--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Martie 2016, nr. 3 (311), an XXVII (serie nouă)


Cuvântul Ierarhului
--- pagina: 1

Mitropolia de obârșie ștefaniană, la praznic aniversar

de Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei Andreicuţ

Pe 25 martie 2006, de praznicul Bunei Vestiri, în mod festiv se inaugura reînființata Mitropolie a Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, devenită ulterior Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului. Sfântul Sinod hotărâse pe 4 noiembrie 2005 înființarea Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. De Buna Vestire, în 2006, într-o luminoasă și călduroasă zi de primăvară a fost întronizat primul ei mitropolit, în persoana cărturarului Bartolomeu Anania, de către Patriarhul Teoctist, în prezența multor ierarhi, mulțime de credincioși ce umpleau Piața Avram Iancu, și chiar a Președintelui țării și a Prim Ministrului. Mitropolitul Bartolomeu, maestru al cuvântului, își încheia patetic alocuțiunea: Trăiesc și eu bucuria zilei de astăzi, iar bucuria mea nu este altceva decât cântecul unei lebede care, înainte de a merge printre trestii să se culce, este de pe acum încredințată că un șir de aripi albe va luneca în urma ei, gata de zbor, sub cerul istoriei Transilvaniei[1]. Se împlinesc de atunci zece ani, după primii cinci, pe 31 ianuarie 2011, Mitropolitul Bartolomeu mutându-se la Domnul, iar tot pe 25 martie 2011, de Buna Vestire, am fost întronizat și eu ca Mitropolit, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Au trecut ca un sunet zece ani de la înființarea Mitropoliei și cinci ani de la instalarea mea, ani ai căror roade cei doritori le pot observa din realizările concrete. Nu mi-am propus în acest articol nici cuantificarea lucrărilor vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania, nici contabilizarea realizărilor mele. Ceea ce doresc să fac este scoaterea în evidență a importanței acestei Mitropolii. Întâi de toate este importantă pentru că a fost întemeiată de Sfântul Ștefan cel Mare. E drept că la Feleac, lângă Cluj, căci în cetate, pe vremea aceea, românii ortodocși nu aveau acces. Un document din anul 1494, emis de regele Ungariei Vladislav al II-lea Jagiello, recunoștea un arhiepiscop al românilor din Transilvania: Folosirea acestui titlu într-un document latin echivalează cu acceptarea rangului de mitropolit, așa cum era acesta înțeles în mediile ortodoxe[2]. Este vorba de Mitropolitul Daniil pe care-l amintesc documentele. Între documentele adunate de Timotei Cipariu este amintit un manuscris slavon, pe care acesta l-a văzut la Feleac în 1857, aflat pe ultima pagină a unui Tetraevangheliar m... mai mult


Cronica
--- pagina: 2

Un deceniu de la întemeierea Mitropoliei Ortodoxe Române cu Scaunul în Cluj-Napoca (2006-2016)

de Pr. Alexandru Moraru

Susținătorii înființării Mitropoliei ortodoxe clujene au adus în sprijinul acesteia trei argumente: 1. între anii 1488 și 1550 a existat la Feleac - Cluj o Mitropolie Ortodoxă; 2. Episcopului Vasile Moga, ales la Turda ca ierarh al românilor ortodocși transilvăneni, în 1810, i s-a oferit ca scaun eparhial cetatea Clujului, însă el, în 1811, din motive personale, se va stabili la Sibiu, și; 3. Clujul a fost / este capitala culturală și economică a Transilvaniei. Acest ideal a fost în mintea unora încă din primele decenii ale veacului al XX-lea. Motivul care a declanșat și a precipitat punerea în practică a acestei idei a avut loc la începutul lui noiembrie 2005, în urma alegerii unui ierarh al Bisericii noastre, când s-au creat două poziții opuse între membrii Sfântului Sinod pe această temă. De aici înainte, s-a deschis calea către întemeierea unei noi mitropolii ortodoxe în Transilvania, și anume la Cluj. Întrucât ne este greu să cunoaștem și să ne pronunțăm asupra rațiunilor exacte ale acestei situații, problemă discutată numai de către cei în drept, membrii Sfântului Sinod ai Bisericii Ortodoxe Române, lăsăm să vorbească, în locul nostru, documentele vremii. În ședința de lucru a Sfântului Sinod al... mai mult


Cronica
--- pagina: 3

Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei: Un urmaş vrednic şi demn

de Pr. Iustin Tira

Pe 25 martie 2016, de praznicul Bunei Vestiri se împlinesc 5 ani de la întronizarea Înaltpreasfinţitului ANDREI ANDREICUŢ ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Este îndreptăţită încercarea de a creiona un mic bilanţ al intervalului 2011-2016, nu numai pentru că se împlinesc un număr de ani care justifică o astfel de lucrare, ci şi pentru că aşteptările legate de noul Chiriarh ales şi întronizat la Cluj-Napoca erau foarte mari şi întru totul justificate. Şi era astfel pentru că se cunoştea cât de bogat a rodit lucrarea pastorală în eparhia Alba Iuliei în cei 21 de ani de chiriarhat ai vlădicului ANDREI, între anii 1990-2011. Lucrarea pastorală şi administrativă a Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit ANDREI a fost amprentată de trei principii pe care şi le-a mărturisit public în cuvântul rostit la întronizare, un „cuvânt program” pe care l-a transpus în faptă încă din prima zi. Cel dintâi principiu: „îi voi primi pe toţi preoţii şi credincioşii cu bucuriile, cu necazurile şi cu problemele lor”, a devenit o rânduială de toţi binecunoscută. Nimeni din cei ce doresc să fie primiţi în audienţă nu rămâne pe ... mai mult


Cronica
--- pagina: 4

Clipe de căldură duhovnicească în îndepărtata şi friguroasa Scandinavie

de Arhid. Claudiu Ioan Grama

La începutul lunii octombrie a anului 2009, printr-un concurs de împrejurări fericit, am avut bucuria de a-l însoţi pe Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Alba-Iuliei pe atunci, în proaspăt înfiinţata Episcopie Ortodoxă Română a Europei de Nord. Îmi amintesc cu drag că invitaţia a fost lansată de către Preasfinţitul Părinte Macarie, pentru a participa la Sfânta Liturghie într-una din cele mai tinere parohii, înfiinţată tocmai în acel an. Ca orice început, şi cel al parohiei „Acoperământul Maicii Domnului” şi „Sfinţii Cuvioşi Daniil Sihastrul şi Paisie de la Neamţ” din Jönköping n-a fost unul uşor. Îmi amintesc că atunci am slujit Sfânta Liturghie într-o sală anexă a unei biserici luterane, un spaţiu suficient de mare, dar totuşi improvizat. În cadrul Liturghiei săvârşite în urmă cu mai bine de şase ani, au fost sfinţite şi Antimisele pentru parohiile şi mănăstirile Episcopiei Europei de Nord. Ne-am întors atunci acasă bucuroşi, cu gândul că am întâlnit o comunitate unită, cu mulţi români plecaţi mai ales din Banatul Sârbesc, dar şi cu o umbră de tristeţe pentru faptul că nu aveau un loc al lor în care să se roage şi să-L slujească pe Dumnezeu. Îmi amintesc şi ... mai mult


Cronica
--- pagina: 4

Călătorie în Austria

de Dan-Ionuţ Lupuţan

În perioada 3-5 martie 2016, l-am însoţit pe ÎPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei într-un mini-turneu european, care a avut ca destinaţie finală oraşul Salzburg din Austria, unde s-a desfăşurat întrunirea anuală a Academiei Europene de Ştiinţe şi Arte, al cărei membru este şi Înaltpreasfinţia Sa. În drum spre Salzburg am poposit în oraşul Miskolt din Ungaria, unde am vizitat biserica ortodoxă în care a primit Taina Botezului Sfântul Mitropolit Andrei Şaguna. Acest sfânt, Mitropolit al Ardealului, s-a născut în localitatea Miskolt, în data de 20 decembrie 1808, din părinţi macedo-români, Naum şi Anastasia. Biserica ortodoxă din această localitate a fost ridicată cu puţini ani înainte de naşterea sa, prin contribuţia materială a comunităţii ortodoxe româno-greceşti. Printre ctitorii acestei biserici se numără şi bunicii mitropolitului. Am vizitat apoi muzeul parohial ortodox din Miskolt, loc unde se află şi tabloul care-l reprezintă pe Mitropolitul Andrei Şaguna. L-am întâlnit aici pe preotul paroh ortodox, care ne-a prezentat câteva date istorice referitoare la parohia ortodoxă din Miskolt, precum şi pe doi dintre credincioşii parohiei. Paşii noştri s-au îndreptat apoi spre Esztergom, unde a... mai mult


Personalităţi duhovniceşti contemporane
--- pagina: 5

A te dărui oricând și-orișicui

de Ierom. Dr. Benedict Vesa

Nu este ușor și nici „profitabil” să (te) dăruiești într-o lume care accentuează excesiv bunăstarea și binele personal, și să te pui în slujba celorlalți fără să aștepți nimic în schimb, și mai mult, fără să primești nici cea mai mică recunoaștere sau recunoștință. Societatea actuală glorifică pe omul pragmatic, nu doar în sensul activismului manifestat cu profesionalism, ci, mai degrabă, în sensul unei logici retributive, odată misiunea îndeplinită. Iar omul care face binele doar pentru că iubește și, în consecință, îl răspândește în lume, nu intră în cadrele firești. Rămâne o existență enigmatică și de neînțeles sau, pe alocuri, chiar suspicioasă. Și, totuși, paradoxal, a te dărui gratuit și dezinteresat, a iubi fără măsură, a „te nărui” de dragul celorlalți te înveșnicește și te scoate din subterana logicii terestre, spânzurându-ți existența de verticala celestă. Două sunt temele centrale ale acestui eseu omagial, strâns legate între ele – vocația omului și, în consecință, misiunea lui de a se dărui deplin, fără a aștepta vreo recunoaștere (recunoștință). Iar motivul sau contextul acestui text este popasul aniversar la cinci ani de pastorație ai Părintelui ... mai mult


Interviu
--- pagina: 5

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Noul Hozevit

de Laurian Rus

Interviu luat Părintelui Arhimandrit Dumitru Cobzaru de către dr. Laurian Rus pentru postul de televiziune Trinitas, cu prilejul participării - în cadrul unei delegaţii reprezentative din Patriarhia Română, condusă de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor - la festivităţile prilejuite de proclamarea oficială a canonizării Sfântului Ioan Iacob Hozevitul de către Patriarhia Ierusalimului, duminică, 31 ianuarie 2016. Hotărârea de proclamare a canonizării Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ a fost luată în şedinţa Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului din toamna anului 2015. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinţilor în 20 iunie 1992, sub numele de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, având zi de prăznuire 5 august, data trecerii sale la Domnul. Laurian Rus (L.R.): - Cât de mare și cum se exprimă evlavia față de Sfântul Ioan Iacob în Ardeal? Arhim. Dumitru Cobzaru:- Evlavia ardelenilor față de Sfântul Ioan Iacob se regăsește în cea generală față de Sfinții Români. Românii ardeleni știu să-și cinstească înaintașii și mai ales sfinții. Ardeleanul evalvios îl caută pe sfânt, îl găsește și intră în comuniune cu el. Cum... mai mult


Breviter
--- pagina: 6

Scrisori (aproape) de dragoste

de Aurel Sasu

Corespondenţa dintre Mircea Zaciu şi Arhiepiscopul Bartolomeu Valeriu Anania debutează (dacă în Arhiva de la Nicula se păstrează întreaga corespondenţă!) la puţine luni după pensionarea şi retragerea arhimandritului la Mănăstirea Văratec, chiar dacă, între ei, întâlniri avuseseră loc, de mai multe ori, la Bucureşti. Întâia scrisoare (o carte poştală), datează din 24 aprilie 1983. Este prilejuită de bucuria lecturii volumului Rotonda plopilor aprinşi, apărut în acelaşi an. A doua, din 3 februarie 1984, practic, e o solicitare de colaborare la viitoarea carte: Liviu Rebreanu după un veac, pregătită pentru centenarul marelui prozator. Din sumarul volumului, tipărit în 1985, din motive necunoscute, numele lui Valeriu Anania lipseşte. În următoarea epistolă, scrisă abia după zece ani (14 noiembrie 1994), mereu „cu inima grea şi plină de decepţii”, profesorul îi mulţumeşte înaltului ierarh pentru o „salutară intervenţie” în procesul casei din Cluj (Bisericii Ortodoxe 12), chinul şi durerea lui de-o viaţă. În 1995, Arhiepiscopul organizează o întâlnire, Mircea Zaciu o numeşte „manifestare de spiritualitate şi împăcare între credinţe”, la care el, cel cucerit de „inima caldă” a aproapelui, din ... mai mult


In memoriam
--- pagina: 7

Lecțiile Mitropolitului Bartolomeu al Clujului

de Pr. Ştefan Iloaie

„Este vorba de sufletul meu...” Mulți dintre contemporani se raportează la mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania ca la o personalitate culturală şi eclesială care a fost și rămâne un reper de autoritate, el constituind – încă din viaţă – o referinţă a valorilor bisericeşti, culturale și naționale autentice. Arhiepiscop și mitropolit, dar și dramaturg, poet, eseist, publicist, teolog al nuanţelor, excepţional predicator, ierarh de anvergură, diortositor al Sfintei Scripturi şi al câtorva dintre cărţile de cult, s-a dovedit a fi adevărat misionar și apologet al vremii noastre. A fost emoționat – a mărturisit-o el însuși – atunci când, la începutul lunii februarie 1993, a fost întâmpinat pe dealul Feleacului, fiind apoi primit în cetatea Clujului, cea din care fusese expulzat în tinerețe. Bartolomeu a redevenit „al Clujului” – titulatură pe care a și folosit-o –, s-a identificat cu istoria Bisericii Ortodoxe transilvănene şi, adesea, chiar cu aceea a întregii Bisericii Ortodoxe Române, cu istoria actuală a acestei eparhii şi cu istoria acestei metropole. Deși la data la care fusese ales arhiepiscop la Cluj avea deja 72 de ani, Dumnezeu i-a dăruit sănătate, putere şi har să conducă această ... mai mult


Eseu
--- pagina: 8

Prezența omului Anania

de Pr. Dumitru Ichim

Kitchener, Ontario (Canada) În fiecare fiinţă umană există undeva, în partea de răsărit a sufletului, ceva ca o prisacă, un loc de taină, o poiană ascunsă în care, în momentele cele mai grele din viaţă, te retragi pentru a te reculege. Numai de pe acolo te poţi „culege din nou”. Uneori te poţi „culege” destul ca să poţi merge mai departe, alteori rămâi să-ţi cauţi cioburi din „inima zdrobită” pe sub rugii de mure sau aşchiile unui apus împrăştiat printre hribării înveninate. Înseamnă că nu ai ajuns încă la locul adevărat al „culegerii”. Am încercat, de multe ori, să-i definesc locul sau timpul şi toate încercările cugetului meu s-au oprit ca la o poartă de lemn precum cele povestite cu dalta prin Maramureş. Raţiunea m-ar duce la un geografic al memoriei, dar locul acela e izvodit numai de inimă de aceea niciodată nu i-am putut opri hiperbioticul nici cu peniţa, nici cu penelul. Nu este nici moarte, nici viaţă, ci numai o nostalgie după ceva care ţi se pare că a fost, o hălăduire orfeică pe tărâmul lui Thanatos. Pe drumul acela am luat-o razna de la verbul bătătorit de turmele verbelor cu clopot, pentru că mă prinse un dor de moarte după el. Am dezlegat cărarea de lângă troiţa ... mai mult


Eseu
--- pagina: 8

“Puterile cuvântului le ştiu”

de Horia Bădescu

„Cu o biografie de scriitor american”, cum scria criticul de teatru Mircea Ghiţulescu - chelner, preceptor de copii bogaţi, mecanic specializat în chiulase de locomotivă, a studiat vioara şi medicina, a fost preot misionar al BOR în SUA, deţinut politic şi înalt ierarh -, Bartolomeu Anania a fost un Om în adevăratul înţeles al cuvântului. Manifestându-se în deplinătatea umanităţii sale în toate ipostazele existenţiale. Parafrazând spusele unui scriitor belgian, putem afirma cu îndreptăţire: Bartolomeu Anania - întotdeauna om. Adică purtător al sensului transcendent cu care suntem investiţi, al valorilor ontologice pe care le păstrăm în adâncul sufletului. Însă pe care le restituim lumii doar dacă avem şi darul şi harul de a ne scălda fiinţa în lumina logosului a cărui sămânţă o purtăm. Dacă ne-a fost hărăzită încuvântarea, ca să folosesc acest atât sugestiv şi de plin de sens substantiv creat de poetul Valeriu Anania, pe numele său de scriitor: «Sunt om ca voi, dar om încuvântat». Sunt în lăuntrul cuvântului, acolo unde străluceşte focul sacru, pe care vi-l dezvălui şi vi-l restitui vouă, semenilor mei, nu ca furt prometeic, ci ca dar al dumnezeirii. Fiindcă eu, poetul, «puterile cuvântului le ştiu... mai mult


In memoriam
--- pagina: 9

Preotul Liviu Ştefan a trecut la Domnul

de Pr. Iustin Tira

După o grea suferinţă, părintele Liviu Ștefan, fost vicar administrativ al Arhiepiscopiei Clujului, în dimineața zilei de 26 ianuarie 2016, a trecut la cele veşnice. A văzut lumina zilei în casa familiei Maria şi Nicolae Ştefan din Mihăileni, com. Buceş, jud. Hunedoara, în ziua de 23 august 1941. După absolvirea şcolii generale, în anul 1956 a fost admis la Seminarul Teologic din Caransebeş, iar în toamna anului 1961 la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. În vara anului 1965 s-a căsătorit cu tânăra şi frumoasa educatoare Ileana Ariana Brădean din Baia Mare, iar în ziua de 14 septembrie 1965, de praznicul Înălţării Sfintei Cruci, a fost hirotonit preot. Pentru că a absolvit cursurile universitare ca şef de promoţie, episcopul de atunci al Aradului, Teoctist Arăpașu – viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, i-a oferit postul de secretar eparhial. A declinat oferta chiriarhului, solicitând numirea la o parohie vacantă din cuprinsul eparhiei. Aşa se face că din data de 1 octombrie 1965, când a fost numit la parohia Batiz, cu filia Călanu Mic, protopopiatul Orăştie, judeţul Hunedoara, a început drumul celor 43 de ani de lucrare preoţească ai părintelui Liviu Ştefan. În toate parohiile pe care le-a... mai mult


In memoriam
--- pagina: 9

† Părintele iconom stavrofor Grigore Soporan

de Pr. Gheorghe-Dragoş Braica

Duminica, 31 ianuarie a.c., în timp ce în Bisericile noastre se oficia Sfânta Liturghie, după o lungă și grea suferință, pregătit fiind pentru drumul lung, părintele Grigore Soporan a plecat în lumea veșniciei. Slujba înmormântării a fost oficiată în Biserica “Bunei-Vestiri” din cartierul Iris de către ÎPS Mitropolit Andrei înconjurat de un impresionant sobor de preoți (47), în prezența unei mulțimi de credincioși. În cuvântul său, ÎPS Mitropolit Andrei a scos în evidență datoriile preotului de a-i primi pe toți credincioșii, a-i asculta, a se ruga pentru ei și de a le da sfatul cel bun, iar lor revenindu-le datoria de a-l asculta și a se ruga pentru el. Părintele Grigore Soporan s-a născut la 14 martie 1941 în localitatea Năoiu, comuna Cămărașu, județul Cluj. În satul natal face primele patru case, gimnaziul la Cămărașu, Seminarul Teologic la Cluj (1956-1961) și Institutul Teologic de Grad Universitar de la Sibiu, promoția 1965, luându-și licența la catedra de “Morală creștină” cu subiectul “Datoriile față de noi înșine”, având ca îndrumător pe viitorul mitropolit al Ardealului, Nicolae Mladin. Fiind orfan de ambii părinți a rămas în grija surorii Veronica și a celorlalte dou... mai mult


Cronica
--- pagina: 10

La Facultatea de Istorie a Universității din Padova (Italia), o prezență festivă românească ortodoxă consistentă, grație unui… Doctorat de excepție!

de Arhim. prof. Teofil Tia

Marți, 19 ianuarie 2016, la ora 10.00, a avut loc susținerea publică a celei de a doua teze de doctorat a Părintelui Protosinghel Benedict (Valentin) Vesa, la Universitatea din Padova, la Facultatea de Istorie, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Andrei și a unui auditoriu deosebit. (Padova “concurează” cu Bologna pentru locul de întâietate în Europa sub aspectul vechimii cercetărilor “de rang” universitar.) Îndrumătorul tezei de doctorat a fost Profesorul universitar dr. Paolo Bettiolo (titular al disciplinei Istoria creștinismului de la Facultatea de Istorie a universității padovane, specialist în Istoria Bisericilor de limbă siriacă și în Literatură siriacă). Conform prevederilor legislative universitare italiene, îndrumătorul nu a mai făcut parte din comisia de susținere publică a lucrării doctorale, ci s-a lăsat absorbit de masa mare a auditoriului. La prezidiu au fost trei membri ai comisiei exponenți ai altor universități (decât cea gazdă): Prof. Alberto Camplani (Universitatea La Sapienza Roma), Prof. Luigi Canetti (Universitatea din Bologna) și Prof. Carla Noce (Universitatea Roma Tre) în dialog cu susținătorul lucrării, Părintele Protosinghel Asist. univ. Dr. Benedict Vesa de la Cluj-Napoca – Sec... mai mult


Cronica
--- pagina: 10

Activităţi ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca (ianuarie-februarie 2016)

de Dacian But-Căpuşan

Profesorii şi studenţii Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca i-au sărbătorit pe Sfinţii Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, ocrotitorii învăţământului teologic, cu ocazia hramului Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, 30 ianuarie 2016. Festivitățile sărbătorii Facultății au început de joi, 28 ianuarie, în Aula Magna Episcop Nicolae Ivan, cu o masă rotundă pe tema: Educație, cultură și spiritualitate la Sfinții Trei Ierarhi. Invitați: Pr. Lect. Univ. Dr. Grigore Dinu Moș, Pr. Lect. Univ. Dr. Adrian Podaru, Lect. Univ. dr. Nicolae Turcan. Protos. Asist. Univ. Dr. Benedict Vesa. Moderator: Dr. Paul Siladi, directorul Postului de Radio Renașterea. A participat IPS Arhiepiscop și Mitropolit Andrei. Vineri, 29 ianuarie, Prof. Gelu Furdui, realizator radio și etnolog, a conferențiat pe tema: Pădurea în credințe, zicători, poezie și cântec popular. În continuare a avut loc un Concert coral susținut de corul de cameră Psalmodia Transylvanica, dirijor: Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Stanciu, decanul Facultății. Au fost interpretate piese ale compozitorilor: Timotei Popovici, Ioan D. Chirescu, Achim Stoia, Nicolae Lungu și Mircea Neagu. Prog... mai mult


Agenda IPS Andrei Andreicuţ
--- pagina: 11

Februarie 2016

de Arhid. Claudiu Ioan Grama

1 februarie: În capela mortuară din Cimitirul Central, săvârşeşte slujba înmormântării pentru adormita în Domnul, Sabina Mărioara Funar. Rosteşte un cuvânt de mângâiere. În capela mortuară a cimitirului din cartierul clujean Mănăştur, săvârşeşte o slujbă funebră la căpătâiul adormitului întru Domnul, Vasile Doleanu. Rosteşte un cuvânt de mângâiere. Este însoţit de domnul Liciniu Câmpean, consilierul misionar-social al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. În sala principală a Muzeului Mitropoliei, participă la festivitatea „In Memoriam: Mitropolitul Bartolomeu”. Rosteşte un cuvânt evocator. 2 februarie (Întâmpinarea Domnului): Săvârşeşte Sfânta Liturghie în Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” din cartierul clujean Grigorescu (parohi: Pr. Petru Varga, Pr. Marius Petru Varga şi Pr. Adrian Medan). Rosteşte cuvântul de învăţătură. Hiroteseşte întru iconom stavrofor pe părintele Marius Petru Varga. În Biserica „Buna Vestire” din cartierul clujean Iris (parohi: Pr. Ambrozie Boca şi Pr. Liviu Vidican Manci), săvârşeşte slujba de înmormântare pentru adormitul întru Domnul, Preotul Grigore Soporan. Rosteşte un cuvânt de mângâiere. Este însoţit de PC Pr. Cristian Bac... mai mult


Historia
--- pagina: 12

Organizare bisericească superioară la Cluj, pe baze vechi şi sigure

de Acad. prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop

[*] Îmi face o mare bucurie să pot vorbi despre o ctitorie extraordinară, ale cărei baze s-au pus, după marea Unire, aici la Cluj, în vremuri dificile. Am să vorbesc despre două lucruri. Un pic despre împrejurările istorice în care s-a făcut Episcopia, în care s-a refăcut Episcopia și, în al doilea rând, despre tradiția acestei refaceri, care vine dintr-un trecut destul de îndepărtat. În primul rând, în privința împrejurărilor în care Episcopul Nicolae Ivan a reușit, în vremuri tulburi, să reașeze bazele acestei Episcopii la Cluj, ştiți că planurile erau dinainte de Unire, dar ele nu s-au putut pune în practică. Dar să nu credeți că în anii 1918-1921 a fost mai simplu. E adevărat, Unirea era realizată faptic, dar abia în ‘20 s-a aprobat din punct de vedere internațional, la Conferința Păcii de la Paris. Până în iunie, 20, când s-a semnat faimosul tratat de la Trianon, multe minți rătăcite credeau că se vor putea întoarce lucrurile. Şi înainte de Unire, dar şi după Marea Unire, mulți intelectuali, de o anumită sorginte, de o anumită formație, susțineau că “nu există încredere în forţa organizatorică a românilor”, că nu vor putea administra această frumoasă provincie numită T... mai mult


Filocalia - supliment
--- pagina: 13

Primul pelerinaj pe jos din 2016, în ținuturile Moldovei

de Romina Sopoian

Având în vedere că anul 2015 s-a deosebit prin mulțimea pelerinajelor pe jos și cu bicicleta organizate de membrii ASCOR, nici anul 2016, în care am pășit cu nădejde, nu putea să se lase mai prejos. Încurajați de minunatele experiențe de viață și de bucurie duhovnicească dobândite în fiecare din pelerinajele anului 2015, tinerii studenți, și nu numai, au dorit să participe cu multă sârguință și la primul pelerinaj pe jos din noul an. Experiența pelerinajelor anterioare i-a găsit pregătiți pe drumeți cu toate cele necesare pentru două zile pline de descoperiri ale minții și sufletului în ținutul Moldovei. Bineînțeles că fiecare și-a lăsat loc în lărgimea sufletului său și pentru noile descoperiri pe care le aduce inevitabil fiecare pelerinaj în parte. Atrași de noua destinație – Moldova rezonând în mintea oricui cu numele marilor duhovnici din această parte a țării –, pelerinii s-au lăsat cu atât mai mult deschiși întâlnirilor în trup și duh. Astfel, sfârșitul de săptămână din 27-28 februarie a început de fapt la ora 2:00 dimineața la Casa de Cultură a Studenților unde autocarele și-au îmbarcat călătorii, alături de bagaje și biciclete. După o călătorie lungă de vreo șapte ore, ... mai mult


Filocalia - supliment
--- pagina: 13-14


Urcuș spre primăvara sufletului Evenimente ASCOR la început de primăvară
de Iulia Anamaria Mureşan

Spectacol de cântece, poezie și teatru La sfârșit de februarie, odată cu încheierea calendaristică a sezonului rece, dar mai ales pentru a păși cu bucurie în brațele primăverii, Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi – ASCOR Cluj a organizat un spectacol intitulat „Urcuș spre primăvara sufletului”, în cadrul căruia corurile Bisericii Studenților au interpretat un repertoriu nou de cântece, întrepătrunse de recitări de poezii, interpretare teatrală și instrumentală. Publicul numeros a avut astfel șansa să asculte corul psaltic de fete „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul”, corul slavon mixt „Sfântul Lavrentie al Cernigovului” și corul psaltic de băieţi „Anton Pann”. Nelipsită a fost ceata „Sfântul Ioan Valahul” – responsabilă de aducerea în scenă a baladelor și a muzicii populare. Acorduri de vioară și pian au răsunat în interpretarea tinerelor Doina Costin și Claudia Zob, Anca Lorena și Nicoleta Silviana Sacalîș. Călin Ciprian Lăcătuș și Bogdan Dincă au interpretat împreună la nai, respectiv chitară. Tot de sunete de chitară, dar și de un glas cristalin s-au bucurat toți cei care au ascultat-o pe Sabina Simona Cotoară. Lidia Pridea a adus Moldova pe plaiurile ardelenești prin... mai mult


Filocalia - supliment
--- pagina: 14

Contemporanii lui Noe

de Maria-Magdalena Goia

Ce nevoie avem noi de Biserică? De ce să mergem la Biserică şi să ne implicăm în viaţa Liturgică? De ce, în primul rând, să ne punem această întrebare? La noi nu e război, de mâncare gem rafturile, acum, că a venit vara, terasele sunt pline-ochi şi mai avem şi festivaluri! În plus, avem tot mai multe medicamente şi ne încredem în cercetările din domeniu, aşteptând ca ştiinţa să avanseze încât să ne scape de boli şi, dacă s-ar putea, şi de moartea trupului. Avem, adică, din plin, această viaţă a simţurilor concrete, care ne preocupă aproape exclusiv, în funcţie de care ne definim şi în care credem mai mult decât în orice altceva. Încredinţarea noastră exclusivă în cele senzoriale, care ne par evidente, ne orbeşte sufleteşte. Dar de ce nu am crede celor percepute de simţuri, de ce nu ne-am fundamenta alegerile şi comportamentul pe acestea? Argumente există din belşug: pentru că toate cele lumeşti sunt trecătoare, pentru că sunt stricăcioase, pentru că se transformă mereu (este suficient să ne gândim cum se transformă apa în vapori şi în gheaţă, cum se transformă copacii de-a lungul anotimpurilor sau trupul omenesc de la naştere la moarte), pentru că ne scapă mereu printre degete, nu rămân ... mai mult


Filocalia - supliment
--- pagina: 14

Lumea ca Biserică

de Dumitru Fişcu

Priveam într-o vară cerul plin de stele, împreună cu un prieten mai ciudat, şi el îmi spunea că se simte privit, până în adâncul sufletului, de miliarde de ochi scânteietori. De parcă bolta înstelată n-ar fi altceva decât heruvimii aceia, cu ochi mulţi şi sabie de foc rotitoare, care au fost puşi să păzească Raiul. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii (Facerea 3, 24). În faţa cerului înstelat el se simţea izgonit de acasă şi cuprins de un sentiment difuz de vinovăţie, ce îl făcea să se ascundă. Altădată priveam asfinţitul, împreună cu o persoană foarte dragă, şi mi se părea că lumina se curbează în jurul ei, ca o şuviţă de păr în jurul urechii. Lumea întreagă se poate umple de prezenţa unei persoane, devenind ca o haină a ei. Iar dacă acea persoană dispare, tot universul devine un giulgiu, apusul – un prohod cosmic, iar soarele – o rană ce supurează în nori. Aşa cum sângele amestecat cu puroi s-ar îmbiba în bucăţi de vată sfâşiată. Şi rana aceasta e dincolo – în cer, şi, în acelaşi timp, dincoace – în inimă. Părintele Rafail Noica amintea de un ... mai mult