--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Martie 2017, nr. 3 (323), an XXVIII (serie nouă)


Cuvântul Ierarhului
--- pagina: 1

Fiul lui Dumnezeu, fiu Fecioarei se face

de Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei Andreicuţ

Una din sărbătorile mari ale Maicii Domnului este Bunavestire, pe care o prăznuim la 25 martie. Ne amintim acum de ziua în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit-o pe Sfânta Fecioară că ea Îl va naşte pe Mesia (Luca 1, 26-38) şi acum Se zămisleşte dumnezeiescul Prunc în pântecele său, prin puterea Sfântului Duh. Marea lucrare ce are loc la Bunavestire o rezumă troparul sărbătorii: „Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, fiu Fecioarei se face, şi Gavriil harul îl binevesteşte. Pentru acesta şi noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine”. Fiul lui Dumnezeu se face om ca să-i dea omului posibilitatea de a se îndumnezei. Domnul Iisus Hristos a pus accent pe numirea Sa de „Fiul Omului”: „El a insistat să se numească Fiul omului pentru a arăta că, deşi e Dumnezeu, S-a făcut cu adevărat Fiul omului El însuşi”. S-a făcut fiu Fecioarei. De ce? Ne spune Părintele Dumitru Stăniloae: „Naşterea Fiului lui Dumnezeu din Fecioară a ţinut seamă de neputinţa imanenţei umane de a se mântui prin ea însăşi, de a sparge în sus orizontul închis al umanului supus repetiţiei şi morţii, de a încadra pe toţi cei ce se nasc din Hristos după har în şirul celor «născuţi» din Dumnezeu”. Este grăitoare în acest sens şi slujba praznicului: „Taina cea din veac se descoperă astăzi şi Fiul lui Dumnezeu, Fiu al omului se face, ca părtaş fiind la ceea ce este mai rău, să mă împărtăşească pe mine din ceea ce este mai bun. Amăgit a fost odinioară Adam şi dorind să fie Dumnezeu, nu a fost. Iar Dumnezeu se face om, ca pe Adam să-l facă Dumnezeu”. Consecinţele sunt enorme. Domnul Hristos asumându-Şi firea noastră ne face pe noi toţi fraţi ai Lui. În Evanghelia Judecăţii Universale, referitor la cei ce au lucrat faptele milei trupeşti şi sufleteşti, Mântuitorul ne spune: „flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau, străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine” (Matei 25, 35-36). Domnul, întrupându-Se, Se identifică cu tot omul, cu întreg Adamul. Atitudinea noastră faţă de oameni e de fapt atitudinea faţă de El. Povestirea spune că o mănăstire vestită a... mai mult


Theologica
--- pagina: 2

Bunavestire în cântările Bisericii

de Pr. Vasile Stanciu

Bunavestire este prin excelență una dintre sărbătorile cele mai reprezentative închinate Preacuratei Fecioarei Maria, cu o vechime ce se pierde în negura timpului. Ea a pătruns în conștiința Bisericii și implicit a membrilor ei ca un eveniment istoric și deopotrivă eshatologic, cu profunde implicații în iconomia mântuirii neamului omenesc. Fundament biblic, dogmatic și antropologic În centrul evenimentului istoric petrecut în cetatea Nazaret din Galileea - potrivit relatărilor evanghelistului Luca 1, 26-56 - stă Fecioara Maria, întâmpinată de arhanghelul Gavriil, care-i aduce vestea cea bună, că va naște pe Fiul lui Dumnezeu din preacuratul ei pântece. Centralitatea Fecioarei Maria rezidă și din atitudinea sa plină de mirare și nedumerire față de vestea adusă de arhanghel, dar mai cu seamă din asumarea acestei vești, prin cuvintele: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”. Mitropolitul Filaret al Moscovei, citat de părintele Georges Florovski, spunea într-o predică la Bunavestire: „În zilele creației lumii, când Dumnezeu a folosit cuvintele vii și puternice: să fie..., Cuvintele Creatorului au adus creaturile în existență. În ziua unică în existența lumii, atunci când Sfânta Maria s-a supus p... mai mult


Tableta lunii
--- pagina: 3

Carcera Mamertină

de Alexandru Nemoianu

Una dintre cele mai emoționante clipe petrecute în Roma a fost vizitarea Carcerei Mamertine. Aflată pe Capitoliu, „Carcera Mamertină” este o temniță sinistră, săpată în stancă, în fapt o gaură în pământ, neagră și umedă. Acolo erau ținuți cei care erau considerați dușmani de moarte ai Imperiului și ai „slavei” sale, conducători de popoare ori mișcări cărora Imperiul le hotărâse exterminarea și care urmau a fi executați. Acolo au fost ținuți, în vremea lui Nero, Sfinții Petru și Pavel, și din acea carceră au plecat amândoi în Rai. Despre cele îndurate aflăm vești în Epistola a doua către Timotei a Sfântului Pavel. Astfel, aflăm că cei mai mulți se fereau de El. Aceasta datorită faptului că cei ținuți în Carcera Mamertină erau considerați criminali de drept comun foarte periculoși. Tot din aceeași epistolă deslușim de ce Sfântul Pavel își cerea „mantaua”, uitată la Troia. În carceră, bătrân și bolnav, el nu se putea încălzi și mai ales nu putea să se apere de umezeala permanentă. Langă intrarea în carceră se mai poate vedea și locul din stanca de care a fost izbit capul Sfântului Petru. Iar aici și în legătură cu aceasta se poate face următoarea observație. S-a tot repe... mai mult


Arta Sacra
--- pagina: 3

Bunavestire în iconografia ortodoxă

de Marcel Muntean

În fiecare an, la data de 25 martie, creştinii ortodocşi prăznuiesc Buna Vestire, una din cele mai mari sărbători ale Bisericii. Icoana care înfăţişează acest eveniment ocupă un loc vizibil în pictura murală a naosului. În bisericile mai vechi, cum sunt biserica Hosios Lukas, din Boetia, şi Daphni, de lângă Atena – ambele din secolul al XI-lea – tema Bunei Vestiri este zugrăvită într-una din trompele de colţ, de sub cupola centrală (în nord-est). În bisericile de dată mai târzie, în care cupola centrală se sprijină pe coloane, Buna Vestire este pictată pe suprafaţa peretelui de deasupra coloanelor dinspre răsărit: Sfântul Arhanghel Gavriil deasupra coloanei din nord-est, şi Născătoarea de Dumnezeu deasupra coloanei din sud-est. Când nu există astfel de coloane, ca în bazilicile fără cupolă, scena este zugrăvită în acelaşi mod pe peretele vertical de deasupra iconostasului. Relatarea Sfântului Apostol Luca despre Buna Vestire (1, 26-38) a reprezentat sursa de inspiraţie pentru o bună parte din arta creştină, atât din bisericile orientale, cât şi din cele occidentale, începând cu ultima parte a secolului al II-lea. Detaliile iconografice ale sărbătorii sunt culese mai cu seama din Evanghelia deja menţion... mai mult


Recenzie
--- pagina: 4

Academicianul HORIA COLAN la 90 de ani: o sărbătoare a lumii academice clujene, Ediție îngrijită de dr. Ioan Lăcătușu și dr. Vasile Lechințan, în Colecția: Centenarul Marii Uniri (1918-2018), nr. 10, Sf. Gheorghe, Editura Carpatica, 2016, 207 p. și cu ilustrații

de Pr. Alexandru Moraru

Numele Familiei COLAN rămâne înscris cu cinste pe răbojul Istoriei Bisericii și a Neamului nostru românesc; în latura bisericească prin vrednicul ierarh cărturar, academician NICOLAE COLAN, fost episcop al Vadului, Feleacului și Clujului (1936-1957) și mitropolit al Ardealului (1957-1967), dar și prin alte personalități culturale, între care și nepotul său, academicianul profesor dr. HORIA COLAN. În cinstea celui din urmă, la împlinirea unei vârste mai mult decât patriarhale, ierarhi de seamă, colegi de breaslă, ucenici, oameni apropiați, l-au omagiat, într-un cadru festiv, în cursul anului 2016, la București, Sfântu Gheorghe și Cluj-Napoca (la 11 mai, chiar la data împlinirii celor 90 de ani de viață a domnului academician HORIA COLAN), în Aula „A. Domșa” a Universității Tehnice din Cluj-Napoca. Acest important eveniment a fost organizat de către Academia Română, Filiala Cluj (prin Dl. Acad. Emil Burzo), Academia de Științe Tehnice din România și Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. În această carte sunt „redate mesajele rostite în cadrul sesiunii menționate, dar și alte câteva texte prezentate cu ocazia altor evenimente și manifestări dedicate sărbătoririi savantului HORIA COLAN, în semn de prețu... mai mult


Breviter
--- pagina: 4

Huliganii de ieri și de azi

de Aurel Sasu

Poza de grup a huliganilor de ieri se află în celebrul roman (Huliganii) al lui Mircea Eliade, din 1935. Întâia regulă de viaţă e „să rămâi tu însuţi, să fii tu însuţi”, să respingi „primatul colectivului pur” şi să accepţi toate consecinţele actelor tale. Să-ţi asumi libertatea de a greşi, viaţa dusă la extrem şi să admiţi primatul elitelor ca soluţie a ieşirii din biologie. Să crezi că, în viaţă, „există o singură acţiune eficace, în care să nu te umileşti (şi) să nu te pierzi pe tine: creaţia, preaplinul visurilor şi al forţelor tale”. Să faci în aşa fel încât să exişti din necesitate, nu din întâmplare, să desfizi o umanitate condusă doar de instincte (ale foamei, ale minciunii, ale sexului şi ale cruzimii), să nu cauţi niciodată sprijin decât în tine şi în realul înspăimântător al fiinţei tale. Să trăieşti autentic, să birui prin propria ta putere sufletească, prin gândirea şi simţirea ta proprie, concretă şi intraductibilă. Să crezi în neamul tău ca eternitate, să speri şi să crezi hrănindu-ţi gândul din ideea morţii. Fiindcă numai conştiinţa de fiecare clipă a morţii ne înalţă „pe planul omului perfect”. Să faci din „contemplarea în suferinţă... mai mult


Personalităţi duhovniceşti contemporane
--- pagina: 5

Stând de veghe, în lume și în afara lumii Mitropolitul Andrei la șase ani de la întronizare

de Ierom. Dr. Benedict Vesa

Însemnul specific al episcopului este vulturul. Pentru că vulturul este acela care are o perspectivă largă asupra lumii, privește realitatea de deasupra și se află în stare de veghe permanentă. Trăiește în înălțime, dar se coboară mereu în lume. Are perspectiva verticalității celeste, dar pe aceasta o amestecă cu orizontalitatea vieții pământești liniare. Nu în sensul confuziei, ci în sensul ridicării celei din urmă tot mai sus, până la cer. Aceste două caracteristici dominante – orientarea celestă și starea de trezvie – stau la baza misiunii episcopale. Episcopul este cel care, pe de o parte, deși trăiește în lume, nu este din lume și pentru cele ale lumii, dar, pe de altă parte, veghează cu conștiinciozitate la mersul lumii și lucrează pentru viața păstoriților săi. Nu mai este un singular, ci o personalitate colectivă. Nu mai trăiește pentru sine, ci pentru întreaga lui comunitate și, în cele din urmă, pentru întreaga lume. Trăiește, arde și lucrează pentru poporul lui Dumnezeu. Iar criteriul mântuirii sale este limpede exprimat prin mântuirea celorlalți. Ne sunt proaspete în minte cuvintele Arhiepiscopului Justinian Chira, rostite într-una din predicile sale de la Rohia, care exprimă această... mai mult


Cronica
--- pagina: 5

Călătoria icoanei Maicii Domnului

de Ierom. Maxim Morariu

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei, în perioada 16-26 februarie a acestui an, icoana făcătoare de minuni de la Muzeul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, cunoscută în istorie şi drept icoana de la Ilişua, soră a celei de la Nicula, a fost dusă în procesiune la Constanţa, înspre locurile în care s-a zămislit creştinismul românesc genuin. Evenimentul a fost prilejuit de sărbătoarea unuia dintre hramurile Bisericii „Sfântul Nectarie de la Eghina şi Sfântul Teodor Tiron”, păstorită de părintele Marinel Pădure. La intrarea în oraş, icoana a fost aşteptată de un sobor de preoţi, în fruntea căruia s-a aflat chiriarhul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, însoțiţi de o numeroasă mulţime de credincioşi. După cuvântul de bun-venit al ierarhului, Maica Domnului a fost primită cu onoruri, fanfara Raja din localitate intonând imnul naţional. Apoi, pe toată durata drumului pedestru de la intrarea în oraş şi până la biserica prăznuită, unde icoana urma să fie amplasată spre închinare, s-a săvârşit slujba vecerniei, ce s-a continuat şi încheiat în demisolul locaşului. Amplasată în biserică, icoana a fost apoi cercetată, în toată perioada pomenită, de câteva zeci... mai mult


Spiritualitate
--- pagina: 6

Pocăința, drumul spre înviere, drumul spre cer

de Arhim Andrei Coroian

Pocăința este cel mai important cuvânt rostit de Dumnezeu pentru omul născut în păcat și muritor. Pocăința este cheia învierii sufletului, cheia și ușa veșniciei și nemuririi. Pocăința este taina și poarta iubirii și a fericirii, după care tânjim și pentru care suntem zidiți. Este singura care poate duce ființa umană în comuniunea iubirii veșnice și cerești. Pocăința este fără de sfârșit pentru că este o creștere infinită în iubire și o adâncire nemăsurată întru smerenie. Pocăința este primul cuvânt prin care Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ, îi cheamă pe oamenii căzuți să revină în Împărăția lui Dumnezeu, de unde au plecat prin neascultarea iubirii părintești. Este primul cuvânt rostit de Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Logosului, întrupat în condiția noastră umană. Hristos vorbește ca un Om, chemându-i pe oameni, dar este și ca Dumnezeu, venit din cer. Mântuirea și salvarea omului este concepută de iubirea și sfatul comun al celor Trei Persoane ale Preasfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dar se realizează concret prin iubirea și jertfa Fiului, care arată omului vizibil iubirea Sa dumnezeiască și cerească. Toată viața noastră este o pocăi... mai mult


Spiritualitate
--- pagina: 6

Pregătirea pentru Sfânta Taină a Botezului Un imperativ misionar-pastoral al Bisericii azi

de Protos. Simeon Pintea

Începutul Postului Mare este un moment oportun pentru a semnala și reflecta la importanța și necesitatea unei pregătiri temeinice înaintea Sfintei Taine a Botezului. De altfel, această pregătire reprezintă, din punctul meu de vedere, un imperativ misionar și pastoral al Bisericii în vremea în care trăim. Ce legătură are aceasta cu începutul Postului Mare? Se poate afirma că una foarte strânsă. Deși în vremea noastră Postul este perceput doar din perspectiva celei mai importante sărbători creștine, ca o pregătire pentru Sfintele Paști, fiind un timp al reculegerii și al pocăinței, acesta nu a fost din totdeauna așa. În Biserica veche, funcția principală a Postului Mare, era aceea de a-i pregăti pe catehumeni în vederea „luminării” prin Taina Botezului care se săvârșea atunci în noaptea de Paști. Botezul însuși era trăit ca moarte și înviere împreună cu Hristos, sau îngropare cu El „prin asemănarea morții Lui” pentru a învia cu El și a fi astfel „părtași și învierii Lui” (Romani 6, 3-11). În conformitate cu aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel, Apologetul creștin Tertulian într-o scriere din secolul al treilea arăta legătura dintre Botez și praznicul pascal: „Paștele oferă ziua ce... mai mult


Recenzie
--- pagina: 7

Lansarea de carte de muzică bisericească

de Pr. Stelian Ionașcu

Apariția celor trei cărți de muzică bisericească – Anastasimatarul Transilvan, Catavasierul Transilvan și Antologia de texte muzicale pentru Sfânta Liturghie și sărbătorile de peste an – constituie un prilej de apreciere unanimă, atât pentru calitatea prezentării, dar mai cu seamă pentru conținutul bogat și edificator în ceea ce privește cântarea de strană, special de tradiție transilvăneană, cu rădăcini în cântarea bizantină dar altoită pe experiența cântăreților care au practicat muzica aici, în Ardeal. Ideea prezenței unei muzici de tradiție bizantină în Transilvania este argumentată astfel de Octavian Lazăr Cosma, în Hronicul său: „Muzica bizantină poartă pecetea universalității, exprimată într-un cod ce nu cunoaște granițe și nu reprezintă monopolul capitalei imperiului […] Cu timpul se va manifesta o accentuată tendință de diversificare, pentru a ieși de sub controlul centrului autoritar, fapt ce va favoriza absorbirea unor articulații autohtone, care vor conferi muzicii o amprentă națională”, iar în alt loc spune: „Deşi Ţările Româneşti s-au dezvoltat în condiţii politico-sociale diferite, ceea ce le-a imprimat particularităţi istorice specifice, în privinţa tipului muzicii bise... mai mult


Eseu
--- pagina: 8

Preotese de poveste

de Pr. Grigore Linul

Se vorbește în ultima vreme tot mai mult despre adevăratele personalități care și-au pus amprenta asupra locului pe unde au trecut și nu numai. Lucru de apreciat și deosebit de important în această lume în care nonvaloarea se dă drept valoare, păcatul virtute. Avem tot mai puține modele la care să ne raportăm. Un model de care se vorbește tot mai mult în ultima vreme este părintele profesor Grigore Pletosu, o personalitate marcantă în ceea ce privește Biserica și Școala în Transilvania în secolele XIX-XX. Acesta s-a născut în 1848 în localitatea Chintelnic din Bistrița Năsăud. Școlit la cele mai bune școli, atât din țară cât și din străinătate, ajunge profesor la Năsăud, iar mai apoi protopop al Bistriței. În spatele acestor realizări frumoase se află o credință puternică, o muncă asiduă, dar și o femeie puternică și devotată, preoteasa Angela Pletosu. Distinsa doamnă Pletosu s-a născut în familia Anton, din părinții Toader și Luiza, o familie importantă în Năsăud, din rândul cărora au ieșit mai mulți ofițeri. Fratele mai mic al doamnei Angela Pletosu a ajuns comandantul Jandarmeriei din România. La 11 noiembrie 1890 profesorul Grigore Pletosu se căsătoreşte cu tânăra Angela Anton de... mai mult


Recenzie
--- pagina: 8

Iuliu-Marius Morariu, Restitutio Grigore Pletosu, Editura Eikon / Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2014.

de Pr. Dan-Marius Goga

Ca cercetător preocupat de viaţa şi activitatea protopopului şi profesorului Grigore Pletosu (1848-1934), am aşteptat cu nerăbdare volumul teologului Iuliu-Marius Morariu, devenit între timp ieromonahul Maxim, dedicat profilului spiritual al acestuia. Pot spune că nu am fost dezamăgit. M-a impresionat plăcut mult modul în care autorul a reuşit să se folosească de anumite izvoare istorice cu scopul de a scoate la iveală aspecte privitoare la spiritualitate şi la modul în care se ipostaziază ea în viaţa şi activitatea protoiereului, mi-a plăcut acribia sa şi modul profesionist în care a lucrat. Lucrarea a apărut cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „George Coşbuc” de la Bistriţa, fiind parte a proiectului ei editorial din anul 2014. Structurată în trei capitole mari, ea beneficiază de prefaţa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, care remarcă temeinicia demersului (p. 7) şi-l felicită pe cel ce l-a întreprins. Urmează apoi o parte introductivă (pp. 8-28), în cadrul căreia autorul trece în revistă principalele scrieri anterioare dedicate vieţii şi activităţii lui Grigore Pletosu, subliniind plusurile şi minusurile lor, un capitol ce se ocupă cu trecerea în revistă a vieţii şi activităţ... mai mult


Biserica și Școala
--- pagina: 9

Alături de Hristos în Europa secolului XXI Concurs de religie cu participare internațională - ediția I

de Profesoară la Colegiul Naţional Pedagogic „Gh. Lazăr”, Cluj-Napoca Ioniţa Timiş

Având în vedere criza morală și spirituală a societății civile europene, tinerii sunt într-o permanentă căutare a sensului vieții și a piramidei de valori la care să se raporteze. Acest proces de căutare este expresia incertitudinilor și a nesiguranței grupurilor sociale cu care intră în contact, într-o lume care se pare a fi într-o continuă dezvoltare și tranziție. În lumea noastră, conştiinţa morală a tinerei generații este bulversată de numeroși factori care promovează modele de comportament necorespunzătoare, mai ales pentru tinerii care traversează o acută criză de identitate. Uniunea Europeană urmărește asigurarea unei educaţii multiculturale pentru tineri, care să stimuleze dezvoltarea abilităţilor de acceptare şi de iniţiere a unui dialog constructiv, în ceea ce privește valorile morale, cu elevii care aparţin diferitelor tradiţii culturale din Europa. Concursul urmăreşte participarea elevilor și implicarea cadrelor didactice și a preoților din Uniunea Europeană, care desfășoară activități de catehizare religioasă în școlile de stat și în Bisericile ortodoxe, în vederea ancorării tinerilor în valorile morale creștine într-o lume globalizată, o lume în care acestea sunt din ce în ce mai d... mai mult


Biserica și Școala
--- pagina: 9

Spovedania

de Alexandru Pop

Clasa a V-a, Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, Cluj Prof. îndrumător: Tămaș Ionela Î ntr-o zi, Mihai a hotărât că e momentul să meargă la preot și să-și spună păcatul pe care îl ținuse în inima lui, fiindu-i rușine să-l mărturisească. Își amintea cum într-o zi, la școală, a jignit un copil care avea un defect din naștere la un picior și nu putea să alerge aproape deloc. Dându-și seama că a greșit, Mihai și-a întrebat bunica ce să facă pentru a se elibera de starea apăsătoare pe care o avea față de acel copil, cu care se întâlnea zilnic la școală, în pauze sau la alte activități. Bunica l-a sfătuit că întâi ar trebui să-și ceară iertare copilului căruia i-a gresit, și apoi să meargă și la preot să se spovedească pentru a putea primi iertare de la bunul Dumnezeu. După ce a mers la preot și și-a mărturisit păcatul, preotul l-a întrebat un singur lucru: dacă îi pare rău de păcatul făcut și dacă și-a cerut iertare de la copil? Mihai a răspuns că și-a cerut iertare de la acel copil și că îi pare rău pentru fapta săvârșită. Atunci preotul i-a explicat că spovedania nu se face doar în fața unui preot, ci și în fața lui Dumnezeu, și trebuie să vină din suflet, pe... mai mult


Biserica și Școala
--- pagina: 9

O ultimă buruiană

de Teofana Bogdan

Clasa a V-a, Şcoala Gimnazială „Ioan Bob” Cluj-Napoca Prof. îndrumător: Rus Voichița Î ntr-o zi, Mihai a hotărât că e momentul să meargă la preot și să-i spună păcatul pe care îl ținuse în inima lui, fiindu-i rușine să îl mărturisească. Îi răsunau în minte sfaturile duhovnicului şi cele de la ora de religie despre importanţa mărturisirii complete. Gândea că, dacă la medic trebuie să-i spui toate semnele bolii pentru a-ţi da medicamentul potrivit, în faţa lui Dumnezeu, care e atotştiitor, nu poţi ascunde vreun păcat, care ar rămâne nedezlegat, aici şi în cer. Înaintea spovedaniei simţea că haina sufletului nu-i era cu totul albă, lăsând cu bună ştiinţă o pată necurăţată, crezând că aceasta ar fi mare, ruşinoasă, ori bine ascunsă. I se părea că-i întoarce spatele Domnului, care îl aştepta asemenea unui părinte, să-şi ceară smerit iertare. După spovedanie, Mihai simţea că zboară, ca un porumbel eliberat spre înălţimi, care înainte avusese o aripă legată în laţ. Regăsise pacea sufletească pe care o mai avusese doar când era prunc. Simţea acum păcatul mărturisit că pe o buruiană smulsă cu totul din rădăcină, care nu mai putea naşte alţi pui răi în mintea şi ... mai mult


Agenda PS Vasile Someşanul
--- pagina: 10

Februarie 2017

de Pr. Călin Ficior

2 februarie: Participă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări.

5 februarie: În Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, participă la Sfânta Liturghie.

12 februarie: Este prezent în mijlocul elevilor seminarişti la Sfânta Liturghie săvârşită în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări.

19 februarie: Participă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări.

24 februarie: În Muzeul Mitropoliei Clujului este prezent la lansarea Tezei de Doctorat a P.C. Părinte Ioan Cosma, alături de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei.

26 februarie: Este prezent în mijlocul elevilor seminarişti la Sfânta Liturghie săvârşită în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări.



Cronica
--- pagina: 10

Activităţi ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj (februarie 2017)

de Dacian But-Căpuşan

În perioada 26-30 ianuarie 2017, cu ocazia Hramului Facultăților de Teologie Ortodoxă s-a desfășurat o serie de manifestări culturale și științifice,în cadrul unui Program dedicat Sfinților Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie și Ioan,: În 26 ianuarie, în Aula Facultății, în prezența ÎPS Arhiepiscop și Mitropolit Andrei a avut loc o seară cultural-artistică. Au fost invitați: Actorul Dorel Vișan, Prof. Gelu Furdui, Mariana Morcan, interpretă de muzică populară, Grupul instrumental Cununa Transilvană a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, dirijor prof. Ovidiu Barteș. În program: - Conferința: Așezările omenești în credințe și obiceiuri (construirea caselor țărănești) - Prof. Gelu Furdui. Aceasta a subliniat că pentru țăranul român, casa nu avea numai o valoare materială și utilitară, ci el se simțea profund legat de casă prin calitățile pe care i le conferea: stabilitate, tihnă și armonie. - Recital de poezie, eseu, cugetări: Despre om și taina lui – Actorul Dorel Vișan, care a elogiat satul românesc, arătând că acolo s-au pus și se pun bazele credinței; - Recital de muzică populară – Mariana Morcan și Grupul instrumental Cununa Transilvană ... mai mult


Eseu
--- pagina: 10

Despre medicalizarea morții

de Pr. Bogdan Chiorean

Până în urmă cu cinci decenii, moartea nu suscita atâta interes din partea medicilor, ea fiind acceptată cu mai mare ușurință și de către familia pacientului suferind, întrucât medicina era limitată în ceea ce privea posibilitățile de suport artificial a funcțiilor vitale. Astăzi, sfârșitul creștinesc al vieții noastre pe care îl cerem la fiecare Sfântă Liturghie, s-a transformat într-o dorință pătimașă de a evita ineluctabilul, prinsă într-un scenariu în care - cel mai adesea - actorii principali sunt membrii familiei. Expresii ale aparținătorilor, precum „vrem să mai rămână lângă noi, cu orice preț”, trădează o neputință a firii noastre de a accepta moartea cuiva drag, omițând faptul că prețul îl plătește cel suferind. Desigur, acest eveniment a apărut ca un accident în istoria mântuirii. Apoi, în om e sădită adânc dorința de veșnicie. Doar că moartea nu e un final, iar veșnicia nu e pe pământ. În fazele avansate, uneori terminale, ale unor boli cronice progresive cum ar fi cele oncologice, metodele curative se epuizează treptat, cedând locul îngrijirilor paliative. Concret, îngrijirile paliative ar trebui să asigure o calitate crescută a vieții, neavând pretenția de a oferi... mai mult


Agenda IPS Andrei Andreicuţ
--- pagina: 11

Februarie 2017

de Arhid. Claudiu Ioan Grama

1 februarie: Înregistrează o emisiune pentru TVR Cluj. În Catedrala Mitropolitană, asistă la Vecernie și rostește un cuvânt de învățătură. 2 februarie (Întâmpinarea Domnului): Cu prilejul hramului, în Biserica „Întâmpinarea Domnului” din Cluj-Napoca (parohi: Pr. Alexa Chira și Pr. Prof. Ioan Bizău), slujește Sfânta Liturghie și rostește cuvântul de învățătură. Este însoțit de PC Arhid. Dan Grigore Văscu, directorul tehnic al postului de radio „Renașterea”. 3 februarie: La Facultatea de Teologie, îi examinează pe studenții anului IV, la disciplina Morală. În capela din Cimitirul „Tanatorio” din Baia-Mare, săvârșește slujba de înmormântare a adormitului întru Domnul, Valer, tatăl părintelui Cosmin Vele de la Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” de pe strada Eugen Ionesco, din Cluj-Napoca. Rostește un cuvânt de mângâiere. 4 februarie: În biserica din Vișagu, protopopiatul Huedin, oficiază Taina Sfântului Botez pentru prunca Maria, fiica părintelui paroh, Ioan Vasile Apostol. Rostește un cuvânt de învățătură. Săvârșește slujba de binecuvântare a demisolului Bisericii „Sfântul Mina” din cartierul clujean „Bună Ziua”. Rostește un cuvânt de învățătură. ... mai mult


Recenzie
--- pagina: 12

„Am ascultat de porunca Bisericii”. Arhiepiscopul Justinian Chira în dialog cu Călin Emilian Cira, ediția a doua revăzută și adăugită, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2016, 144 p.

de Mircea-Gheorghe Abrudan

„Cartea aceasta mă reprezintă pentru că redă întru totul gândurile mele. Rohia 15 aug 2016 † Justinian arhiepiscop”. Această notă olografă a fericitului întru adormire Arhiepiscop Justinian Chira al Maramureșului și Sătmarului, reprodusă pe coperta din spate a cărții, ar trebui fără-ndoială să stârnească apetitul spre lectură al oricărei persoane care fie l-a cunoscut, l-a ascultat sau i-a citit vreo carte, fie doar a auzit sau a citit ceva despre răposatul „voievod al Maramureșului”. Știrea trecerii sale la Domnul, slujbele de prohodire îndătinate și înmormântarea Arhiepiscopului Justinian au fost îndelung mediatizate de către media românească, laică și bisericească, și de către site-urile de socializare. Pe această cale, nonagenarul Arhiepiscop Justinian s-a aflat în atenția mediului social-eclesial românesc, și nu puțini vor fi fost surprinși de profilul și personalitatea ierarhului. Cei care nu l-au cunoscut, nici nu au auzit de dânsul, dar cu atât mai mult ceilalți, care i-au fost aproape sau l-au cunoscut personal ori prin predici, cărți și emisiuni de radio și televiziune, au acum la dispoziție un ultim volum de dialoguri savuroase purtate de frumosul bătrân de la Rohia cu tânărul istoric-te... mai mult


Filocalia - supliment
--- pagina: 13

„Urcuș spre primăvara sufletului” - spectacol de cântece, poezie și teatru la cea de-a doua ediție

de Tatiana Onilov

La sfârșit de februarie, odată cu încheierea calendaristică a sezonului rece, dar mai ales pentru a păși cu bucurie în brațele primăverii, Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi – ASCOR Cluj și comunitatea Bisericii Studenților au organizat un spectacol intitulat „Urcuș spre primăvara sufletului”, aflat la cea de-a doua ediție, în cadrul căruia corurile Bisericii Studenților din Cluj-Napoca, coruri de adulți, dar și de copii, în total peste 70 de participanți, au interpretat un repertoriu nou de cântece, întrepătrunse de recitări de poezii, interpretare teatrală și instrumentală. În prima parte a concertului, publicul numeros adunat în Sala Auditorium Maximum a avut șansa să asculte corul de copii „Sfântul Nicolae”, care a propus auditoriului un periplu cronologic de fragmente muzicale pentru copii din diferite perioade, începând cu anul 1937 și încheind cu piese din zilele noastre. Voioșia, sinceritatea și bucuria copiilor au fost tocmai potrivite pentru a deschide acest frumos eveniment primăvăratic. Zâmbetele lor și chipurile senine, precum și prestația muzicală de excepție, pregătită cu multă seriozitatea de-a lungul mai multor săptămâni, au stârnit valuri de aplauze necontenite. Au ur... mai mult


Filocalia - supliment
--- pagina: 13

Un urcuș spre primăvara sufletului

de Irina Elena Enea

Mă întrebam: „Din ce perspectivă aș putea vorbi despre experiența acestui minunat spectacol?”. Am trecut de la perioada pregătirilor până la momentele coborârii de pe scenă, ca participant în reprezentările care i-au bucurat pe spectatori, ca îndrumător al copiilor din corul „Sfântul Nicolae” în multele repetiții și ca suflet care privea încântat fiecare moment ce se desfășura, unul câte unul, prezentate de către Bogdan și Oana. Cred că, într-adevăr, întregul proces de pregătire și prezentare a fost și este un urcuș. Interesant este că, pe măsură ce înaintam în fața oamenilor, sufletul se micea. Paradoxal, am simțit în fiecare persoană cu care am trăit momentele acestui spectacol că, de fapt, sufletul se deschidea (așa strâns cum era el!) și tot ce putea face era să dăruiască. Iar bucuria și mai mare a fost întâlnirea cu spectatorii care ne dăruiau, la rândul lor, timpul și deschiderea lor, dorința lor de a ne vedea și a ne asculta. Am zărit în sală priviri vesele, priviri triste, priviri pierdute, unele nerăbdătoare, altele adânci, cuprinzătoare; multe ar fi de spus despre ele. Parcă pe măsură ce primeai fiecare privire, te întâlneai cu fiecare om în parte. Era ca și cum ochii vorbeau ... mai mult


Filocalia - supliment
--- pagina: 13-14

Activități mai vechi și mai noi organizate de ASCOR în timpul Postului Paștelui

de Tatiana Onilov

În perioada Postului Paștelui, ASCOR Cluj va desfășura mai multe activități folositoare atât pentru primenirea sufletului, cât și pentru revigorarea trupească. Anul acesta, vor fi evenimente mai vechi, dar și mai noi, mai tihnite, dar și mai dinamice, mai creative, dar și mai mistice. Paleta lor va fi vastă, astfel încât să ofere cât mai multor tineri posibilitatea de a se implica și de a-și găsi nișa potrivită. Conferințele duhovnicești Printre cele care reprezintă deja o tradiție cu vechime vor fi întâlnirile duhovnicești cu invitați de vază care se vor desfășura în fiecare zi de joi. În prima săptămână a postului, Părintele profesor universitar doctor Ioan Chirilă de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca a pus în discuție, la sugestia tinerilor de la ASCOR, subiectul: „Cine este Iisus Hristos?”. Potrivit distinsului teolog, tema este una profundă și greu de elucidat în cuvinte puține, în explicații omenești. „Mântuitorul Hristos este Cel peste care Se odihnește Duhul lui Dumnezeu. Acolo este izvorul liniștirii celei adevărate, acolo nu este niciun zbucium, nu există nicio voință rătăcitoare, ci în toate și peste toate este voința lui Dumnezeu, aceea de a împărtăși Iubirea ... mai mult


Biserica și Școala
--- pagina: 14

Demostene Andronescu, Peisaj lăuntric. Versuri din închisoare

de Bogdan Herţeg

Poezia este o ardere de sine pentru orișicine, darămite pentru cei adânciți în frig și în foame, în întuneric, umezeală, boli, lovituri și suspine. Când trupul se stinge, ce ține aprins rugul creației? Sufletul se aprinde, scânteie urcând și scoborând pe scara de cremene a căutării rostului unei suferințe ce pare absurdă. Iar arderea sufletului nu rămâne în van, încălzește trupul și alungă din întunericul celulei care trece neîncetat și pe nesimțite prin pereții pieptului cercând să întunece inima. În acest rostogol al existenței începe dialogul cu Domnul, strigătul încarceratului care devine poet, nu ca să o aibă o meserie, ci pentru a nu muri. Și acest poet, eliberat de canoane și manuale, de critici și simpozioane, își ține trupul și mintea în iad, pentru a-și înălța inima pe treptele nădejdii. Și tot acest efort, unit uneori cu rugăciunea, izbește în geometria și-n geografia profundă, forțând matricea interioară să iasă din bidimensionalitate, să treacă din platitudine în verticalitate. Tot peisajul interior se schimbă. Aici se naște Peisajul lăuntric al poetului Demostene Andronescu: „Iar prin rana-mi sângerândă,/ Ca printr-o spărtură,/ A țâșnit o rază blândă/ De lumină pură,// Ce-... mai mult