuse ororile bandelor bolșevice ale lui Bela Kuhn din perioada 1918-1919, îi povestea adesea cu multă gravitate despre bolșevici „așa cum ar vorbi un pustnic despre diavoli: întruchiparea maximă a răului...”. Pentru familia viitorului preot, aderarea la comunism ori înscrierea în Partidul Comunist ar fi echivalat cu o „...lepădare de Hristos și o unire cu satana!”. Drept urmare, Liviu Brânzaș a deprins din familie, dar și din școală (a urmat vestitul Liceu ... mai mult


Recenzie
--- pagina: 8

Făgăduinţele veşniciei

de Menuţ Maximian

Pornind de la gândul că viaţa noastră, fiind darul lui Dumnezeu, se cere a fi timp al mântuirii, părintele Timoftei Găurean din Agrieş prezintă, în volumul „Făgăduinţe”, apărut la Editura Cezara Codruţa Marica, la Târgu Mureş, reflecţii duhovniceşti ce pun cuvinte la zidul mântuirii celor care le vor lectura. După cum spune în Prefaţă editorul Valentin Marica, „Făgăduinţele părintelui Timoftei Găurean dovedesc legăturile neîntrerupte, puternice, cu harul dumnezeiesc prin care nouă, oamenilor, faţa să ne strălucească precum altădată învrednicitului Moise, rânduindu-ne gândul şi sufletul pe calea ce duce spre izbăvire” (p. 6). Structurată pe tematici din Biblie, cartea răspunde întrebărilor credincioşilor care au astfel un ghid spre lumea credinţei adevărate în aceste vremuri tulburi în care de multe ori rătăcim de pe calea ortodoxiei. Se spune că un „Doamne ajută” rostit din suflet valorează uneori mai mult decât o rugăciune la care gândul nu îţi stă. Despre modul în care trebuie să ne rugăm ne spune părintele în carte, fiind un ritual de formă, de conştientizare şi, mai ales, acel moment din zi în care stăm de vorbă cu Dumnezeu: „Rugăciunea, adică inima mea, e un drept al lui... mai mult


Recenzie
--- pagina: 8

Sandu Frunză, Fundamentalismul religios şi noul conflict al ideologiilor, col. „Şcoala ardeleană de filosofie”, ediţia a II-a, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015.

de Ierom. Maxim Morariu

Profesor al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, scriitor[1] şi editor al unor periodice prestigioase, blogger[2] şi filosof, profesorul Sandu Frunză este totodată şi un om puternic preocupat de religie şi mistică. Fin analist al gândirii părintelui Dumitru Stăniloae, dânsul s-a orientat în ultima vreme şi asupra unor teme precum relaţia dintre teologie şi fundamentalism, sau dintre religie şi mass-media. Analizele sale, ce îmbină aspecte de filosofie, teologie şi jurnalism sunt cu certitudine transdisciplinare şi de actualitate, fapt ce explică buna receptare, intensa recenzare şi citare a lor în mediile de specialitate. Între lucrările recente ce-i poartă semnătura, se numără şi cea de-a doua ediţie a volumului: Fundamentalismul religios şi noul conflict al ideologiilor, apărută în cadrul colecţiei „Şcoala ardeleană de filosofie", la editura Şcoala Ardeleană din Cluj-Napoca, în anul 2015. Parte a unui proiect mai vechi, ea vede acum din nou tiparul într-o formă îmbogăţită şi updatată, suscitând deja aprecierile publicului cititor.[3] În capitolul introductiv (p. 9-14), autorul prezintă motivaţia cercetării şi realizează o frumoasă prezentare diagnostică a situaţiei... mai mult


Cronica
--- pagina: 9-10

Activităţi ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, noiembrie 2017

de Dacian But-Căpuşan

Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Cluj-Napoca a fost duminică, 29 octombrie 2017, gazda unui eveniment cultural-religios cu titlul „Cuvânt și viață”. În cadrul manifestării Protos. lect. univ. dr. Benedict Vesa a prezentat meditația duhovnicească Firimituri de gând. * Cea de-a cincea ediție a Simpozionului internaţional Iconari în Otopeni, cu tema: Apărători ai Ortodoxiei şi martiri pentru Hristos din vremea comunismului, s-a desfăşurat între 30 octombrie şi 4 noiembrie 2017. Conf. univ. dr. Radu Preda, președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), a susţinut prelegerea cu titlul: Cultura memoriei şi cultura vizuală. Aspecte etice şi teologice. * La Muzeul Mitropoliei Clujului a avut loc joi, 2 noiembrie 2017, lansarea volumului cu titlul: Este biblic să botezăm copii? ce-l are ca autor pe Mihai-Adrian Coste, licențiat al Facultății de Teologie din Cluj-Napoca, unde a absolvit și un masterat. Au fost prezenți și au luat cuvântul Pr. prof. univ. dr. Stelian Tofană, și Pr. lect. univ. dr. Gheorghe Șanta * În perioada 2-4 noiembrie 2017, la Centrul Misionar de Tineret „Ioan Bunea” din Sîngeorz-Băi, au avut loc cursuri de formare destinat... mai mult


Agenda PS Vasile Someşanul
--- pagina: 10

Noiembrie 2017

de Pr. Călin Ficior

5 noiembrie: La Sfânta Liturghie este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 8 noiembrie: Cu ocazia sărbătorii “Soborul Sf. Arhangheli Mihail si Gavril", este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 12 noiembrie: Participă la Sfânta Liturghie în Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 16 noiembrie: Cu prilejul hramuluieste prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia "Sf. Ap. si Evanghelist Matei" din Cluj-Napoca, unde la Sfânta Liturghie rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 19 noiembrie: La Sfânta Liturghie este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 21 noiembrie: In ziua sarbatorii "Intrarea Maicii Domnului si Biserica" slujeste Sfânta Liturghie în Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 26 noiembrie: Participă la Sfânta Liturghie în Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde roste... mai mult


Viaţa bisericii
--- pagina: 10

Activități ale Societății Femeilor Ortodoxe din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului

de Stela Cuna

Societatea Femeilor Ortodoxe din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului (S.F.O.) a fost înfiinţată în anul 1924 la iniţiativa întâiului Episcop al Clujului, vrednicul de pomenire Nicolae Ivan. De-a lungul anilor S.F.O. a desfăşurat o activitate filantropică şi culturală pentru biserică şi neam şi a susţinut alături de strădania Preasfinţitului Episcop Ivan, terminarea construirii Catedralei din Cluj şi împodobirea sfântului aşezământ. Activitatea S.F.O. a continuat până în anul 1948 sub păstorirea episcopului Nicolae Colan după care au urmat 50 de ani în care activitatea S.F.O., asemeni altor societăţi creştine, a fost interzisă. Abia în anul 1994 Societatea Femeilor Ortodoxe din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului a fost reînfiinţată la iniţiativa Mitropolitului Bartolomeu. Din 20 februarie 1995 S.F.O. are statut legal de societate non-profit cu personalitate juridică. Preşedinte de onoare al S.F.O. este Î.P.S. Mitropolitul Andrei, iar preşedinta S.F.O. este doamna Dr. Maria-Gabriela Trîmbiţaş, cadru didactic universitar la U.B.B. Cluj. S.F.O. este coordonată de Consiliul Director format din 7 membri şi îşi desfăşoară activitatea având un director, doi asistenţi sociali, un şofer şi ... mai mult


Agenda IPS Andrei Andreicuţ
--- pagina: 11-12

Noiembrie 2017

de Arhid. Claudiu Ioan Grama

1 noiembrie Primeşte la reşedinţă pe Ieromonahul Rafail Noica. În Catedrala Mitropolitană, asistă la Vecernie şi slujeşte Acatistul Mântuitorului. Rosteşte un cuvânt de învăţătură. 2 noiembrie În Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Gherla (parohi: Prot. Paul Isip şi Pr. Alexandru Farcaş), săvârşeşte slujba Parastasului pentru pătimitorii din temniţele comuniste adormiţi întru Domnul. Rosteşte un cuvânt duhovnicesc. La sediul protopopiatului Gherla, prezidează conferinţa preoţească de toamnă. La demisolul Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Bistriţa (paroh: Pr. Arghir Vlaşin), oficiază Taina Sfântului Botez pentru pruncul Alexandru, fiul părintelui Ioan Vasile Vlaşin, slujitor la capela Penitenciarului din Bistriţa. Rosteşte un cuvânt de învăţătură. La Centrul de tineret „Pr. Prof. Ioan Bunea” din Sângeorz-Băi (coord: Pr. Paul Gavriloaie), se întâlneşte cu voluntarii implicaţi în organizarea Întâlnirii Tinerilor Ortodocşi din Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului, ce a avut loc în vara trecută la Bistriţa. Rosteşte un cuvânt duhovnicesc. Participă la deschiderea cursurilor de formare a preoţilor în misiunea cu tinerii. Rosteşte un cuvânt d... mai mult


Arta Sacra
--- pagina: 12

Sfânta Muceniță Filofteia în cultul și iconografia Bisericii Ortodoxe Române

de Marcel Muntean

Sfânta Muceniță Filofteia s-a născut la începutul secolului al XIII-lea în orașul Târnovo, care era în vremea aceea capitala Imperiului româno-bulgar. La botez a primit numele Filofteia, cuvânt ce se tălmăcește din limba greacă iubitoare de Dumnezeu. Prin faptele sale, acest atribut se va dovedi că îi anunță viața aleasă închinată prin jertfa supremă pentru Hristos, Mirele Bisericii[1]. Mama Sfintei Filofteia, iubitoare de Dumnezeu, își dorea să sădească în inima fiicei sale roadele credinței și ale fricii de Dumnezeu.Se amintește că la casa Filofteiei veneau mulți copii săraci, flămânzii sau bătrânii aflați în nevoie, neputincioși și părăsiți, pe care Sfânta încerca să-i miluiască. Când micuța Filofteia a ajuns la vârsta cea primitoare de învățătură, și avea sădite în inima și în sufletul ei cel primitor sămânța faptelor bune, a milosteniei și a fecioriei și după ce a fost deprinsă în învățăturile Sfintei Scripturi, mama sa mult iubităs-a mutat laDomnul[2]. Tatăl său, rămas singur, după o vreme se recăsătorește, însă de data aceasta își va lua o femeie care avea o viață cu totul diferită față de cea a primei sale soții. Această femeie nu o îndrăgea pe Filofteia, ca... mai mult


Filocalia - supliment
--- pagina: 13

Vestirea Nașterii Domnului - evenimente ale ASCOR Cluj

de Redacţia

În perioada postului de dinaintea Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Asociația Studenților Creștini Ortodocși din România (ASCOR), filiala Cluj-Napoca, este în plină desfășurare de evenimente duhovnicești, culturale și caritabile. Nu sunt neglijate nici activitățile de bază ale asociației, precum ar fi atelierele dedicate studenților. Astfel, încă din prima săptămână a postului au fost organizate tradiționalele seri duhovnicești, în cadrul cărora o serie de invitați deosebiți au abordat subiecte ce țin de actualitatea spirituală, intrând în dialog cu auditoriul prezent la eveniment. Printre invitații de anul acesta s-au numărat: Părinte protosinghel Policarp Stoian, de la Mănăstirea Bran, care a vorbit pe marginea subiectului „Sensuri ale identităţii dintre Rai şi iad”; Părintele Constantin Necula, așteptat ca de fiecare dată mai ales de tineri, a abordat tema Unirii și Unității poporului român, referindu-se la Marea Unire din 1918, dar și la situația din prezent a neamului nostru, a Bisericii noastre, a unității noastre ca popor creștin ortodox; Părintele Constantin Ciprian Grădinaru, preot misionar al parohiei cu hramul „Toţi sfinţii” Huldenberg (Loonbek) din Belgia, invitat pentru prim... mai mult


Filocalia - supliment
--- pagina: 13

Voia lui Dumnezeu este grija lui Dumnezeu de a ne mântui

de Eliza Adelina Purcaru

În rândul conferințelor pe teme duhovnicești organizate în acest Post al Crăciunului de ASCOR Cluj, în cea de a treia săptămână, în 27 și 28 noiembrie 2017, ne-am bucurat să îl avem alături pe Părintele Ciprian Grădinaru, preot misionar al parohiei cu hramul „Toți Sfinții” din Huldenberg (Loonbek), Belgia. Sfinția sa, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, a ridicat în apropiere de Bruxelles, în câțiva ani, o parohie puternică și unită, urmând modelul spiritual al Mănăstirii Essex și al Părintelui Sofronie Saharov. Astfel, s-a format în jurul Părintelui Ciprian o familie duhovnicească lucrătoare și vie, model autentic de viață trăită urmând porunca dragostei lui Hristos, în mijlocul unei lumi desacralizate. Tema conferinței susținută luni, 27 noiembrie, la sala C4 de la Cantina Studențească „Hasdeu”, a fost „Despre voia lui Dumnezeu”. Având în vedere că a vorbit îndelung și din proprie experiență despre pronia lui Dumnezeu, Părintele Ciprian Grădinaru a continuat dialogul a doua zi, 28 noiembrie, la Biserica Studenților, când a răspuns timp de peste trei ore întrebărilor adresate de tinerii clujeni. Fiind la r... mai mult


Filocalia - supliment
--- pagina: 13-14

De ce nu ne apărăm copiii?

de Bogdan Herţeg

Ne apropiem de sărbătorile de iarnă, un timp al copilăriei. Coruri de copii cu vocile zglobii vor apărea în poze, în știri și în concerte; cei mici vor fi îmbrăcați frumos, eventual în costume naționale. Ce frumos, ce bucurie! Și ce discrepanță față de realitatea cotidiană! În ziua de azi copiii sunt victime ale unor mecanisme sociale pe care cei mari le îngăduie cu relativă ușurință. Amintim dependența de tehnologie, expunerea la informații și imagini traumatizante prin știri, filme și jocuri, accesul facil la un imaginar pornografic, supunerea la modele derizorii reprezentate de vedetele actuale. Astfel, societatea de consum consumă viitorul copiilor noștri. Și nu mă refer numai la poluare, la împrumuturi pe termen lung și la vânzarea de țară. Le consumăm celor mici viața lor potențial frumoasă, viața lor cu sens înalt, constituită după rațiuni dumnezeiești. Le refuzăm viața normală și tot noi îi acuzăm că nu sunt cum trebuie. În fapt, nu ne apărăm copiii de o societate cu tipare discutabile pe care nu noi le-am inventat, dar pe care le tolerăm și le întreținem cu o anumită fatalitate. Spunem precum personajele lui Ioan Slavici care se confruntau cu mirajul primelor forme de capitalism că „a... mai mult


Filocalia - supliment
--- pagina:

Pelerinaj la Mănăstirea Prislop

de Iulia Anamaria Mureşan

Frigul Frigul din inimă s-a risipit. Mormântul era cald. L-am atins. Cu mâna și cu inima. Pământul bine netezit și doldora de flori acoperă trupul. Trupul meu – de lut; trupul său – prefăcut în lut. S-au atins. Dar mai ales pământul inimii tânjea după unire. Ce să cer de la Părintele Arsenie? Am cerut pripit ce-mi era pe vârful minții; rezolvare la suprafața problemei. Pojghița. Cu adâncurile – cum rămâne? Mi-am pus problema târziu, după ce am plecat de la Prislop. Acolo, însă, m-am mulțumit cu a-l socoti pe părintele gazda unei case din Rai, pe care-o îndemnam, prin colind, să mă sloboade în tindă («măcar» – mă gândeam eu), apoi în casă. M-am mulțumit cu a-l întreba dacă aude ori n-aude „toaca-n cer și slujba-n Rai/ Pentr-Un Fiu Ce S-a născut” – mă gândeam că sigur o aude! Am vrut să amintesc și de momentul intrării sale în monahism prin colindul „Jos în Țara Românească!”, apoi de „ceata osândiților” care „trece-n lanțuri” „sus la-naltul cerului”, din care și el făcuse parte, și de Învierea la care i-a ridicat Dumnezeu pe aceia prin „Ce Soare răsare”. M-am închinat scurt și rapid, cerând ce aveam pe vârful minții – repet – sau în adâncul inimii, de fap... mai mult